„Răbdare, Druc!”- Partea 3

Mircea-Druc

Astăzi, în 2021, viața în întreaga lume înseamnă funcționare într-un regim materialist-consumism,haos al opțiunilor și deciziilor, supraviețuire în condiții de stres. Actualele modele statale, economice, politice, religioase, științifice, educaționale, sanitare, precum și relațiile omului cu mediul ambiant,au prea puțin comun cu cele imaginate în momentul prăbușirii Imperiului Răului.Trăim într-o epoca pe care Philippe Muray o numește „Imperiul Binelui și Orgia schimbărilor”.Imperiul Binelui este o distopie, în care regimul impune restricții și constrângeri, de la care nu te poți extrage. Utopia reprezintă imaginea unui Stat ideal, iar distopia este o contra-utopie, o utopie coruptă, deoarece teroarea binelui ține locul unei „politici statale afective”. În Imperiul Binelui, mulțimea tăcută este copleșită cu apeluri: să prefere emoțiile nu rațiunea, să abandoneze spiritul critic. Are loc un dresaj obscen al maselor printr-o toleranță, care nu tolerează nimic, prin teroarea moale și uniformizarea stilurilor de viață, prin aneantizarea Istoriei și ura față de trecutul națiunilor.

Ne-a ajuns blestemul chinezesc: „Să aveți parte de timpuri interesante”. Avem! Și le trăim din plin, începând cu 11 septembrie 2001, când populația planetei s-a divizat în optimiști și sceptici, în creduli și increduli.Optimiști comemorează două decenii „ai lumii noi” ca rezultat al „luptei contra terorismului”. Acest concept, deși generalizat, nu este acceptat unanim de comunitatea internațională. Constatând că deciziile luate până în prezent nu au avut efectele scontate inițial, oficialii occidentali și-au mai temperat discursurile comemorative referitoare la ofensiva contra terorismului. În 2020, anul „pandemiei coronavirus”, planeta a trăit la unison o „psihoză planetară” cauzată de „înaintarea perversă a unui virus ucigaș și de pericolul unei paradigme biopolitice”.Tipul de contact și comunicare socială s-a schimbat fundamental prin gesturi barieră, distanță socială, distanță fizică, mască, izolare la domiciliu, carantină, învățământ on line. Televiziunea și internetul au creat situații de panică colectivă, inducând și generalizând teama de contaminare și de moarte În fluxul continu de informații și opinii, nu mai putem distinge faptele de interpretări, nu știm cum să ne poziționăm între drepturi și libertățișisecuritate sanitară, pe care scepticii o consideră drept paradigmă de guvernare. Actele teroriste justifică decretarea stării de excepție. La fel și ideea unei epidemii devastatoare. Extinderea stării de alertă și a restricțiilor sanitare poate servi drept pretext ideal pentru testarea posibilității de a izola o regiune sau o țara întreagă.

Confuzia și ignoranța par a fi întreținute prin comunicarea paradoxală, în care se spune una și se dezvăluie alta. Apare și sindromul medicalizării vieții – o mentalitate prin care oamenii își definesc binele, fericirea și nenorocul. Divizarea populației parcă ar fi întreținută special. Optimiștii cred în salvarea prin vaccinare, zicând – „mă vaccinez, fie ce-o fi!”, iar scepticii declară – „nu mă vaccinez, fie ce o fi!”, deși, nimeni nu știe ce va fi. Rămânem captivi într-un univers paralel creat de umbrele proiectate pe ecranele care ne înconjoară. Psihologii constatată: izolarea psihică este mai dăunătoare decât «virusul ucigaș» din cauza anxietății colective și depresiilor, însoțite de sinucideri. Dar, orice ar prezenta mass-media, rețelele sociale numerice, guvernele și virusologii, Nava globalistă plutește în derivă. În 2021, tema principală a întrunirii de la Davos va fi Marea Resetare. Ideologii Forumului Economic Mondial (WEF) consideră criza sanitară o mare oportunitate pentru a rezolva „criza de sistem”. Însă, anti globaliștii și alter globaliștii propagă ipoteza că Marea Resetare este o stratagemă: „restructurarea guvernării la nivel mondial”. Rămâne credința că enunțata Mare Resetare nu va avea loc dacă Națiunile o resping, că Etnoresurecția va torpila eșafodajul utilizării pandemiei Covid-19 și DG pentru a pune în practică un experiment masiv și riscant.

Cu certitudine, Evoluția omenirii depinde mai mult de interacțiunea dintre Națiunidecât de combinațiile dintre indivizi și corporații. Noile paradigme științifice precum epigenetica și fizica cuantică ajută națiunile temerare să creeze modele evolutive percepute deocamdată drept utopii. Ca și alte seminții de pe Terra, românii de pretutindeni devin tot mai receptivi și adaptabili la o nouă realitate. Românii vizionari pun în balanță vechile și noile paradigme evaluând care contribuie la regenerarea Daciei. Viitorul Stat-Etnositem Dacia Phoenix preconizează un număr infinit de posibilități de viață și creație.Legea cuantică afirmă: toate potențialitățile există concomitent, iar cugetul şi sentimenteletranscend spațiul şi timpulşi ne influențează toate aspectele vieții. Acest adevăr științific include și faptul că realitatea traco-geto-dacilor există deja, ca oportunitate în câmpul cuantic, așteptând să fie observată, contemplată și asumată de către românii zalmoxieni în devenire.
În concluzie
Analizând amprentele, convingerile, credințele noastre le putem descoperi rădăcinile. Majoritatea sunt condiționate familial, educațional, social, cultural, religios, prin mass-media. Sau chiar prin amprentarea experiențelor senzoriale din propria viață. Dar și din viețile strămoșilor, adică codificate genetic. Temperamentul și caracterul oricărui individ reflectă structurile celulare ale corpului său, așa cum Națiunea reflectă trăsăturile specifice ale resurselor sale umane.Fiecare generație se confruntă cu propriile probleme.Și, desigur, le rezolvă conjunctural, cu mijloacele disponibile. Pentru tineretul de astăzi, amprentele și evocările mele ar putea să pară desuete, banale. Am căutat mereu să arunc o punte între ceea ce sunt, în universul meu intim, și cum apar în ochii comunității. Ca etnocentrist și român unionist prin definiție, am trăit adeseori sub imperativul unor decizii însoțite de risc.IarEtnoutopiamearămâne unica modalitate de a-mi aparțineșidea-midilata limitele native.Am învățat continuu pentru a supraviețui și a-mitrăi, până la capăt, aventura. Adică, libertatea supremă, care nu poate fi supusă, reglementată, programată. În general, aventura, reprezintă o soluție elegantă de a ne trăi, la etapa maturității, visele copilăriei. Şi, cât mă mai ține Dumnezeu,militez neabătutpentru o Patrie Reîntregită în spațiul nostru ancestral carpato-danubiano-pontic.
Deși depun efort ca să cuget preponderent pozitiv,sămă eliberez de emoțiile memorate, înregistrez puține succese.Este o luptă contra unui antagonism inerent – minte conștientă (5%) versus corp inconștient (95%). Un procentaj existent în mintea oricărui om. Acesta constituind chimia corpului său, care își amintește negativul memorat în primii 35 de ani de viață. Asta se întâmplă cu oarecare ființă umană, deoarece mintea și corpul funcționează în opoziție. Din cine am fost (și mai sunt), circa 95% reprezintă ceea ce am memorat în mod subconștient sau chiar inconștient. Abandonarea programelor inconștiente și a negativismului este necesară și benefică deoarece nu putem crea un nou viitor, trăind în trecut. Totuși, invocarea trecutului are rost. Mai ales când trecutul evidențiază tangențe directe cu prezentul. Bunăoară, migrațiaîn spațiul eurasiatic a românilor, rămași captivi în Imperiul sovietic, și actuala migrație în spațiul euro-atlantic. Aceste două procese dramatice din istoria românilor ar merita un studiu academic comparativ în plan economic, social și psihologic, o teză de doctorat, filme documentare și artistice.

Ar fi bine venite cât mai multe memorii autobiografice, amintiri din copilărie, mărturii. Astfel, am diagnostica corect de ce românii basarabenii, nord-bucovinenii, transnistrenii au fost și sunt atât de diferiți. Și de ce nomenclaturiștii din Moldova Sovietică nu s-au comportat, de exemplu, precum fostul lider comunist lituanian Algirdas Brazauskas. La Chișinău, Petru Lucinschi, Mircea Snegur, Vladimir Voronin (Bujeniță), Victor Pușcașu, Vasile Stati se manifestă ca moldoveni stataliști. Iar Alexandru Șoltoianu, Gheorghe Ghimpu, Dumitru Matcovschi, Vladimir Beșleagă ca români unioniști. Și unii și alții având aceeași origine etnică, născuți de-o parte și de alta a Nistrului, în aceeași epocă istorică, fiind colegi de generație și de studii. Ce factori psiho-sociali au contribuit la formarea identității lor? La atare întrebări am încercat să răspund în „Niște complexați”, „Nostalgie moldovenească”, „Moldofoni și rusofoni”, „De profundis”, „Evadarea” – articole publicate în revistele ROST, Limba Română, Melidonium. Cred că merită încurajați toți acei care tratează, fără menajamente,românii din teritoriile noastre ancestrale integrate în gloriosul an 1918. Să avem reprezentații umoristice de genul „Moldovenii” și „Vacanța Mare”, și cu ardeleni, bănățeni, basarabeni, bucovineni, cu toate pretinsele „identități regionale” și complexele lor de superioritate sau de inferioritate.

Mircea Druc,
un dac liber
București, ianuarie 2021