MIRCEA DRUC: ETNOUTOPIA MEA – 2. Etnoevoluție. De la popor la națiune

Mircea-Druc

Poporul reprezintă o entitate naturală spontană; un cumul de indivizi vorbind aceiași limbă, având un trecut comun, religie, datini, cultură. Într-un anumit sens, poporul îi cuprinde atât pe cei vii, cât și pe cei morți. Cetățenia vizează statutul indivizilor, care la un moment dat constituie acest popor. Regimul politic și democrația (cu drepturile omului – individul inconștient că, pe lângă drepturi, ar mai avea și îndatoriri), sunt chestiuni dintr-un alt context.

În secolul al XIX-lea, pentru a defini, clasifica și încadra semințiile lumii, se efectuau pe scară largă studii de psihologia popoarelor, etnografie și lingvistică comparată. În prezent, se acordă prioritate cercetărilor genetice, care nu țin cont de frontiere statale sau de convingeri și ambiții politice. Știința reconstruiește istoria biologică a popoarelor (cuvântul cheie fiind „biologică”) deoarece calea ereditară de transmitere a genelor e cu totul diferită de mijloacele de transmitere a limbii și culturii. Având posibilitatea să cerceteze originea omului și a populațiilor la nivel molecular, geneticienii își perfecționează instrumentarul, fac hărți genetice, elucidează căile prin care infinitele migrații și interferențe demografice au dus la constituirea fondului genetic al națiunilor contemporane. Primul atlas genetic al lumii, elaborat de cercetătorii britanici, ne ajută să înțelegem mai bine evoluția civilizațiilor, acoperind patru mii de ani de istorie a migrațiilor și reproducerilor. Cercetătorii au analizat ADN-ul a circa 1 500 de persoane și le-au descoperit originile. Apoi, ADN-ul a fost comparat pentru a găsi similarități. Rezultatele ne oferă o imagine asupra istoriei umane și arată cât de importante sunt evenimentele care conturează istoria genetică a omenirii. O mare parte din hartă coincide cu teoriile anterioare despre migrațiile umane, dar lucrarea oferă și informații independente de alte surse înregistrând unele combinații genetice inedite.Concomitent, se manifestă și o tendință nocivă: folosirea geneticii în diverse stratageme politice.

Mass-media, afiliată grupărilor politice, se implică abuziv ignorând diferența dintre lingvistică, o știință umanistă și genetică, o știință biologică, care conturează două istorii total diferite. De exemplu, între fondurile genetice ale rușilor pravoslavnici și croaților catolici este o mare diferență și aceasta e folosită cu intenția de a demonstra că „rușii nu sunt slavi”. Dar rușii și croații reprezintă o realitate: grupul lingvistic slav cu diverse ramificații. Popoarele care vorbesc limbi slave, oricât de diferite ar fi fondurile lor genetice, sunt slave. Prin definiție. Și invers, popoarele având fonduri genetice similare cu ale unor popoare slave, dar vorbind limbi din alte grupuri lingvistice, nu sunt slave. Tot prin definiție. Când spunem „popoare slave” nu ne referim la genele acestora. Genetica nici nu caută, nici nu găsește gene „slave”. Și, la drept vorbind, rușii au ceva de pierdut dacă genetic chiar ar fi de același neam cu finlandezii și estonienii? Harta genetică arată că românii ar fi înrudiți mai ales cu lituanienii, finlandezii și grecii. Acest fapt ar putea constitui o problemă ce ține de „calitatea” originii genetice a românilor? Oamenii nu sunt condamnați de genele lor. Până și gemenii, care împart exact același ADN, pot avea experiențe existențiale și destine diferite. În eventualitatea în care codul ADN nu se schimbă niciodată, în creierul uman sunt posibile mii de combinații, secvențe și tipare ale rețelelor neuronale, pe care le explică noua știință Epigenetica: neuroplasticitatea și probabilitățile cuantice demonstrează că determinismul biologic nu stabilește apriori destinul nici a individului, nici a poporului. Iar Națiunea, axată pe Etnoconștiință și Etnoenergie, care nu depind de gene, reprezintă o categorie socială. Amestecarea biologicului (genetica), socialului (științele umaniste) și ideologiei este periculoasă. Falsificarea în scopuri politice a rezultatelor acumulate de antropologie, genetică, lingvistică, etnologie merită oprobiul public.

În evoluția fiecărui popor, atingerea nivelului de Națiune reprezintă un salt calitativ. Dar nici un popor nu poate ajunge Națiune în mod spontan. Metamorfoza are loc treptat. Și, în mod substanțial, ea depinde de factorul demografic: nu e totuna dacă ai peste un miliard, sau dacă la recensământ abia înregistrezi un milion de consângeni. Apropo, principala armă în cea de a treia conflagrație mondială va fi (este deja) una demografică. (A se urmări dezbaterile vizând proiectele de reducere a populației). În succesiunea generațiilor unui popor, la fel de important este și factorul ecologic – dominarea, cu acte în regulă, a unui spațiu vital ancestral. Pământul (mediul vital moștenit) este un dat primordial, strict indispensabil. Fără propria teritorialitate nu există, de jure și de facto, nici Națiune, nici Stat. Pentru orice Națiune în devenire, limba, genele și cultura reprezintă de asemenea elemente definitorii.Religiile,în privința națiunilor și a lui Dumnezeu, niciodată nu s-au înțeles între ele. Toate doresc să devină internaționale/globale. E suficient să comparăm diverse popoare și rase de aceeași religie.Cultele și moaștele nu condiționează transformarea poporului în Națiune și nici măcar nu o revigorează. Ca și doctrinele politice, religiile servesc interesele Imperiului, erodând implicit suveranitatea și independența națională. Statul, prin funcțiile și prerogativele sale, contribuie din plin la transformarea poporului în Națiune. El apără frontierele cu structurile de forță legitime, contribuie la recunoașterea lor de către alte state și comunități internaționale.

Forța edificatoare principală, care transformă poporul în Națiune, este creativitatea personalităților sale. Însă calea care duce de la individ la personalitate este una lungă și dificilă. În aceasta constă problema-cheie: personalitatea nu se naște, ci se formează treptat, fiind produsul conștiinței și al activității profesionale. Majoritatea ființelor umane nu mai reușesc să ajungă la rangul de personalitate. Chiar și la o sută de ani împliniți, ele se sting din viață așa cum s-au născut – niște indivizi. Cetățenii oricărui stat de pe mapamond se pot interoga, intim sau public: ”Noi devenim personalități, sau murim indivizi? Noi suntem o națiune sau am rămas la stadiul de simplu popor?”. Factorii decisivi care atestă statornicirea Națiunii sunt Etnoconștiința și Etnoenergia.

În prezent, adevărata problematică a Națiunii nici nu e sesizată. Pe ici, pe colo, PIB-ul crește, dar națiunile șubrezesc trecând printr-o criză profundă. Pe toate meridianele, sunt scoase în prim plan stagnările economice și pauperizarea maselor. Da, e adevărat, situația unor grupuri sociale, anterior stabile, s-a modificat. De exemplu, clasa muncitoare hegemonică în fostul lagăr socialist și-a pierdut rolul conducător. Dar cum se explică indiferența majorităților sărăcite față de privatizare, de acapararea patrimoniului Națiunii și repartiția veniturilor? În toată Europa, și nu numai, majoritatea partidelor și politicienilor nu au identitate ideologică și reacționează conform intereselor unor grupări transnaționale, adeseori mafiote. Iar politicianismul rămâne principalul culpabil de eșecul mereu invocatelor ”reforme”.Din inerție, simptomele acestei anomalii planetare sunt tratate cu remedii ale economismului, consumismului, egalitarismului, luptei de clasă, sau ale iubirii și păcii creștine universale.

Cu certitudine, esența proceselor care se derulează sub ochii noștri nu ține doar de crizele economice. E aproape vizibilă o cauză mult mai profundă.Științele sociale nu diagnostichează exact maladia de care suferă Națiunea. Istoricii elaborează doar versiuni. Martorii oculari, contemporanii, participanții la evenimente, fiind copleșiți și zdruncinați peste măsură de tragismul naufragiului național, nu mai au nici timp, nici putere ca să pătrundă în esența catastrofelor. Elitele intelectuale gândesc în categoriile totalitar consumiste. Unii promovează idealurile totalitar comuniste sau apatia anti-politică. Alții aderă la diverse mișcări mistice, ezoterice sau pseudo-naționaliste.Tradițional, Națiunea e abordată în corelație cu democrația și Revoluția Franceză, care l-a vânat pe Dumnezeu, a marcat declinul monarhiei și bisericii, afectând istoria modernă. Dar etnocentrismul a apărut cu mult înaintea democrații revoluționare. Astăzi, adepții mișcării de renaștere națională din Franța se declară ostili față de principiile și dogmele acelei revoluții, autodefinindu-se politic drept „naționaliști și contrarevoluționari”.

De-a lungul istoriei, națiunile mereu au fost dezmembrate pentru ca să-și piardă memoria, voința și rațiunea de a fi. Iar Statul fără Națiune își pierde sensul și puterea. De fapt, divizarea Națiunii a dus la dispariția multor state și adevăratele cauze rămân necunoscute. Inflația birocratică clocește corupția endemică, ambele cauzând falimentul Statului și degenerarea speciei umane. Astăzi, elitele europene, ancorate în relații secundare de grup, continuă să oscileze între socialism și liberalism, între internaționalism și naționalism. Iar Națiunea este casată, demontată, precum mașinile, pentru fier vechi sau piese de schimb. Analizând diverse proiecte/stratageme de reducere drastică a populatei prin pandemii provocate și vaccinări antivirale, de distrugere a rasei albe și deznaționalizare a europenilor, un gând penibil îmi trece prin minte: ar fi necesară și benefică o forță purificatoare transnațională?

La nivel global, sarcina dezmembrării națiunilor îi revine Psihoagresiunii. Toate forțele antinaționale investesc enorm în acest gen de armă specifică.Dat fiind impactul psihismului, cei care erodează Statul și Națiunea urmăresc, în primul rând, coruperea elitelor. Ca material didactic la temă, ar putea fi analizate listele persoanelor din diverse țări, racolate și finanțate de miliardari și oligarhi. În numeroase învățături și studii, în testamente ale suveranilor și documente ale iluminaților descoperim rețete menite să altereze Etnopsihicul. Exemple:
– Distrugeți tot ce este bun și național în țara potențialilor adversari.
– Compromiteți, prin toate mijloacele, prestigiul conducătorilor și elitelor naționale.
– Implicați liderii politici în afaceri oneroase și, la momentul oportun, discreditați-i.
-Subminați, oriunde e posibil, administrația statelor adverse;
– Colaborați, fără ezitare, cu cei mai ticăloși indivizi din sânul națiunii adverse.
– Promiteți cât mai mult, faceți cadouri, toate au efecte importante.
– Organizați mereu, pretutindeni, cât mai multe partide și stimulați luptele intestine.
– Propagați divergențele, dezbinarea printre diverse grupări ale cetățenilor.
– Stimulați conflictul între generații, instigați tinerii contra părinților și bunicilor.
– Ridiculizați divinitățile, bagatelizați orice semnifică tradiție și etno valoare.
– Frânați, oriunde aveți posibilitatea, instruirea și înzestrarea forțelor armate inamice.
– Paralizați voința de luptă a militarilor prin pornografie și femei de stradă.
– Plasați peste tot agenți de influență, provocatori, diversioniști, spioni, teroriști.