CÂND SE VA DECOMUNIZA ŞI DECOLONIZA REPUBLICA MOLDOVA ?

R. Moldova

Anton MORARU,
doctor habilitat în istorie, prof. univ.
Literatura şi arta

Au trecut 20 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, dar comunismul şi colonialismul sovietic au rămas. Forţele imperiale, partidul lui Voronin, activează, se comportă ca nişte forţe antiumane, agresive, oculte, propagă antiromânismul, xenofobia, luptă cu tot ce-i românesc în Republica Moldova. E clar că în 2001-2009, când Voronin şi PCRM au guvernat R.Moldova, despre decolonizare şi decomunizare nici nu putea fi vorba. Dar în prezent forţele democratice au toată posibilitatea să fie preocupate de această problemă. Decomunizarea înseamnă anularea sau interzicerea activităţii comuniştilor, înlăturarea impactului comunismului sovietic asupra vieţii politice, economice şi culturale a Republicii Moldova. Decolonizarea regimului de guvernare comunist trebuie să-l facă toţi cetăţenii prin exprimarea votului anticomunist. În realitate, peste 42% din electoratul R.Moldova a rămas fidele teoriei marxist-leniniste, a votat pentru PCRM. El nu s-a “decomunizat”, nu s-a “decolonizat”. Pe de altă parte, jurnalistul M. Conţiu încearcă să afirme că, chipurile, “decolonizarea” şi “decomunizarea” este o “rusofobie”. El scrie că “antirusismul liderilor intelectuali şi politici moldoveni le-a fost inspirat, se înţelege, de către români” (“M.S.”, 2011, 27 ianuarie, p. 3). În realitate, lupta anticomunistă, antibolşevică a fost un răspuns obiectiv şi necesar la politica sângeroasă promovată de către Lenin, Stalin, Troţki şi alţi lideri sovietici împotriva Basarabiei şi României.
Nu România a atacat în 1940 teritoriul URSS, ci invers. Stalin şi Molotov, Hruşciov şi Beria au anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa la URSS în 1940. Comunismul sovietic a fost adus în Basarabia de către armata sovietică. Cu părere de rău, mai sunt unele persoane care apără comunismul şi colonialismul sovietic. Ei s-au aflat peste 70 de ani “singuri în faţa dragostei comuniste”, tânjind după regimul imperialist al URSS. Decomunizarea este un proces politic şi social foarte complicat. După puciul de la Moscova din 19-21 august 1991, Boris Elţin a interzis PCUS pe teritoriul Federaţiei Ruse. În interiorul PCUS erau însă foarte multe forţe retrograde, reacţionare (Egor Ligaciov, Anatol Lukianov, Ghennadi Ianaev, Vladimir Kriucikov, Vl. Pavlov, Aleksandr Ruţkoi, Nikolai Râjkov etc.), care au încercat “să stăvilească” procesul de destrămare a PCUS. Dar n-au reuşit. PCUS s-a prăbuşit în câteva zile. Au dispărut peste 240 de tone de aur. Nici până în prezent nu se ştie în ce mod şi cine le-a furat. Fără acest aur a fost mai uşor să fie frântă “coloana vertebrală” a Imperiului Sovietic. La 23 august 1991, a fost interzis şi partidul comunist din Moldova. La 24 august 1991 Comisia Guvernului R. Moldova sub conducerea lui Constantin Oboroc s-a prezentat la c.c. al pcM, unde se afla tov. Grigore Eremei. Atunci, clădirile c.c. al pcM au fost naţionalizate.
Aceste două decizii au pus baza legală pentru decomunizarea Republicii Moldova. Acest proces complicat s-a început liniştit cu metode paşnice, legale. Desfiinţarea PCUS şi a PCM n-a fost “o crudă ironie a sorţii”, după cum scria Ion Cristoiu (5 august 2011). Peste 190 de mii de comunişti, dintre care numai 48% erau moldoveni, liber, de bunăvoie, s-au dezis de PCM. Comuniştii n-au fost “prigoniţi”, n-au fost “hăituiţi” sau “arestaţi”. Faţă de ei n-au fost aplicate “metodele bolşevice”. Ei au activat în libertate. Lucrătorii de la cc al pcM au fost disponibilizaţi de la locul de muncă, primind salariul pe două luni, în conformitate cu legea muncii, iar alţii s-au folosit de banii cc al PCM. Un lucrător de la cc al pcM şi-a cumpărat mai târziu cu banii partidului o tipografie care funcţionează şi astăzi, iar altul şi-a cumpărat o clădire de 28 mln. lei, devenind un adept al internaţionalismului şi globalizării “procesului” istoric. Pe de altă parte, comuniştii de la Tiraspol şi Comrat, dirijaţi de Moscova şi sprijiniţi de Armata a 14-a, “încercau, după cum scrie A.Moşanu, prin toate mijloacele să paralizeze activitatea autorităţilor de la Chişinău” (L.A., 2011, 25 august, p.2). Cu părere de rău, comunismul n-a fost judecat, n-a fost izolat de masele populare. În 1993 Prezidiul Parlamentului din R.Moldova a adoptat o decizie prin care a permis să se legalizeze partidul comuniştilor în frunte cu Voronin. După 1993-1994 la noi au promovat comunismul P.Lucinschi, D.Moţpan, V.Voronin, E.Sobor, Gr.Eremei, A.Sangheli, I.Calin, V.Stepaniuc, M.Tkaciuk, V. Mişin, V.Iov, V.Şova şi alţii. Toţi aceştia sunt calificaţi ca persoane negative în istoria noastră. Ei au luptat cu mişcarea de eliberare naţională, au frânat procesul decolonizării R.Moldova. În prezent lozinca “Moldova fără comunişti!” este uitată de clasa politică.
Rusia foloseşte în prezent PCRM, pe toţi comuniştii, toate forţele coloniale pentru a controla R.Moldova şi a lupta cu România. Rusia şi-a păstrat Imnul de stat al Uniunii Sovietice pentru a le aduce aminte moldovenilor de “raiul sovietic” . Foloseşte sintagmele comuniste vechi precum “ITAR-TASS”, “Komsomolskaia pravda”, “Moskovskii komsomoleţ”, “Trud”, “Pravda”, “Izvestia” etc. Aceeaşi politică colonială, comunistă este propagată de ziarele “Moldova suverană”, “Nezavisimaia Moldova”, “Russkoe slovo”, “Kişiniovskie novosti”, “Komunist”, “Puls” etc. V.Putin şi D.Medvedev au păstrat mausoleul lui Lenin, portretele şi monumentele lui Lenin şi Stalin, au păstrat denumirea străzilor Lenin. Întocmai e şi la Tiraspol, Comrat, Edineţ, Tighina, Cetatea Albă, Bălţi, Briceni, Drochia, Ocniţa, Leova, Cahul, Cantemir, Odesa şi alte oraşe ale fostei URSS.
Cum se poate aşa ceva? Documentele istorice confirmă că Lenin a fost unul dintre cei mai mari terorişti din secolul al XX-lea. El i-a întrecut pe Hitler şi Mussolini. Numai în 1917-1921, când Lenin era la putere, în Rusia sovietică au fost ucişi, maltrataţi, judecaţi, împuşcaţi circa 16 mln. de oameni nevinovaţi. Doar în Povolgia de jos şi Povolgia de mijloc au murit de foamete peste 900 de mii de ţărani ruşi. În articolul comisarului poporului al sănătăţii, N.Semaşko, “Cum şi de ce a murit Lenin” se afirmă: “Când noi am făcut autopsia craniului lui Vladimir Ilici, toţi ne-am mirat nu de faptul că Lenin a murit, ci de faptul cum a trăit cu un astfel de creier. Cea mai mare parte a creierului său era vătămată, era moartă înainte de a muri Lenin” (Novaia volna, Odesa, 2011, 14 aprilie). Vom preciza că documentele de arhivă demonstrează că din 1914 Lenin ajunsese bolnav de sifilis. Lenin, simpatizat şi omagiat în prezent de către Putin, Medvedev, Ziuganov, Voronin, Kalin, Mişin, Reidman, Şova, Tkaciuk, Dodon şi Greceanâi, a dus o viaţă amorală, devenind către 1917 grav bolnav, chiar nebun. Şi acuma îi întrebăm pe comuniştii şi alegătorii lui Voronin: cum pot să voteze pentru teoria unui sifilitic? Cum pot să voteze pentru teoria unui om nebun? Folosind teoria lui Lenin şi Stalin, în prezent Rusia îl ajută pe Voronin să controleze R. Moldova. Ea foloseşte faţă de Moldova o strategie expansionistă. URSS a aşteptat 22 de ani (1917-1940) şi la 28 iunie 1940 Stalin cu ajutorul a 36 de divizii (420 de mii de ostaşi şi ofiţeri) a atacat România şi a anexat Basarabia. Şi în prezent, după 27 august 1991, Federaţia Rusă aşteaptă momentul schimbării situaţiei politice pentru a ataca şi a ocupa Republica Moldova. Rusia a ocupat cinci raioane în stânga Nistrului, şi-a format trei baze militare (Colbasna, Tiraspol, Bender), a înarmat bandele separatiste ale lui Smirnov şi Antiufeev. Rusia are în R.Moldova o mare bază informaţională, inclusiv peste 60 de reviste, ziare, publicaţii neordinare, 10 posturi radio, 20 de posturi TV, care emit în limba rusă 368 de ore din 24. Ea mai are peste 10 asociaţii, fonduri, organizaţii de cercetare care atacă frontal, direct istoria românilor şi limba română, luptă cu România pe toate fronturile ideologice, politice, economice şi culturale.
Nu demult a fost format fondul “Societatea Rusă”, care se ocupă în mod special cu propagarea expansionismului rusesc. Pentru anii 2011-2015 D.Medvedev a semnat un program federal cu o sumă de 2,5 miliarde de ruble pentru răspândirea limbii ruse în ţările ex-sovietice, inclusiv în R.Moldova. În mai multe ziare ruseşti se dezbate în prezent problema: “Cine a distrus URSS” (Kto razvalil SSSR”). Forţele imperiale ruseşti au organizat diferite sondaje sociologice, cu ajutorul cărora au stabilit că, chipurile, “jumătate din populaţia Ucrainei şi Moldovei regretă că s-a destrămat URSS” (“Raionka”, Odesa, 2011, nr. 7, p. 5). Din datele Centrului de studiere a opiniei publice (www.wciom.ru), în Rusia s-a majorat de la 16% la 20% numărul cetăţenilor care doresc să refacă URSS, iar în Moldova numărul acestor doritori a crescut de la 14% la 16% (AIF, 2011, nr. 31, p.15). Avem foarte multe fapte, date, documente care ne arată stoparea totală a decomunizării în R. Moldova.
În concluzie, vom sublinia că ştabii politici din Rusia, Republica Moldova, Ucraina şi alte republici ex-sovietice au frânat procesul obiectiv de decomunizare şi decolonizare. La două decenii de independenţă, Republica Moldova, după cum subliniază ziarul “Adevărul”, nu s-a detaşat de spaţiul Imperiului Sovietic, a rămas sub controlul Federaţiei Ruse. Conectarea R. Moldova la spaţiul CSI împiedică republica noastră să obţină o perspectivă clară de integrare europeană. Deci, una din strategiile curente ale Republicii Moldova trebuie să fie îndreptată spre promovarea consecventă a politicii de decomunizare şi decolonizare a vieţii economice, politice şi culturale.
Trebuie să se creeze astfel de condiţii la alegerile viitoare, în care niciun moldovean să nu voteze pentru comunişti. Numai atunci ne vom apropia mai mult de România şi de Uniunea Europeană.