PALATUL CUZA DE LA RUGINOASA

palatul ruginoasa

Adrian BUCURESCU

Moldova noastră este plină de palate şi de conace, doar că, din lipsă de bani, poate şi din lipsă de orgoliu naţional, multe din ele sunt lăsate de izbelişte. Printre cele mai norocoase se află şi palatul de la Ruginoasa, judeţul Iaşi, care a aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Acest frumos palat a fost construit în stil neogotic în anul 1804 şi a aparţinut iniţial familiei Sturdza. În prezent este muzeu memorial dedicat Domnului Unirii.
Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Iaşi, în anul 2004, fiind format din cinci obiective: palatul propriu-zis; biserica „Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1813; parcul, datând tot din 1813; turnurile, datând, de asemenea, din anul 1813; mormântul pregătit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza, datând de la sfârşitul veacului al XIX-lea.

Palatul i-ar fi plăcut şi lui Walter Scott
Pe la sfârşitul veacului al XVII-lea, familia marilor boieri Sturdza a cumpărat moşia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o vreme de aproape 200 de ani.
La începutul veacului al XIX-lea, Sturdzeştii gospodăreau o moşie de 8.000 de hectare la Ruginoasa.
La leatul 1804, logofătul şi marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a tocmit pe arhitectul vienez Johann Freiwald ca să construiască o reşedinţă luxoasă pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor lui.
Totodată, grădinarul german Mehler avea ţelul de a amenaja în jurul palatului un parc cu alei străjuite de statui, bănci, ascunse în labirintul de verdeaţă şi chiar un iaz înconjurat de sălcii. Palatul de la Ruginoasa a fost clădit de către Freiwald în stil neogotic, propriu arhitecturii civile din Moldova acelui timp.
În 1811, boierul Săndulache a înălţat în spatele palatului o biserică de conac, pe locul unde fusese înainte o biserică de lemn. Prozatorul Costache Negruzzi descrie astfel palatul de la Ruginoasa, în „Scrisoarea I (Primblare)”, din volumul „Negru pe alb. Scrisori la un prieten”: „Aproape de Târgul Frumos sunt încântătoarele domene a Ruginoasei.
Călătorul primind aici ospitalitate, uită necazele unui supărător drum. El pare că se trezeşte transportat ca prin un farmec în un castel descris de Walter Scott, unde găseşte pe lângă mărirea feudalităţii gospodăria Poloniei şi eleganţa Franţei, şi dacă vechii noştri boieri – sprijinitori a patriei şi a tronului – ar fi avut idee de arta heraldică, negreşit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii Engliteri Dieu est mon droit”.

Love story cu Niculăieş şi Marghioliţa
Palatul de la Ruginoasa a fost moştenit de logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache şi văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). În anii 1847-1855, logofătul Costache l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel, care a refăcut palatul în stil neogotic, stil păstrat şi astăzi.
Însă logofătul nu a apucat să locuiască prea mult aici, mutându-se la Iaşi, cetatea de scaun a Moldovei, unde avea în proprietate mai multe case, precum şi unele moşii în împrejurimile oraşului. Costache Sturdza a sechestrat-o la Palatul de la Ruginoasa pe soţia sa, Marghioliţa Ghika-Comăneşti, căreia i se aprinseseră călcâiele de dorul boierului Nicolae Roznovanu.
Ea a fost păzită de fiul cel mare al lui Costache, Săndulache Sturdza, care purta numele bunicului. În fruntea unei mici cete de arnăuţi, boierul Roznovanu a venit la palat, i-a mituit pe paznicii lăsaţi acolo de boier, a intrat în curte, unde a fost întâmpinat de Săndulache Sturdza.
Acesta a împuşcat un arnăut, dar un altul l-a ucis, înjunghiindu-l în inimă. Marghioliţa a fost dusă la Palatul Roznovanu de la Stânca, în prezent demolat, apoi cei doi ibovnici au fugit în Bucovina, unde s-au şi căsătorit.
În aprilie 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache, a făcut un împrumut de 60.000 de galbeni la Banca Moldovei, ipotecând palatul care fusese părăsit de la răpirea Marghioliţei şi era ameninţat de ruină. Neplătindu-se împrumutul, banca a scos palatul de la Ruginoasa la mezat.

Primire cu pâine şi sare
În anul 1862, domnitorul Principatelor Unite Române, Alexandru Ioan Cuza, a cumpărat la licitaţie palatul de la Banca Moldovei, dorind să-l prefacă în reşedinţă de vară. Întâia grijă a domnitorului a fost să renoveze în totalitate palatul.
Cu toate că domnitorul a petrecut mai puţin timp la palat, aici a locuit soţia lui, doamna Elena Cuza, care s-a ocupat de mobilarea şi decorarea lui, de grădină şi de acareturi.
Ea a tocmit meşteri pentru repararea clădirii şi grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul palatului. Scara centrală a fost construită din marmură, pereţii au fost tapetaţi cu mătase de la Paris, au fost construite şeminee şi s-au adus candelabre scumpe. Mobilierul a fost comandat în anul 1863 la Paris.
Palatul de la Ruginoasa a fost inaugurat oficial de domnitorul Cuza, cu prilejul sărbătorilor de Paşte din aprilie 1864, când el a sosit aici laolaltă cu M. I. Cantacuzino, Nicolae Pisoski şi Baligot de Beyne.

În septembrie, acelaşi an, el venea din nou la palat, unde a rămas aproape o lună, după promulgarea Legii Rurale din 14/26 august 1864, prin care au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol peste 100.000 de ţărani, iar aproape alţi 60.000 de săteni au primit locuri de casă şi de grădină.
Domnitorul a fost aşteptat de 6.000 de ţărani care au venit să-i mulţumească, fiind întâmpinat de şase bătrâni, care l-au primit cu pâine şi sare, precum şi cu un berbec împodobit cu panglici tricolore.
El şi-a continuat activitatea la palat în acel răstimp, făcând numiri de prefecţi şi luând măsuri pentru lucrările agricole de toamnă. Plecat în surghiun în anul 1866, după ce fusese forţat să abdice, Cuza a continuat să se îngrijească de moşia de la Ruginoasa.
El a arendat moşia, în anul 1866, cu 5.000 de galbeni pe an, pentru a avea bani cu care să se întreţină în exil. Totodată, Cuza a refuzat preluarea unui capital de 500.000 de franci, depuşi la Banca Rotschild de noua conducere a României.
Fostul domnitor a încetat din viaţă la 3/15 mai 1873, în oraşul Heidelberg, din Germania, iar rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse la Ruginoasa, fiind înmormântat la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică.
Osemintele lui au fost strămutate de mai multe ori, actualmente aflându-se într-o criptă din Biserica Trei Ierarhi de la Iaşi.

Alte istorii romanţioase
După înmormântarea soţului ei, Elena Cuza a decis să se mute la Paris, împreună cu cei doi fii şi cu Baligot de Beyne – fostul secretar al domnitorului , ca să le poată oferi copiilor o educaţie aleasă. Acolo, Alexandru, fiul cel mare, a urmat Facultatea de Drept şi unele cursuri de istorie. Baligot de Beyne a murit în 1882, iar apoi doamna Elena Cuza s-a întors la Ruginoasa.
Cei doi fii ai domnitorului, din relaţia cu principesa Maria Obrenovici, au murit la scurt timp unul de celălalt. Dimitrie, fiul cel mic, s-a sinucis la Paris, în anul 1888, din dragoste pentru o franţuzoaică de moravuri uşoare, corpul său neînsufleţit fiind adus la Ruginoasa de către Elena Cuza şi înmormântat la dreapta tatălui său.
Fiul mai mare, Alexandru, bolnav de miocardită severă, s-a căsătorit în 1889 cu Maria Moruzi, fiica lui Alecu Moruzi şi a Adelei Sturdza, şi a plecat în voiaj de nuntă la Madrid.
Acolo s-a îmbolnăvit de ftizie şi şi-a făcut testamentul în favoarea soţiei sale, murind apoi la puţin timp, în1890. Alexandru Cuza a lăsat moşia de la Ruginoasa soţiei sale, Maria Moruzi, strănepoată a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ioniţă Cuza, un străbun de-al lui Alexandru Ioan Cuza.
Existând neînţelegeri cu nora ei, doamna Elena Cuza a părăsit palatul şi s-a stabilit la Iaşi, unde a devenit membră fondatoare a Spitalului de Copii „Caritatea”, căruia i-a dăruit 5.000 de lei, casele din Strada Romană şi o cotizaţie anuală de 25.000 de lei.
Apoi s-a mutat, în anul 1903, la Piatra Neamţ, unde a locuit într-o căsuţă modestă, dedicându-se operelor de binefacere.
Maria Moruzi a avut o idilă cu Ionel Brătianu, proaspăt inginer de căi ferate, întors de la studii de la Paris şi aflat în stagiatură la construcţia căii ferate Paşcani-Iaşi. Ea l-a invitat să locuiască în palatul de la Ruginoasa şi a rămas însărcinată cu acesta.
Maria Moruzi s-a căsătorit cu Brătianu în capela palatului, cei doi divorţând în aceeaşi zi! Din această legătură s-a născut, la 3 februarie 1898, chiar în palat, un fiu, Gheorghe I. Brătianu, viitorul istoric mort în penitenciarul de la Sighet în 1953.

Nici Cuza nu mai e ce-a fost!
După moartea Mariei Moruzi în anul 1921, palatul a fost donat prin testament Spitalului de Copii „Caritatea”. O parte din mobilier a fost donată Muzeului Militar.
În anii următori, a început degradarea edificiului, care a fost accentuată de cel de-al doilea război mondial. În fine, în anul 1982, după refacerea palatului, s-a inaugurat oficial Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, cu o secţie de istorie şi una de etnografie. Parterul conţine exponate care reconstituie viaţa şi activitatea lui Alexandru Ioan Cuza.
Muzeografii au amenajat etajul palatului pentru a-l aduce la înfăţişarea din vremea domnitorului. Au fost aduse mobilier specific epocii, cărţi de epocă, tacâmuri de argint ş.a.
Construit în stil neogotic, inspirat de romantismul german, Palatul de la Ruginoasa este o clădire de formă pătrată cu un etaj, având cele patru faţade aproape simetrice, cu peroane largi şi drept şi balcoane sprijinite pe lespezi de piatră.
Odinioară el avea şi patru turnuleţe, care nu s-au mai păstrat până astăzi. Actualmente, scara centrală este construită din lemn. Din păcate, deşi Alexandru Ioan Cuza se numără încă printre cei mai populari conducători ai românilor, turiştii trec arareori pe la palatul său de la Ruginoasa.
De, nici Cuza nu mai e ce-a fost… Vai de poporul care-şi uită istoria, mai ales pe aceea cu care ar trebui să se mândrească!

FOTO Florin EşANU