REPUBLICA MOLDOVA ÎN FORMATUL INDEPENDENŢEI LA CEI 20 DE ANI

Herta M

Maria Herţa

Odată cu proclamarea independenţei R.Moldova, populaţia acestui teritoriu a avut marele vis frumos că va fi cu-adevărat independentă. Marele vis n-a fost să devină roz, căci, destrămarea imperiului URSS s-a dovedit mai apoi, a fi un neoimperialism camuflat în recunoaşterea formală a independenţei fostelor republici unionale.
Aerul proaspăt ce ni s-a slobozit atunci prin apariţia mişcărilor de eliberare naţională a fost mai mult o momeală decât o perspectivă. Noi, naivii anilor .89-90 am fost prea creduli în sinceritatea şi patriotismul politicienilor şi liderilor politici de atunci. Spre deosebire de noi, ei cunoşteau scenariul, noi eram doar cu emoţiile şi idealurile sfinte spre libertate naţională. Apoi, chiar poticnindu-ne, dezamăgiţi fiind, continuam să visăm. Nu ştiam, că, printre „marii patrioţi şi politicieni” ai neamului mişunau şi „instrumentele sistemului boşevic”, cozile de topor şi profitorii de tot soiul.
Forţele politice devotate Moscovei şi cele rămase să refacă imperiul nu s-au epuizat atunci la destrămarea URSS.. Acele forţe ne-au demonstrat viabilitatea şi puterea lor prin „smirnovii” locali, începând cu anul 1992. Anume vărsările de sînge de la Nistru în acel an, a fost unul din primele teste de refacere a URSS.
Chiar şi denumirea corectă a limbii vorbite de basarabenii-moldoveni, nu şi-a găsit locul potrivit în Constituţia statului „independent şi suveran” R.Moldova. Altfel nici nu putea fi. Un popor, izolat atâta timp de adevărul istoric, nu putea da naştere unui Parlament total independent şi devotat cauzei naţionale. Acei primii parlamentari nu puteau fi mai alţii comparativ cu majoritatea populaţiei. Astăzi, deja conştientizăm că acea decizie de-a da limbii române o altă denumire de compromis ne face mari probleme. Poporul, rătăcind şi mai mult în minciună şi manipulare, s-a divizat întocmai pe potriva planului strategic geopolitic al metropolei. Neoimperialiştilor locali şi mancurţilor statalişti le este şi mai uşor să-şi continuie misiunea geostrategică pentru mulţi ani înainte.
Unii dintre foştii demnitari de stat, devenind deja pensionari, acum recunosc că vorbesc limba română, că de la Râm ne tragem…Prea târziu şi prea făţarnic, domnilor- tovarăşi, ca să nu zic mai cu metafore.
La cei 20 de ani de independenţă R.Moldova gâfâie ca o bătrânică. Atunci când Stalin a „ plămădit-o” ca stat unional, pare-se că intuise şi soarta ei de mai târziu. Doar aşa îmi pot lămuri acest interminabil format de „X”+”Z”în problema transnistreană , „mofturile” găgăuzilor şi încăpăţănarea ruşilor. Segmentarea şi dezbinarea din interior convine întocmai scenariilor imperiale.
Ni s-a recunoscut independenţa pentru a ne a ajuta în menţinerea „ dependenţei” de veacuri faţă de metropolă. Nu mai e nevoie să vii cu tancurile peste noi. Artileria grea e chiar la noi acasă cu autonomiile sub coaste, vorba poetului, şi cu „instrumentele locale” crescute şi formate de fostul sistem bolşevic.
Formatul dictatorial va plana asupra R.Moldova atâta timp cât va fi nevoie pentru ca foştii şi actualii bolşevici să-şi refacă imperiul printr-un nou acord de tipul CSI, dar cu aceleaşi opţiuni ale fratelui mai mare. Partea europeană, gurile Dunării şi Balcanii nu pot fi lăsate „ fără” controlul şi grija Moscovei. Mai ales acum, când Uniunea Europeană s-a extins spre R.Moldova. Se impun aranjamente, se impun diversiuni şi manipulări, momeli şi insinuări doar pentru a reanima din cenuşă noul imperiu mai democratic, presupun ei, dar cu bătaie mai lungă în istoria neamului.
În democraţia actuală mijloacele economice şi diplomatice sunt mai accesibile şi mai salutabile vizavi de cele militare. Deci, Rusia cu bună ştiinţă ştie ce face, şi face întocmai cerinţelor democratice:- prin şantaj economico-politic deschis ori prin alte mijloace mai subtile, pentru a ne menţine independenţa noastră în sfera ei de influienţă. Chit că şi cei din „ civilizaţia modernă” nu sunt surzi şi orbi la poftele metropolei.
R.Moldova, chiar recunoscută ca republică independentă, nu poate produce mari evenimente politice de talia Rusiei pentru a face măcar o muşcătură cuiva. Cine să facă „muşcătura” înţeleaptă şi civilizată într-o ţară divizată, cu o clasă politică orientată spre scopuri diferite vizavi de cele ale unui stat independent şi suveran? Mai mult ca atât. Se pare că Moscova are în grija ei scopul de a ne feri şi apăra de România şi de tot cei românesc, decât de-a curăţi Tiraspolul de toate scursurile imperiale. Frica istorică de influienţă a romănismului şi revenirea Basarabiei la neamul său de sânge impune forţele ostile Moscovei să ţină veşnic aprinsă flacăra moldovenismului , a statalismului şi neoimperialismului din acest teritoriu.
Suntem apăraţi , fără s-o cerem. Suntem apăraţi, mai întâi, tot de ai noştri, de aici, de pe loc. Noi singuri, cu ajutorul sculelor şi mancurţilor locali facem mai mult comparativ cu ce-ar putea să ne impună cineva dinafară. Ei doar se folosesc de prostiile noastre. Ei doar profită de intrigile lăuntrice şi de incertitudinea moldovenilor-basarabeni de-a adopta un curs mai realist şi viabil spre un anume scop final.
Când nu-i cap… vai de mintea moldoveanului ce-a de pe urmă…