PREŢ PE DISPREŢ

balasa N.

N. Bălaşa

Gârlici– burlac, propietar de bodegă
Ali Stepârţă – Istoric si critc literar
Nae Prepuţă – poet cu pretenţii
Ghecurcu – poet înfumurat
Ioan St. Rulă – poet cu pretenţii de geniu
Milu Lalitră – poet şi jurnaliast
Conu Jorj Amir – prozator cunoscut
A. Carcalete – jurnalist
Brează V. Kil – referent amestecat în lumea culturală
Stefan Ianache – autor de carte
Toi D. Ţui – pasionat de orice.
Ghici– vecin cu Gârlici
Reta Curcubea – redactor la Editura „Sus”
Măria – femeie de serviciu la bodega lui Gârlici

Actul I

Scena I

Gârlici aranjează halbele, apoi feţele de masă… Fluieră prin cârciumă, priveşte când la ceas, când la partea dorsală a Mariei, femeia de serviciu care ştergea podeaua, când la cărţile aranjate în rafturile de lângă tejgheaua cu băuturi. Se apropie de ultimul raft, vrea să ia de acolo o carte, dar se răzgândeşte. Îşi pune într-un pahar, cam de un deget, ţuică, îşi clăteşte gura şi o scuipă într-o chiuvetă.

Gârlici: Ptiu! Fir-ai a dracu! Poşircă! Cum de-o putea ăştia s-o bea? Cică, acool cu aromă de ţuică! Un drac! Pufoaică! Pute a rahat de la combinat.
Măria: Pentru orbeţi! O să ajungi în fundul iadului! Au chiorât ăştia pe jumătate! …Şi-au surzit definitiv.
Gârlici (se apropie de femeie şi o ciupe de fund): Ştii tu?!
Măria (îi indepărtează mâna lui Gârlici): Păi află că ştiu!
Gârlici (cu ochii parcă lipiţi de fundul femeii): Ştii?… Păi dacă tot zici că ştii, ia zii, fă ,,cât fac, fă, patru ori trei?” Mărie, că tot te crezi tu deşteapta neamului, ,,care e, fă, capitala Portugaliei?’’
Măria (uşor indignată): ,,Însoară-te, mă, Târziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii, că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.’’
Gârlici: ,,Păi, găseşte-mi tu una care să-mi placă şi să-mi pupe mâna la comandă, că acum o iau.’’
Măria: ,,În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.’’
Gârlici (arată spre raftul cu cărţi): Sorescu! Mare! Mare de tot!
Măria: Cunoaştem! „Rânduieli”! Că doar de-aia am pierdut timpul pe-aci! Moartea însă odată vine! Muiere n-ai, copii, de unde?…Testament nu vrei să-mi faci! Odată închizi ochii şi dus eşti… Apoi, praful şi pulberea!!
Gârlici: Ai vrea tu! Numai că în mine zace nemurirea. Ia uite: trecutul, prezentul, viitorul. Eternitatea, cum s-ar zice, în podul palmei!… Şi pe rafturile din faţă!
Măria (se aprobă): E, da! Poate ăia de la Eternity?! Ăia da! N-am ce zice, firmă serioasă! Te aranjează, te îmbălsămează… Sunt pe mână cu popa Ibric… Face ăsta o zeamă de busuioc!… Domnule, minune mare! I-o toarnă în burtă, pe nări, mortului, înainte de-aş da duhul. Cică să-i dea miros ,,de veşnicie”… E, şi să fie primit bine acolo, sus…
Gârlici: Cine, fă?
Măria: Sufletul! Că dumneata şi ăştia, care trec pe-aci, spurcaţi cum sunteţi, la doi metri şi o ţâră… În pământ de-l galben. Am auzit, mai nou, că şi ăsta ar vindeca! Am eu o babă pe scară, bea, a dracului, în fiecare seară, câte o oală, şi apoi: ,,muică, asta da busuioacă! Dumneata ce zici?
Gârlci: Mărie, baba se drege cu vin de Bohotin! Ia sticla, în fiecare zi, de la mine! Au, au!… Fir-ar a dracu de carte să fie!
Măria: Măi domn` Gârlici, am văzut cu ochii mei. Pământ de-l galben, luat de la farmacie. … Dar mai ştii?! A, da! Da, da… Acum îmi vin de-acasă… Să ştii dumneata că drege amestecul cu popa Ibric. Cu fiertura de la el, vreau să zic… Şi-a dracului, până acum, nu s-a strâmbat neam… Bă, nimic! Şi apoi, trosc, pleosc, bate baba din picior şi-l înjură pe…
Gârlici: Te pomeneşti că pe Dumnezeu!
Măria: … Nu, pe Dej! Dumneata trebuie să-l ştii, cică ar fi fost bărbatul ei, ăla dintâi…
Gârlici: Ba pe dracu! E baba înţepenită-n timp…
Măria: Unul care, zice-se, că bătea la ea ca la cui… Nu o lăsă până nu intra jumătate în pământ. Numai după aceea o scotea, îi stergea lacrimile şi o dădea de-a dura. Şi auzi, a dracului, să vezi şi dumneata, cică-i plăcea! Acum, spun şi eu ce aud, că pe vremea aia…
Gârlici: Abia te băgase tactu pe ţeavă! De-aia ai prins timpurile de-acum, tânără! Ce-ţi pasă? Cu bucile ca piatra… Te doare în cot că ăştia de care zici şi-au tocit coatele şi-au scris cărţi.
Măria (meditativ, uşor mirată): Au scris?! E, dacă zici dumneata, or fi scris!
Gârlici: Au scris, fă, au scris! (arată rafturile cu cărţi). Nu se vede?
Măria: Ba da… Iar ţuicile ce nu le-au plătit, aici, pe rafturi. Acum, de, fiecare cu păsărica lui!
Gârlici: A ta acolo, între picioare… Fi-ţi-ar cracii ai dracu! Că m-ai băgat în boale! Fă, ştii ce?…
Măria: Ştiu, dar nu se poate! La praful de-acum şi zgârcenia dumitale…
Gârlici ( complimentând): Fir-aş al dracu! Adevărul e că ţi-a dat Ăl de Sus… Altceva nici că-ţi mai trebuia! La ce bună mintea când până şi soarta popoarelor, de când lumea, între picioarele muierilor?!
Măria (vulgar, mişcându-şi fundul): …Şi la umbra unor buci!
Gârlici (privind la ea): Daaa, dar, buci, buci! Să dea dracu, că bine zici! E? Până se scoală intelectulitatea, ar mai fi de-o tăvăleală, ce zici?
Măria: Păi… da, dar vezi dumneata, nici broasca nu orăcăie pe uscat.
Gârlici: Fă, fiţi-ar broasca a dracu! Dumnezeu ţi-a dat-o s-o dai şi nu să mergi cu ea în rai.. Popa Ibric nu ţi-a spus?
Măria: Popa?! Face slujba, tămâie în biserică de jur-împrejur…
Gârlici: Se uită la tine-n… Ştiu eu, când te apleci după lumânările căzute, vrând… nevrând, că de!
Măria: S-o fi uitând, numai că spovedeşte pe-ale lui, în podul clopotniţei. Le ia minţile. Cică acolo ar face Dumnezeu urechea pâlnie. La gura clopotului! Bang! Bang! şi japiţele, cu poalele-n cap. N-ai loc de ălea cu bărbaţii duşi de-acasă!
Gârlici (incitat): Iauzi, al dracului popă! Mărie, hai, fă!
Măria: Păi, hai! Dar e cu preţ!
Gârlici (decis): Căt, fă, cât?
Măria (iscoditoare): E…! Păi eu ştiu! Aş vrea cam cât pui dumneata, zi de zi, preţ pe dispreţ.
Gârlici: Tii, drace! Fă, tu eşti nebună?
Măria: Nebună şi nici chiar prea, prea… Acum depinde şi cum vrei dumneata…

Scena II

Gârlici priveşte pe fereastră spre dudul din spatele grădinii. Între timp, intră în cârciumă cu un dosar sub braţ, şchiopătând, într-un baston, Reta Curcubea. Se aşează, plină de ea, la o masă, şi aşteaptă să fie servită. Nimeni însă nu o bagă în seamă.

Reta (mahmură): Bă Gârlici, intră şi la tine, aici, după o sută de ani, un om cu carte şi…
Măria (ironică): Cunoaştem! Un om bine pus, la ditamai Editura Fâs!
Reta: Fă, năroada târgului, Sus!
Măria: A, da, cunoaştem! După cum vrea chientul! Când fâs, când sus!
Reta (iritată): Reiau: bă Gârlici, intră şi la tine, aici… Iar tu te uiţi la dracu în praznic!
Gârlici (aproape fără să clintească): Coană mare, de data asta, nu! Dar dacă vrei să ştii şi tu… Uite, privesc la dudul ăla din spatele curţii. Parcă l-aş lăsa, parcă l-aş tăia…
Reta: Păi, atunci taie-l, Doamne iartă-mă, şi serveşte-mă şi tu ca altă dată.
Măria: Cunoaştem! Ca pe o doamnă bine pusă-n sus, la ditamai Editura Fâs!
Gârlici (meditativ, cu aer de intelectual): L-aş tăia şi nu prea…
Măria: Nu prea, prea? Zic eu care n-am prea… Carte, vreau să spun… E, fâs… Câtă vreme şi la case mari, tot cam aşa…
Gârlici (către Măria): Taci fă, dracu!
Reta (nerăbdătoare, îi tremură mâinile): Atunci lasă dudul şi pune-mi măcar o halbă pe masă!
Gârlici: Eu l-aş lăsa, dar… dude ioc, ţuică neam, ghişeft deloc! Şi-atunci…
Reta: Bă Gârlici, intrai şi eu la tine, aici o…
Măria: …Doamnă cu carte, bine pusă în sus, la ditamai Editura Fâs.
Gârlici (iritat): Mărie, mai taci , Doamne iartă-mă, şi adu-i, fă, un ţoi!
Reta: Halbă am spus!
Măria: Cu ce, doamnă, cu ce?
Reta: Rom, şi doar de două degete, bere cu spumă, la marginea de sus!
Gârlici (în timp ce scoate caietul cu datornici): Astăzi, te pomeneşti că mai achiţi?!
Reta (ironică): O să achit, bă, o să achit! Am murit eu şi n-am plătit? Până una, alta, tu vezi ce faci cu dudul…
Gârlici: E, da, da… L-aş cam tăia şi nu prea. În el, copilăria mea. Parcă mă văd. Pe vremea aia, nici chiloţi nu aveam. Doar o cămăşuţă tivită pe poale şi…
Măria (curioasă): Cuculeţul?
Gârlici: Atârna, ca şi acum! De-aiurea!… Cam cum atârnă toate în viaţă!
Reta: Fir-ai al dracu de nărod! Cu bodega ta cu tot! Ca să vezi!! Când prea, prea, când nu prea… Cucu, parcă-i atârna… Mda! Hiii! Să-mi notez inspiraţia. Ăştia de sus, mai ştii, mi-or plăti măcar halba asta…
Măria (cu aceeaşi curiozitate): Domn` Gârlici, acum, fie vorba între noi, cânta?
Gârlici: Da! Păi cum altfel?! Când a văzut pupăza ăştia… Fâl, fâl, evident, cu ceva puf pe ea… Atunci şi el cu ciocul sus şi: cu-cu! Altfel spus, cucu şi pupăza! Şi uite…
Măria: E, care va să zică, aşa…
Reta: Fir-ai al dracu de nărod! … Cu… cu bodega ta cu tot! I-auzi, pupăza… Pupăza mea?! Mărie, notează, fă, că pupăza, fără sau cu rimă în ea, e tocmai ce trebuie la timpurile moderne.
Măria: După ştiinţa mea, cam postmoderne, dar fie! …Şi ca autor?
Reta: Mai încape îndoială?… Celebra Reta Curcubea!
Gârlici: cum, lăsând gluma la oparte, doamna mea…
Măria (jucând teatru, uşor geloasă): Domn` Gârlici, păi, dă-o, Doamne iartă-mă, de treabă, după ce nici că mai poţi, zgârcit, aoleu, de belea, acum, ca să vezi? Ba că ai vrea, ba că n-ai vrea, dar, când cu mine, când cu ea!
Gârlici: Mărie, ţine-ţi, fă, clanţa! …Ai şi tu răbdare şi-om mai vedea! Ia zii, draga mea, punem de vreun paraistas, de vreo…
Reta: Ce pot să-ţi spun cât timp ne stă alături paraşuta asta? Securista! Ţi-au băgat-o ăştia pe gât şi tu ai pus botul…. Că ugere văd că are!
Gârlici: Şi tu… prea, prea! Las-o dracu! Şterge o podea! Mai văd şi eu o ţâţă, mai o bucă …
Reta: Vezi, zici? Al dracu nenorocit! Până mai ieri, te uitai la a mea, acum… E, asta e! Treaba ta! În definitiv şi la mine ai supt destul! Bă, nenorocitule, în cazul ăsta, eu mi-aş cam lua mîna. Venisem aci, la tine, să punem de-o paranghelie, de-o belea…
Gârlici: Păi, şi? Mărie, ia mai adu, fă, o halbă, pentru doamna mea!
Reta (cu aroganţă): Îţi mai vii de-acasă. …Dar tot ca toţi, o puşlama! Dă-te dracu! Venisem pentru o lansare, cu tot tacâmul… Tu cu bodega, un fel de Capşa, eu cu ăla care a scris cartea…
Gârlici (preocupat de câştig): E, păi de ce nu spui, e altceva! Invitaţi?
Reta: Nevoie mare! De la Buc., maistrul Stepârţă, Nae Prepuţă… şi-o mai fi careva… Îţi dai seama? Din târla noastră, Ghecurcu, Carcalete şi Ţoi D. Ţoi… Sau invers… Ai? Parcă aşa îl cheama…
Gârlici: Dracu mai ştie! …Dar de aici, din mahala?
Reta: Ăi mai de vază! În primul rând eu!
Gârlici: Altfel nici că se putea!
Reta:…Apoi, Şterulă…
Gârlici: Asta e, fără un nebun nu se poate!
Reta: Milu Lalitră, conul Jorj Amir… Pentru procesul verbal, Brează V. Kil şi Hil. Apoi, cred eu, ovreimea… E, ce mai zici? Unul şi unul!
Gârlici: Mda! Ăsta, ultimul… Data trecută şi-a dat drumul pe cracul ăl stâng… Ptiu, puţea… Să-i aduceţi aminte că acum, liber pe dreapta! Dar unul?… Ştii, măcar unul pentru impresii… Bântuie şi ăştia cu presa…
Reta: Păi ar fi… profesorul! Numai că ba nu bea, ba nu mănâncă… Şi când îi vine sau îl apucă, te face analfabet… De-aia spun, mai bine lipsă!
Gârlici: E, nu că n-ar avea dreptate, dar… Autor?
Reta: Ianache!
Gârlici: Aaa!… Mda, da! Ştefan?
Reta (convingătoare): Boier din neam în neam!
Gârlici (uşor dezamăgit): De! …şi nu prea… Ovreu, cam da…
Reta: Ovreu, ovreu, dar el plătea! În plus, o măslină, o alună…
Măria (ironică): Şi-o fasole cu ciolan, specialitatea casei. Pentru atmosferă…
Reta: Fie, dar nimic în plus! Destul! Doar ştiţi, noi cu mâncarea nu prea! Băutura e unde e… Bă Gârlici, vezi de vreo vadră de ţuică… Bă, dar ţuică!
Gârlici: Este!
Reta: Sau… eu ştiu, poate chiar două!
Gârlici (îi sclipesc ochii): Este, este!
Reta: Nişte murături şi un butoiaş cu vin?
Gârlici (făcând socoteli): S-a marcat! Ceva bănuţi, acum, la început?
Reta: Bă, du-te dracu! Doar ne ştii, pensia abia astăzi… Ho, drace, că plătim! În rest, e treaba ta…
Gârlici: Draga mea, gata, batem palma! Semnează aci! Mărie! Fă, fi-ţi-ar curu` al dracu!……Ai grijă de coana pân` ce trece… ş-apoi, ghişeft de-o fi, vom vedea!

Scena III

Gârlici îşi freacă palmele, Maria se gudură în timp ce Reta încearcă să se ridice de pe scaun. Nu poate şi se reazemă din nou de spătar. Aţipeşte. Gârlici o prinde pe Măria pe după mijloc şi o sărută pe frunte.

Gârlici: Botu` sus, fi-ţi-ar botu al dracu! Că bani ai vrea!
Măria: E… şi dumneata?!…
Gârlici: Până una, alta, să fi ales fasolea aia…
Măria: Da? Păi, şi cu mine cum rămâne?
Gârlici: Ca la început! Stai să iau şi o să-ţi dau. Şi bani şi una, alta…
Maria: Ai vrea?! Una e una şi alta-i alta! Pe mine nu mă duci. Umblă la tejghea dacă vrei să mai pupi, dacă nu, pa!…
Gârlici: Fă, dau cu tine de podeaua asta, de te găsesc dracii! Tu crezi că-s prost?! Simt cum te mănâncă… Fi-ţi-ar starea să-ţi fie! Numai că…uite aici beleaua! Strâmba meditează!
Măria: Crezi? Dar mai ştii? Acum te-o visa, te-o pune-n rime… Domn` Gârlici, sincer, nu pot să cred cum cândva, harca a fost şi ea ceva. Adică, altcumva… Înţelegi ce vreau să spun?!… Iar dumneata, în limbă după ea! Mă umflă râsul!
Gârlici (cumpănind): Orice armăsar ajunge într-o zi gloabă. Valabil şi pentru iepe! Chiar şi ălea tari în buci! Abia atunci, în hohot, plânsul!
Măria: O întorci la la Ploieşti şi tragi focul pe turta dumitale… Vorbe negustoreşti! Că doar, doar ţi-oi da fără să scoţi de la chimir. Te-amăgeşti. Nici de-a dracu! Hodorog în călduri ce esti! E, să văd, te urci pe Reta?
Gârlici: Mare comedia dracu! Fă, cum să te iau?
Măria: Păi, cu poezii, ca pe deşteptele astea, în tinereţile dumitale! Ori ai crede că eu sunt toantă şi stau aşa, ca proasta? Dacă bani, nu, măcar versuri! Hai, şampanie şi recital!
Gârlici: Doamne, eşti complet nebună! O să… Dar ce?
Măria: Venere şi Madonă – Eminescu! Apoi, Luceafărul… Ba nu, mai întâi, vreau să fii Romeo… La vremurile de acum, un Romeo şi nu prea, dar fie, iar eu, Julieta! Deci, Schakespeare! Hai!
Gârlici (ia o cobză de după tejghea şi cântă): „Mărie, Mărie, ia să-mi spui tu mie/Care floare înfloare, noaptea pe răcoare?/ Care floare înfloare, noaptea pe răcoare?”…
Măria: „ Floarea crinului/, floarea crinului/ şi a dorului/Astă floare înfloare/ Noaptea pe răcoare/ Astă floare înfloare/ Noaptea pe răcoare”…
Gârlici şi Măria (pătimaş): „Mărie, Mărie, ia să-mi spui tu mie!/Care frunză bate?/Vântul când nu bate…”
Măria (arătând spre ea): „Frunza plopului/Frunza plopului/Şi cu a dorului”
Gârlici şi Măria: „Astă frunză bate/Vâtul când nu bate/Astă frunză bate/Vâtul când nu bate”