SUFLETUL UMAN EXISTĂ ŞI EL ESTE FORMAT DIN BIOPLASMĂ ÎNTUNECATĂ ?

suflet

Ideea unui suflet material nu este una noua. Filozoful grec Heraclit, ce a trait in secolul VI i.Hr., credea ca sufletul era compus dintr-o materie foarte fina sau rara, asa cum este aerul sau focul. Totusi, daca e vorba de materie, sufletul ar trebui sa aiba o greutate. Un cercetator mai aproape de zilele noastre, Robert Monroe, credea si el ca sufletul avea greutate, desi aceasta este mult mai mica decat cea a trupului fizic.

Experimentul sufletului de 21 grame din anul 1907

Daca sufletul are greutate, aceasta inseamna ca el este subiectul fortei gravitationale a Pamantului. In aceste conditii, unii cercetatori au luat hotararea ca prin diverse experimente sa cantareasca sufletul. In 1907, dr. Duncan McDougall a cantarit sase pacienti care erau pe moarte. Atunci cand moartea lor era iminenta, trupul lor a fost asezat pe un pat special, de tip cantar, foarte sensibil. In fiecare caz, atunci cand pacientul muri, el a observat o extrem de mica schimbare in greutatea celui decedat, ce nu putea fi explicata din punct de vedere fizic. Greutatea lipsa ar fi putut insemna ca trupul uman are un suflet, care are si el, la randul sau o anumita masa. In timpul mortii, sufletul s-a desprins de trup, si, deci, de aici ar rezulta si masa.

Greutatea medie a sufletului celor sase pacienti decedati a fost masurata de catre McDougall ca fiind de 21 de grame. Cercetarile sale au fost publicate in anul 1907 in revista “American Medicine”.

Au aparut si criticile care spuneau ca sfincterele si muschii pelvieni se relaxeaza la moarte, asa ca greutatea trupului poate scadea ca urmare a pierderilor de urina si materii fecale. McDougall a respins ideea, caci, daca s-ar fi intamplat acest lucru, greutatea urinei si a materiilor fecale a ramas pe pat si astfel a fost luata in considerare la cantarire.

O alta explicatie posibila ar fi aceea ca trupul uman pierde apa prin intermediul transpiratiei si a vaporilor de apa ce ies din trup prin inspiratie. McDougall a raspuns acestei acuzatii prin faptul ca primul sau pacient a pierdut apa la o rata mult prea mica pentru a explica pierderea brusca de greutate (21 de grame) din momentul mortii.

Trupul subtil…compus din atomi extrem de mici

In anii 1920, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca trupul subtil (fizico-eteric) e capabil de extindere cu 1,26 mm si de contractie cu 8 mm. Conform celor doi, el ar fi compus din atomi extrem de mici si de separati, ce au o densitate de 176 de ori mai mica decat cea a aerului si care cantaresc impreuna 69,5 grame. Aceasta inseamna ca trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scazuta.

Cercetatorii germani au cantarit mai precis sufletul: 0,01 grame

In anul 1988, revista “Noetic Science” a condus o serie de experimente prin care a concluzionat ca sufletul uman cantareste mult mai putin, si anume 0,01 grame. Cercetarile au fost efectuate de specialisti germani care au cantarit mai mult de 200 de pacienti muribunzi, inainte si dupa moartea lor. In fiecare caz, ei pierdeau aceeasi greutate: 0,01 grame. Gerard Voisart, un mare patolog francez, a criticat rezultatele studiului, spunand ca diferenta dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care paraseste plamanii. Cercetatorii germani au raspuns acestei critici, aratand faptul ca au luat in considerare si aerul din plamani cand au facut calculele.

“Sufletul uman exista”

Dr. Fisher, unul din conducatorii acestui experiment a declarat: “Singura posibila explicatie a acestei schimbari bruste de greutate ar fi aceea ca noi am masurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a scris in revista germana “Horizon”, referindu-se la concluziile acestui experiment, ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista, iar greutatea sa a fost confirmata. “Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi inclinam ca el este un fel de energie”, a mai spus dr. Mertens.

Sufletul uman si teoria plasmei intunecate

Acest cercetator este si autorul teoriei “plasmei intunecate”, ce a fost propusa in anul 2006. Conform acesteia, sufletul uman ar fi compus din particule de plasma de joasa densitate, ce sunt formate din materie intunecata. Totodata, in jurul Pamantului ar exista un halou de plasma de joasa densitate, compus din particule de materie intunecata exotica.

Celulele de plasma intunecata s-au dezvoltat in aceasta “biosfera intunecata”, dupa ce Pamantul s-a format. Dupa vreo 4 miliarde de ani, aceste prime celule au evoluat in forme de viata complexa din plasma intunecata. Formele de viata din plasma prezinta caracteristici ce pot fi observate in mod obisnuit doar in plasma standard. Heraclit a fost probabil foarte aproape de acest adevar, cand a spus ca sufletul este compus dintr-o substanta fina si rara, ce este asemanatoare aerului sau focului, care, dintr-o anumita pespectiva, chiar aduce a plasma.

Totusi, trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca aceste forme de viata nu sunt compuse din plasma obisnuita, ci din plasma non-standard, ce este alcatuita din particule de materie intunecata, invizibile omului obisnuit. Unele din aceste forme de viata ale plasmei intunecate au creat o relatie simbiotica cu specia umana, au co-evoluat si s-au integrat in trupul uman bazat pe carbon. La moartea trupului fizic, trupurile din bioplasma intunecata se reintorc la locul lor in biosfera intunecata (haloul de materie intunecata a Pamantului). Aceste forme de viata exotica sunt denumite popular “suflete”.