TRACUL ALEXANDRU MACEDON – CEL MARE

Teodor FILIP

Multe dintre sursele oficiale din ţara noastră nu recunosc că triburile macedoneene erau de sorginte tracă. Aflată aproape de Grecia, nu cu mult înainte de naşterea lui Alexandru Macedon, Macedonia a fost grecizată masiv. „Genetic” el poate fi considerat trac. Dar din restul punctelor de vedere este grec. Pentru înţelegerea în detaliu a problemei trebuie luată la „bani mărunţi” istoria Macedoniei, situaţia fiind complicată şi interpătrunderile culturale foarte încurcate şi complexe. Majoritatea materialelor care circulă pe Internet, şi sunt câteva sute, sunt intitulate „Tracul Alexandru Macedon”.
Alexandros III Makedonon, cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare, Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al Macedoniei, rege al Macedoniei între 336-323 î.Hr., a fost unul dintre cel mai mare strateg şi conducător militar al lumii antice. A murit la vârsta de 33 de ani, fiind stăpânul celui mai mare imperiu cunoscut vreodată în istorie. Acum, un mormânt îl satisface pe cel pentru care întreaga lume nu a fost suficientă…
S-a născut la 20 iulie 356 î.Hr., fiu al regelui Filip al II-lea şi al reginei Olimpia. Cu membrii familiei a vorbit în dialect tracic, până când a crescut şi a învăţat limba greacă, istoria şi geografia etc. Educaţia militară a primit-o de la tatăl său, iar educaţia clasică din partea celebrului filozof Aristotel. La vârsta de doar 16 ani, tatăl său i-a încredinţat conducerea unei părţi din oştirea ce asedia Perinth (azi Marmaraereglisi, în Turcia). După aceea a fost numit regent, iar tatăl îi ordonă să se întoarcă în Macedonia pentru a conduce treburile ţării. Alexandru se înconjoară de consilieri experiemntaţi, pricepuţi în domeniile lor, de la care învaţă cum să conducă statul. În acest timp, moesii, triburi tracice, ce trăiau în valea superioară a rîului Strimon (azi Struma, în Bulgaria) se revoltă. Tânărul Alexandru porneşte împotriva lor, în anul 339 î.Hr., cucereşte şi distruge principalul oraş al acetora, pe cei luaţi captivi îi vinde ca scalvi, iar în oraş instalează o garnizoană macedoneană. Devine un conducător militar destoinic şi un idol pentru oştenii săi.
La vârsta de 18 ani, în fruintea unei mari oştiri câştigă bătălia de la Chaeronea, aducând Grecia sub dominaţie macedoneană. În această bătălie a învins alianţa dintre Atena şi Teba. Deja faima lui de mare strateg şi conducător militar se răspândeşte, atât printre prieteni, cât şi printre duşmani.
În anul 336 î.Hr., Filip al II-lea este asasinat, la Aegae, de către Pausianus, căpitanul gărzii sale, iar fiul său este proclamat împărat, la vârsta de doar douăzeci de ani.
De la început a dorit să ducă la îndeplinire dorinţa tatăuui său, care nu apucase să cucerească Persia. Timp de doi ani, Alexandru şi-a pregătit armata, pentru ca în anul 338 î.Hr.,în fruntea unei armate formate din 30.000 de pedeştri şi 5.000 de călăreţi să pornească la înfăptuirea măreţului proiect.
Pentru a-şi consolida puterea, tânărul se consideră un nou Ahile şi chiar şi-a făurit o ascendenţă divină – neadevărată. S-a dat drept urmaş, după mamă, al lui Heracle. Deci, şi-a renegat tatăl.
După ce a cucerit Gordionul, capitala Frigiei (veche regiune istorică în partea central-vestică a asiei Mici- azi Turcia) a despicat cu o lovitură de sabie nodul care fixa jugul de carul regelui Gordios – „Nodul Gordian”. Conform legendei, cel care reuşea acest lucru avea să stăpânească un vast imperiu.
Deşi armata persană era net superioară, Alexandru a suplinit acest neajuns printr-o planificare strategică deosbită şi o manevriabilitate extraordinară a trupelor sale, nemainîntâlnită la nici un conducător militar. Bătălia de la Issos, o câmpie în apropierea Eufratului, i-a adus consacrarea de mare starteg şi priceput conducător militar. Aici a învins oastea imensă a lui Darius al III-lea, formată din 600.000 de luptători! Armata lui Alexandru, experimentată, disciplinată, a întâlnit o armată care lupta haotic, o armată dezorganizată formată din oşteni din mai multe regate.
Împins de ambiţia de a cuceri Persia, armata lui Alexandru traversează Eufratul şi Tigrul şi…în apropierea oraşului Gaugamela întâlneşte oastea lui Darius al III-lea formată, după cum spun cronicele antice, dintr-un milion de oameni!! Câştigă cea mai mare bătălie.Nu a pierdut nici o bătălie cu persanii, reuşind o perfomanţă militară deosebită: în anul 330 î.Hr. întreaga Persie şi Asia Mică erau cucerite.
A întemeiat marele oraş Alexandria în Egipt, iar în marele imperiu „a implementat schimbări politice şi economice majore, bazate pe modelele greceşti, pe care le învăţase în copilărie” .
Însă nu era mulţumit cu aceste cuceriri, şi a început incursiunea în Estul continentului asiatic. În trei ani a reuşit să cucerească Afganistanul, Asia Centrală şi nordul Indiei. În anul 326 î.Hr., epuizată de atâtea marşuri şi bătălii, armata a refuzat să mai continue campania. Îşi spune cuvântul şi megalomania „Cuceritorului”, ce nu era pe placul generalilor săi dar nici a oştenilor de rând. Alexandru şi-a dat seama că aceştia au dreptate şi a organizat întoarcerea armatei. Drumul la reîntoarcere a fost epuizant, în special traversarea deşertului Makran. Ajungând în Babilon, Alexandru a ordonat construirea unei uriaşe flote pentru a-şi duce armata în Egipt.
În anul 323 î.Hr.,, după ce a participat la o orgie prelungită, Alexandru Macedon – Cel Mare s-a îmbolnăvit şi, în scurt timp moare. Era data de 10 iunie.
Pe patul de moarte Aşexandru Macedon şi-a desemnat succesorul în termeni mai mult decât sibilinici: „Celui mai demn”. Fiecare dintre generalii săi credea că acest calificativ se referă la el, ceea ce a dus ca marele Imperiu să fie fărămiţat în regiuni rivale conduse de „succesori”. După ce s-au luptat între ei timp de 40 de ani, Imperiu a fost împărţi astfel:
-Mesopotamia şi Persia au fost obţinute de Seleucizi, cei care au format Imperiul Seleucid. A fost unul dintre statele eleniste, care cuprindea Anatolia Centrală, Levantul, Persia, Turkmenistanul, Pamir şi Valea Indusului (Pakistanul);
– Macedonia a revenit Antiganazilor (Antiganaz este cel care a întemeiat această dinastie);
– Egiptul a fost obţinut de către Ptolemei (Soter, general);
– Asia Mică a revenit dinastiei Atalizilor din Pergan, oraş în nord-vestul Asiei Mici;
– toate posesiunile indiene au fost pierdute.
Despre luptele lui Filip al II-lea şi ale fiului său cu strămoşii noştri din Peninsula Balcanică am relatat în alte capitole.