MIŞCAREA PENTRU ROMÂNIA

Eminescu

ŞTEFAN DUMITRESCU

6

DA, VOM LUPTA PÂNĂ LA CAPĂT, PENTRU CĂ ÎN FAŢA ROMÂNIEI SE DESCHID NUMAI DOUĂ CĂI : 1. Ori mergem pe calea aceasta pe care am mers până acum în istorie, şi pe care ne găsim acum, adică vom fi în continuare un popor slab, lasă-mă să te las, minţit, manipulat, jefuit, umilit, căruia nu-i pasă de soarta lui, şi în acest caz vom dispărea în curând, 2. Ori vom găsi o cale prin care, ( o Soluţie, una la un milion!) în sfârşit, după 1900 de ani să-i fie bine şi poporului român în istorie, prin care să nu mai fim un popor călcat de toţi în picioare, minţit, umilit, jefuit.

Dintre aceste două Căi este limpede că orice popor, şi orice om normal la cap, ALEGE CALEA A DOUA.

Această Cale există, ea a fost descoperită şi studiată în cadrul Biroului de Viitorologie de la Bucureşti. Iar faptul ca poporul român să adopte această a doua Cale înseamnă rezolvarea pentru totdeauna a Problemei româneşti.

Întrebarea este aceasta. CALEA PRIN CARE NE PUTEM SALVA ÎN ISTORIE EXISTĂ, EA A FOST DESCOPERITĂ ŞI PUBLICATĂ. Ne este de asemenea publicată în această carte, „Mişcarea pentru România”. ! A se vedea „Doctrina salvării poporului român şi a Renaşterii României sau Doctrina Burebista”, şi „Proiectul PER”, „Proiectul Partidului Dezvoltării şi Evoluţiei maximale, în care este preconizată, descrisă şi explicată această Cale, prin care Poporul român poate deveni un popor fericit, bogat, demn şi puternic în Istorie. Astfel încât să nu mai fie ameninţat niciodată cu dispariţia, sau cu sărăcia şi umilinţa, cu suferinţa.
În general mai mulţi români au luat cunoştinţă despre Soluţia rezolvării Problemei Româneşti, despre faptul că a fost descoperită CALEA PRIN CARE POPORUL ROMÂN SE POATE SALVA ÎN ISTORIE, POATE DEVENI UN POPOR BOGAT, FERICIT, PUTERNIC, CARE NU MAI POATE FI CĂLCAT DE ALŢII ÎN PICIOARE.
Deci mai mulţi români, intelectuali, unii dintre ei, sărmanii, care se cred patrioţi, ştiu despre existenţa Căii prin care poporul român poate să devină un popor demn, bogat şi fericit în istorie !

Şi totuşi nici o reacţie ! De ce ? Pentru că Intelectualitatea românească este o intelectualitate egoistă, laşă, bolnavă de egoplasm. Pentru că intelectualilor români nu le pasă de poporul român, lor le pasă numai de interesele lor egoiste, de orgoliile lor, ţara şi poporul român ducă-se dracului ! Intelectualitatea românească, grav bolnavă de patologiile psihologiei poporului român, este principala vinovată de Destinul istoric nefericit, dureros şi urât al poporului român. În ultimele două decenii nu numai că ne-am jefuit economia şi ne-am distrus pe noi ca societate, ca popor şi destin istoric, condamnându-ne la suferinţă, umilinţă, la sărăcie, dar ne-am comportat şi foarte urât, în istorie şi în faţa lumii.. Ne-am făcut de râs în lume, am ajuns de râsul lumii, cu mineriadele din anii 90, când am îngrozit o planetă întreagă.
Ne-am făcut de râs ca popor în ochii lumii (numai în ochii noştri nu!) jefuindu-ne economia, arătând Europei cât de corupţi suntem, făcând pe scena politică un tărăboi şi un circ ordinar, ce nu s-a mai văzut. Politica românească, media românească au fost în anii aceştia o ţigănie şi un circ, o cloacă de lături ce nu s-a văzut. Toate acestea pentru că poporul român, şi Intelectualitatea românească sunt foarte grave bolnave de patologiile psihologiei poporului român. Intelectualitatea românească este cea care a dat această CLASĂ POLITICĂ ROMÂNEASCĂ FORMATĂ DIN BORFAŞI ORDINARI, DIN HOŢI, JIGODII ŞI JEFUITORI DE ŢARĂ, CARE AU NENOROCIT ROMÂNIA. Şi în perioada Interbelică, şi în perioada comunistă, şi în perioada postcomunistă CLASA POLITICĂ A NENOROCIT ROMÂNIA.
Poporul român şi România se găsesc în această situaţia tragică, şi oribilă datorită 80 la sută clasei politice româneşti, din toate timpurile, subliniem acest lucru. Clasa politică românească a distrus pur şi simplu România după căderea Comunismului. Este cancerul, Duşmanul nr 1 al poporului român şi al României.
Nu este adevărat că numai PSD-ul a distrus România, sau numai PDL-ul, partidul criminal care se află acum la Conducerea ţării. Toate partidele care au fost din 1989 încoace la Putere, cum au ajuns la putere s-au comportat la fel, oamenii lor politici s-au îmbogăţit jefuind şi escrocând.. Toate partidele politice la noi sunt o apă şi un pământ. Şi ţărăniştii şi liberalii, toţi sunt la fel. Am fi nişte tâmpiţi şi oligofreni dacă noi, românii, am aştepta salvarea, sau binele, chiar şi cel mai mic bine, de la aceste Partide politice. Care, în realitate nu răspund definiţiei şi conceptului de Partid politic! Ele fiind de fapt nişte grupuri de interese, Găşti mafiote care au jefuit economia, care şi-au urmărit numai interesele lor…
Clasa intelectuală românească este o clasă bolnavă pentru ca ea este expresia patologiei poporului român, iar clasa politică este o clasă cancerigenă, criminală pentru că ea este, la rândul ei, expresia patologiilor psihologiei poporului român, şi ale patologiei Clasei Intelectuale româneşti. Această Clasă politică românească absorbit tot ce avea în el acest popor mai bolnav, mai rău, mai ticălos, mai urât. Aşa a fost în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, în vremea lui Eminescu, a lui Caragiale, aşa a fost în perioada interbelică, în perioada comunistă şi în perioada postcomunistă. Poporul român, putem să spunem fără a greşi s-a sinucis, s-a condamnat la sărăcie, umilinţă şi dispariţie prin clasa politică, şi prin clasa intelectuală.
De ce ? Pentru că atât clasa intelectuală, dar şi mai mult, mai puternic clasa politică (mai restrânsă decât clasa intelectuală, şi aflată la vârful piramidei societăţii româneşti) s-au format, ne referim la indivizii umani care le formează, prin absorbirea din mediul culturală şi din subconştientul colectiv al poporului român, a PATOLOGIILOR POPORULUI ROMÂN, de care am vorbit mai sus.
De aceea, datorită acestor patologii pe care le moştenim de la traci (dezbinarea, tendinţa către dezbinare, sau patologia denumită de noi Atomita, o moştenim de la traci. Este genetică), de la moşii şi strămoşii noştri, formate şi asimilate, dezvoltate de-a lungul timpului noi suntem un popor, o clasă intelectuală, o clasă politică grav bolnave, şi ne comportăm aşa cum ne-am comportat, de am ajuns în halul în care suntem acum.
Bine, ni se va spune, dar poporul acesta are şi calităţi, nu numai defecte. Noi suntem primii care am afirmat, şi car am susţinut că poporul român este un popor cu multe calităţi, este un popor creativ, care şi-a dezvoltat o cultură, un univers cultural bogat, este un popor creativ ! Da, dar defectele, patologiile, în cazul poporului român, au fost mult mai mari, de-a lungul întregii istorii a acestui neam, decât calităţilor lui. Iar acum, în perioada comunistă, dar mai ales în perioada postcomunistă aceste patologii şi defecte ale noastră au exploadat pur şi simplu. Dezvoltarea lor a luat proporţii imense. Caragiale şi Eminescu, dacă s-ar scula din mormânt, s-ar îngrozi văzând că poporul român, clasa intelectuală, şi clasa politică sunt mult mai bolnave, mai stricate, mai autodistructive şi distructive decât le-au lăsat ei.
Datorită acestor patologii noi suntem un Organism Naţional, social-politic, cultural şi educaţional bolnav, în care celulele (datorită egoplasmului şi axiofagiei) bolnave, au tendinţa de a se dezvolta în detrimentul Organismului, de a se mânca unele pe altele, de a se îndepărta unele de altele. Nu au deci, în ele, în codul lor genetic, în mentalul lor, tendinţa de a colabora între ele, de a se uni, de a lucra unele pentru altele, şi fiecare şi toate pentru Organismul din care fac parte. Acest comportament bolnav al celulelor care formează Organismul naţional românesc, de a se invidia, de a se mânca între ele, de a se îndepărta una de alta, de a lucra pentru ele, şi nu pentru celelalte celule (să se umfle ele cât mai mult, să fie ele cât mai mari, egoplasmul) şi pentru Organismul din care fac parte, patologia aceasta o numim noi ORGANOPLASM. ORGANOPLASMUL ORGANISMULUI NAŢIONAL ROMÂNESC. Din cauza acestor patologii, ale celulelor care formează Organismul românesc, al Subsistemelor Organismului naţional (Instituţiile naţionale) şi ale Organismului românesc în ansamblul său, noi, românii, ne mâncăm între noi, suntem dezbinaţi, suntem egoişti, nu ne ajutăm între noi.
Nu suntem uniţi şi nu ne ajutăm între noi ca evreii, ca ţiganii, ca ungurii. Pentru că avem în gena noastră, în subconştientul colectiv, în mentalul nostru aceste patologii ale psihologiei poporului român.
Ca indivizi umani şi ca popor, având acest Comportament defavorabil noi lucrăm de fapt în detrimentul nostru, în detrimentul Organismului naţional. Şi pentru că celulele lucrează împotriva organismului naţional, la rândul său, indirect Organismul naţional lucrează împotriva celulelor. De aceea nu întâmplător nimic nu merge în ţara aceasta, suntem fatalişti în fundamentul nostru spiritual, şi suntem defensivi în faţa problemelor pe care ni le pune viaţa şi istoria, a agresorilor, a agresiunilor la care ne-a supus istoria.
De aceea noi n-am ieşit în afara graniţelor să cucerim nici un alt popor, rareori de câte ori au venit Cotropitorii asupra noastră, fie ne-am retras în adâncul codrilor, de unde i-am atacat sau nu pe Invadatori, fie ne-am închinat lor. Aşa am ajuns un popor slab, defensiv, slugarnic. La ultimatul lui Stalin în iunie 1940, (săptămâna roşie, săptămâna blestemată, despre care atât de obiectiv scrie Paul Goma) când ni s-a cerut să părăsim Bucovina şi Basarabia, noi am fost slabi, fricoşi, şi ne-am retras, am fugit din faţa Duşmanului. Pentru că avem laşitatea, frica, defensivitatea în codul nostru genetic, în mentalul nostru.
În perioada postcomunistă când cei de la Putere au trecut la jefuirea Economiei, şi la distrugerea ţării, a societăţii, românii nu s-au unit ca dea cu hoţii de la Putere de pământ, ca să pună în locul lor Oameni cinstiţi, patrioţi, serioşi, care pun pe primul plan Binele Ţării, al lor ! Nu s-au adunat să lupte împotrivă a Agresorului (care era da data aceasta un grup de români, cozi de topor, care s-au vândut Duşmanului extern, sau care şi-au jefuit ţara ca să se îmbogăţească ei !), ca să rezolve Problemele pe care Istoria i le punea dureros, presant, tranşant neamului românesc ! Nu ! Reacţia de răspuns a românilor la faptul că au fost minţiţi de putere, şi furaţi, la jaful practicat de Putere, a fost să se apuce şi ei de furat, şi a doua reacţie a fost aceea de a fugi din ţară.
De ce ? Pentru că avem în codul generic, în subconştientul şi în mentalul nostru asimilat, format, sedimentat acest Comportament.
Cum se explică faptul că la conducerea Ţării ajung hoţii, setoşii de putere, demagogii, hoţii, parveniţii, Inteligenţa negativă, ce are mai rău şi mai ticălos acest popor în el ? Iar aceştia FORMÂND CLASA POLITICĂ, o dată ajunşi la putere (clasa superpusă, cum o numea Eminescu, clasa politică dintotdeauna), la rândul lor jefuiesc, calcă în picioare ţara şi poporul acesta? Lucrul acesta, pe care îl explicăm în cartea noastră „DOCTRINA BUREBISTA” procesul acesta de propulsare la vârful Ţării, în primul rând a celor mai ticăloşi, corupţi, venali, lipsiţi de conştiinţă oameni, se explică prin acţiunea patologiilor psihologiei poporului român, în primul rând a axiofagiei şi a egoplasmului.
Cu alte cuvinte poporul român fiind bolnav de aceste patologii, societatea românească, pe care ne-o reprezentăm ca pe o piramidă, îşi trimite către vârf Inteligenţele negative, oamenii cei mai vicleni, setoşi de putere, lipsiţi de conştiinţă, egoişti, lipsiţi de patriotism, care formează CLASA POLITICĂ.
Clasa politică fiind un fel de Creier cancerigen al Organismului naţional îmbolnăveşte de sus în jos întreaga societate românească, este din cea de-a jumătate a secolului al XIX-lea Modelul, Exemplul, calea de urmat a demagogilor, a hoţilor, a celor bolnavi de politicianism, a setoşilor de putere, a parveniţilor şi a jigodiilor care vor să ajungă la putere. Şi care o dată ajunşi la putere sunt interesaţi numai de interesul lor egoist, personal, şi deloc de ţară.
Aşa s-a format tot timpul clasa politică românească, din ce a avut mai hoţ, mai viclean, mai ticălos, mai cinic, mai lipsit de patriotism acest popor !
Dacă cineva ne va spune că am avut oameni politici mari, le vom sune că valoarea oamenilor politici este dată de starea naţiunii şi a poporului respectiv, şi nu de sărăcia şi înapoierea în care se zbate poporul, nu de corupţia şi imoralitatea clasei politice şi a societăţii… Când un popor, o naţiune are la conducerea sa oameni politici mari, patrioţi, inteligenţi, cinstiţi, care lucrează pentru ţară nu pentru ei, starea naţiunii şi a poporului este înfloritoare. Când un popor este prăbuşit la pământ, sărac, umilit, nenorocit înseamnă că acel popor a avut oameni politici jigodii, lichele, trădători de neam şi de ţară, că a avut o clasă de intelectuali laşi, egoişti, inconştienţi, aşa cum este clasa politică românească, care nu a fost capabilă să de valori, să dea Oameni politici mari.
Că acel popor nu a avut în el destulă sevă, esenţă, tărie, destulă energie pozitivă, (că a avut în subconştientul său colectiv, în mentalul său mai multă energie negativă decât pozitivă) ca să dea oameni politici mari, care la rându-l lui să îl salveze, să-l conducă pe o cale bună, ca să-i fie şi lui mai bine în istorie !
Este cazul poporului român şi al României ! Poporul român în loc să dea Bălceşti şi Emineşti, adică Mari Minţi , mari patrioţi care să gândească şi s ă lucreze pentru creşterea naţiunii române.
A dat parveniţi, a dat cozi de topor care s-au pus în slujba Cotropitorului, a Duşmanului extern care ne-a manipulat, ne-a jefuit, ne-a umilit. Care şi-au pus interesele lor egoiste, mizerabile cinice deasupra interesului general al Ţării ! De aceea în cazul nostru proverbul „Munţii noştri aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă”, este valabil şi astăzi, aşa cum a fost valabil dintotdeauna.

Deci din aceste cauze (şi altele pe care le analizăm în „Doctrina salvării poporului român şi a renaşterii României sau Doctrina Burebista” am avut noi, românii istoria amărâtă şi chiuită pe care am avut-o, jefuiţi şi călcaţi de toţi în picioare, iar acum suntem săracii Europei, suntem prăbuşiţi la pământ, suntem râsul lumii !
Deci în această situaţia ne punem noi întrebarea, le punem românilor întrebarea Dacă este posibilă salvarea poporului român, dacă este posibil să nu dispărem ca naţiune în curând şi să avem şi noi, românii un destin normal, să fim un popor civilizat, bogat, dezvoltat, puternic, demn !

7

DA, ESTE POSIBIL, DAR ŞANSELE SUNT FOARTE MICI, DE 5 LA SUTA, SAU POATE DE 1 LA SUTĂ. ORI NICI ATÂT.

2

CE TREBUIE SĂ FACEM NOI, ROMÂNII, POPORUL ROMÂN CA SĂ AVEM
UN DESTIN BUN ÎN ISTORIE, CA SĂ FIM UN POPOR DEMN, BOGAT,
CIVILIZAT, PUTERNIC, CARE SĂ NU DISPARĂ ?

Aceasta este Preocuparea esenţială de peste trei decenii a Biroului de Viitorologie de la Bucureşti. Pentru aceasta am gândit şi am scris „Doctrina salvării poporului român şi a renaşterii României sau Doctrina Burebista”, „Psihologia şi Pedagogia poporului roman”, „Doctrina Decebal”, „Mişcarea pentru România sau PROIECTUL PARTIDULUI DEZVOLTĂRII ŞI AL EVOLUŢIEI MAXIMALE A ROMÂNIEI” PER, lucrări care ajută poporul român să se cunoască şi să se înţeleagă mai bine pe el, să îşi cunoască istoria, să ştie care sunt cauzele care au făcut ca neamul românesc să aibă destinul nefericit, oribil pe care l-am avut. Să cunoască acei factori, acele legi, contextele social-politice şi geo-istorice prin care am trecut şi care au făcut ca să avem istoria nefericită pe care o avem. Şi pentru a DESCOPERI CALEA PRIN CARE POPORUL ROMÂN SE POATE REGĂSI PE EL, SE POATE DEZVOLTA ŞI FORMA, POATE DEVENI UN POPOR NORMAL, UN POPOR SĂNĂTOS, UN POPOR BOGAT, DEMN, FERICIT, DEZVOLTAT.
Este pentru prima dată în istorie când poporul român îşi propune în mod lucid şi serios ACEASTĂ PROBLEMĂ, şi gândeşte acest Proiect-Obiectiv istoric, politic, cultural şi educaţional, să devină un Popor demn, un popor puternic, disciplinat, bogat şi fericit, care nu mai este minţit, jefuit, manipulat, călcat în picioare de toţi. Un popor care nu va dispărea.
(Credem că nu putem lua în considerare ca Proiecte serioase promisiunile politicianiste făcute de Partidele Politice româneşti de-a lungul timpului, care cu prilejul alegerilor, ca să ajungă la putere, promiteau marea cu sarea, că vor face drumuri, vor creşte nivelul de trai, că vor stârpi corupţia etc. Acestea nu au fost decât minciuni electorale cu care a fost manipulat şi minţit poporul român, şi care ne-au făcut foarte mult rău)
Trebuie să ştim că este absolută nevoie să avem Mari Gânditori politici, şi Oameni politici mari, care să fie capabili să realizeze o cunoaştere profundă a istorie şi a noastră ca popor, ca Fenomen românesc, pentru a descoperi Calea pe care este bine să o urmăm în istorie! Pentru a ne arăta cum putem noi rezolva Problema Românească. Din păcate în ultimele două veacuri, 1800-2000, am avut puţin Gânditori şi Oameni politici mari, şi foarte mulţi demagogi, carierişti venali, setoşi de putere, politicianişti fără scrupule, care şi-au pus mai presus interesele lor egoiste de viermi politici. Mult rău ne-au făcut jigodiile acestea nenorocite.
În primul rând ar fi bine, deci, ca Domnul să ne dăruiască un Mare Gânditor politic, sau câţiva mari Gânditori politici, care să se aplece asupra istoriei românilor, asupra psihologiei, a spiritualităţii lor, a dramei lor, să descopere Calea pe care trebuie să mergem pentru a deveni un Popor bogat şi fericit în istorie. Pentru a ne salva în Istorie !
Din păcate în Istoria noastră am avut doar doi gânditori politici mari, este vorba de Nicolae Bălcescu şi de Mihai Eminescu.
În afara lor noi nu am mai avut Gânditori politici de valoare. Noi facem diferenţa între conceptele de Gânditor politic şi cel de Om politic. De exemplul, Eminescu a fost un Mare Gânditor Politic, dar nu a fost şi om politic. Bălcescu da, a fost şi un Gânditor politic şi un Mare om politic, caz foarte rar în istorie, când în aceiaşi persoană se întâlnesc şi Gânditorul şi Omul politic. Din păcate a murit foarte tânăr (se pare că moartea i-ar fi fost stimulată de francmasoni, el fiind francmason). Carol I, un rege bun, sub care România s-a dezvoltat şi s-a modernizat, a fost un Administrator bun de ţară, un administrator serios, corect, cinstit. A fost şi un om politic bun. Nu mare, dar bun a fost ca om politic. Nu a fost în schimb un Gânditor politic mare, şi nu a avut geniu politic.
Spre deosebire de Gânditorul politic, care este capabil să gândească în plan mental, să întrevadă pericolele şi perspectivele neamului său, şi să pună pe hârtie studii politice profunde despre poporul lui, să gândească proiecte politice care pot ajuta poporul să aibă un destin mai bun, să îşi rezolve Problemele pe care i le pune istoria (dar care nu este capabil, nu are aptitudinile care să-i permită să aplice în practică aceste proiecte, cazul lui Eminescu), Omul politic mare, Omul politic genial este capabil să realizeze în practică aceste Proiecte, (fie că sunt ale lui, fie că sunt create de un Gânditor politic mare) Planuri care pot schimba în bine sorta popoarelor.
Ferice de acele popoare, de acele naţiuni cărora Dumnezeu le-a dăruit Gânditori politici şi Oameni politici mari !
Gandi a fost un asemenea Gânditor şi Om politic mare, de statură mondială, care mai întâi a întrevăzut, a gândit în plan mental Soluţia care rezolva Problema indiană, Problema istorică a poporului său, iar apoi a găsit acele metode şi mijloace, acea Cale care l-au ajutat să şi aplice în practică Proiectul
Gânditorul politic mare (sau genial) are capacitatea, aptitudinile de a întrevedea mintal, intuitiv soluţia cea mai bună, cele mai bune Soluţii ale devenirii unui popor, pe când Omul politic are aptitudinile, geniul de a realiza practic Proiectele social-politice prin care poporul său iese dintr-o criză istorică, se dezvoltă, evoluează, poate ajunge un mare popor, poate trece într-o etapă superioara etc
De exemplu, Eminescu, la noi, nu a privit cu ochii buni declanşarea Războiul de Independenţă împotriva turcilor, pe care nici nu l-a cântat, aşa cum au făcut Vasile Alecsandri şi G Coşbuc. Eminescu (şi Bălcescu) a înţeles că Imperiu rusesc este un mare pericol, un pericol mai mare în prezent dar şi în viitor, pentru noi. Carol I, din păcate nu a înţeles lucrul acesta. Dacă ar fi avut geniu politic, sau clarviziune, ca să-i fie bine poporului român în istorie, Carol I trebuia să se alieze cu turcii împotriva ruşilor. Această soluţie ar fi fost cea mia bună pentru noi. (aceasta înseamnă să ai geniu politic) De ce ?
Pentru că în cazul acesta Poarta Otomană ne-ar fi dat după război Basarabia, şi s-ar fi realizat pentru totdeauna Unirea cu Basarabia şi Bucovina. I-am fi împins pe ruşi mai departe de graniţa noastră, i-am fi slăbit mult şi în secolul XX Rusia nu ar mai fi devenit o mare Putere, periculoasă pentru noi, care ne-a făcut mult rău. Apoi Poarta Otomană ne-ar fi dăruit ea singură Independenţa. Şi dacă nu ne-ar fi dăruit-o, Independenţa ar fi venit de la sine pentru că Imperiu Otoman era intrat demult în involuţie şi s-ar fi prăbuşit singur. Aşa cum s-a întâmplat în realitate. De aceea aliniindu-se cu Rusia împotriva Imperiului Otoman Carol I a săvârşit una dintre cele mai mari greşeli din istoria noastră. La fel a greşit, ne aducem aminte şi Dimitrie Cantemir când s-a aliat cu Petru cel Mare împotriva Porţii Otomane.
Dacă regele Carol I nu ar fi făcut greşeala aceasta imensă, în iunie 1940 Ruşii nu ne-ar mai fi dat ultimatul să părăsim Basarabia şi n-am mai fi fost obligaţi să mergem alături de Hitler, în cel de-al Doilea Război mondial împotriva ruşilor, ca să obţinem după aceea Basarabia şi Bucovina. Aceasta înseamnă să fii Gânditor politic mare şi Om politic mare.

Liberalismul, Socialismul, mai târziu Comunismul, şi pedeserismul (PSDR, Partidul social-democrat al lui Titel Petrescu, iar după 1989, când a fost reînfiinţat, al lui Sergiu Cunescu), da, ca toate Partidele politice europene din aceste familii, au fost creaţia francmasonilor. Nu au fost creaţia vreunui Gânditor politic sau Om politic român. Aceste Partide politice şi curentele politice în care se înscriu nu sunt expresia spirituală şi politică a simţirii şi a gândirii româneşti. Sunt curente de import aduse din Europa. Fascismul, care a apărut după primul război mondial ca reacţie le comunism, la bolşevism, la Internaţionala comunistă (V I Lenin, şi tot grupul lui au fost francmasoni. Hitler a fost format şi adus la putere de societăţile secrete Thule, şi curentul fascist au fost creat tot de francmasonerie) a fost tot creaţia francmasoneriei.
Toate curentele politice care au fost create în Europa în secolele XIX şi XX sunt create de francmasoneriei. De aceea, în cazul României, ele nu s-au mulat pe sufletul românesc, „nu au dat randament”, nu au fost bune, pentru că au fost curente de import, străine de firea şi de simţirea românului. Nefiind crescute din sol românesc, nefiind gândite de şi pe specificul poporului român, pentru a răspunde nevoilor noastre culturale, social-politice, pentru a rezolva problemele pe care ni le punea istoria şi realitatea, şi pentru a împlini aspiraţiile poporului român, ele „nu au dat rezultate”. Ele aceste Curente politice şi Partide politice, care au fost în istoria noastră şi care sunt acum ne-au făcut mai mult rău decât bine.
Din păcate însă Bălcescu şi Eminescu doar au pus bazele unui Curent de gândire politică românească (nu şi al unui Sistem politic românesc), bazat pe sufletul românesc, pe conceptele de morală sănătoasă, de cinste, de muncă, de creaţie. Ei doar ne-au arătat direcţia în care să mergem în vederea construirii unui curent politic românesc, şi a unui sistem politic românesc, care să fie expresia simţirii şi a gândiri acestui popor şi care să-l ajute să-şi împlinească aspiraţiile, şi s-şi rezolve problemele. (Acest lucru îl facem noi aducând în Gândirea românească politică acest curent de Gândire politică numit „Mişcarea pentru România”)
O încercare de a construi un Curent politic românesc, dar care a eşuat în acte extremiste, în politicianism, în lipsă de orizont a încercat Zelea Codreanu şi Mişcarea Legionară în perioada interbelică.
Partidul comunist, până în 1945 a fost o agentură a Moscovei, de vânduţi şi trădători ai intereselor poporului român. Între 1945 şi 1964 a fost un partid de extracţie străină de noi, de psihologia noastră, comandat de Moscova, adică de duşmanul extern, de cotropitor. Iar din 1965, când începe perioada patriotică (nicidecum naţionalistă) a Partidului comunist, Conducerea partidului comunist, acaparată de Nicolae şi Elena Ceauşescu, face mari greşeli, care vor condamna România la sărăcie, la scăderea nivelului de trai. Curentul de Gândire social politică denumit Comunist, Comunismul, Doctrina Comunistă (creaţie a francmasoneriei) nu a ajutat poporul român să se regăsească pe el în istorie, să devină un popor bogat, puternic, dezvoltat. Tocmai pentru că el ne-a fost impus din afară, era străin de firea şi de specificul românesc al acestui popor. Nu răspundea nevoilor noastre spirituale, sociale, economice.
Curentul de Gândire comunist, Ideologia şi Doctrina comunistă, ca şi Sistemul Mondial Comunist, au fost de fapt Cel mai Mare Experiment social-politic negativ gândit şi aplicat în practică în istoria umanităţii. El a fost conceput în subsolul Marilor Bănci evreieşti din New York, de către Marii Bancheri Internaţional, adică de Societăţile secrete care formau Vârful financiar mondial, în prima jumătate a secolului XIX, în cea de-a doua jumătate a veacului XIX, şi apoi pe parcursul întregului secol XX.
Ca şi acum, la începutul secolului XXI, când Vârful Financiar mondial, care a distrus,chipurile, Experimentul Mondial Comunist şi l-a înlocuit cu un Experiment mondial negativ şi mai mare şi mai pervers cu acest mare Război mascat dus împotriva popoarelor şi naţiunilor, (Noua Ordine Mondială) Război format din Războaie economice, financiare, (crizele mondiale financiare şi economice) informaţionale, educaţionale, culturale.
Să observăm că dacă Regele Carol I, împreună cu principalii oameni potici ai momentului, care erau liberali, fac această mare greşeală, de a se alia cu Ruşii împotriva Turcilor, urmaşul său, regele Ferdinand Întregitorul, şi oamenii politici din jurul lui, sunt inspiraţi când decid că pentru a realiza Unirea cu Transilvania trebuie să luptăm alături de Franţa, Rusia şi Anglia împotriva Germaniei, a Austroungariei.
Clasa politică românească, în principal, liberalii, se face vinovată că au fost preocupaţi numai de interesele lor egoiste, şi mai puţin de ţară. Se fac vinovaţi de izbucnirea răscoalei ţărăneşti de la 1907, se fac vinovaţi că la începutul Războiului, în 1916 şi în timpul războiului (1916-1918) au lăsat armata neînarmată, neîmbrăcată, prost hrănită.
În perioada interbelică nu am avut nici un Gânditor politic mare care să ne spună: oameni buni, români, poporul român trebuie să se dezvolte în această perioadă de pace foarte mult, peste limita superioară de la care nici un alt stat nu ne mai poate face rău. Nu ne mai poate înfrânge, nu ne mai poate manipula, exploata. Noi nu trebuie să ne risipim energia în lupte politice intestine, în corupţie şi demagogie, în balcanism pentru că îi vom face poporului român foarte mult rău.
În loc ca oamenii politici (de aceea noi afirmăm că pentru poporul român clasa politică a fost un factor negativ, nu unul pozitiv, a fost de fapt Duşmanul acestui neam, aşa cum este şi acum, în perioada postcomunistă. Şi tocmai de aceea trebuie să găsim o alta metodă de a ne autoconduce ca popor şi ca naţiune !) să fi făcut tot ce era posibil ca acest popor să se dezvolte cât mai mult, să crească, să devină un popor puternic şi bogat, clasa politică românească interbelică a fost roasă de corupţie şi de politicianism mărunt, preocupată de interesele ei meschine, de a rămâne la putere, s-au mâncat între ei ca nişte câini. Nu a fost preocupată să rezolve problemele ţării, de la cele mai mari până la cele mai mici, ale clasei ţărăneşti, ale claselor defavorizate, nu s-a preocupat deloc de rezolvarea Problemelor pe care Istorie, şi Contextul social-politic le punea ţării noastre.
Aşa se face că în 1938, datorită mâncătorie politice, luptelor politicianiste dintre partide, datorită corupţiei şi imoralităţii clasei politice, criza politică a devenit foarte gravă, ţara devenind neguvernabilă. Nivelul 1 al Societăţii româneşti, clasa politică, sau clasa interpusă, super pusă, cum o numea Eminescu, era o clasă coruptă, imorală, neinteresată de bunul mers al ţării, de nivelul de trai al românilor, ci doar de interesele ei meschine, egoiste. Boala care o macera era politicianismul, egoplasmul, axiofagia, atomita, inteligenţa negativă.
Datorită clasei politice interbelice, 1. Româna nu se dezvoltă suficient în perioada interbelică, armata ţării este prost înarmată, echipată şi hrănită, 2. România ajunge în preajma celui de al doilea război slăbită, într-o fundătură istorică (politică, socială, ca linie de evoluţie) foarte gravă şi periculoasă, din care am ieşit foarte prost. Sau mai bine zis nu am ieşti niciodată.
În perioada interbelică nu am avut nici un mare Gânditor politic şi nici un mare Om politic. Nu, Nae Ionescu nu a fost un mare Gânditor politic. Titulescu, Iuliu Maniu, Brătienii nu au fost oameni politici mari.. Lucrul acesta s-a dovedit a fi foarte grav. Zelea Codreanu a fost într-adevăr un Creator de partid politic, şi un bun organizator, i-a lipsit însă intuiţia de a prevedea pericolele care pândesc partidul creat de el.
În planul politicii, pe scena politică, am avut în schimb numai politicianişti, carierişti, oameni bolnavi de putere, interesaţi de averea lor, de capitalul lor politic şi să rămână cât mai mult la Putere. La ţară nu s-au gândit mai deloc. Şi pentru această trădare a interesului naţional, pentru că au fost interesaţi numai de ei, s-o ducă ei bine, să iasă ei victorioşi în luptele politice, să rămână ei la Putere, după 1945 au înfundat puşcăriile comuniste, murind mai toţi în puşcării.
A fost desigur Judecata lui Dumnezeu, pentru viaţa lor de şulfe politice, că s-au folosit de politică pentru a se sluji pe ei şi nu ţara, pentru că nu le-a păsat de poporul lor. (la fel au păţit şi Ceauşeştii, aceiaşi judecată neiertătoare a istoriei i-a făcut sa moara ca nişte câini în faţa plutonului de execuţie) Cei care l-au arestat pe mareşalul Ion Antonescu, adică regele Mihai, cercul lui de prieteni (grupul de trădători de la Ministerul de externe, care erau oameni ai serviciului secret englez) şi Şefii partidelor istorice s-au gândit doar la ei, să-şi salveze pielea, ca să vin după aceea la Putere, fără să se gândească la ţară şi la poporul român. Şi au nenorocit această ţară pentru totdeauna. Oamenii aceştia nu au fost nici Gânditori politici, nici Oameni politici, ci doar nişte politicianişti mărunţi şi miopi.
Ne-ar fi trebuit un Gânditor politic care să ne spună aşa : români, oameni buni, dacă vrem ca poporului român în istorie să îi meargă bine, să fie bine şi de copii şi nepoţii noştri, NOI TREBUIE SĂ NE DEZVOLTĂM, CA ORGANISM NAŢIONAL, ÎNTR-O PERIOADĂ ISTORICĂ OPTIMĂ, PESTE LIMITA SUPERIOARĂ DE LA CARE ÎNCOLO NICI UN DUŞMAN, NICI UN AGRESOR DIN MEDIUL GEOPOLITIC NU NE MAI POATE FACE RĂU. O ALTĂ ŞANSĂ NOI NU AVEM ÎN ISTORIE !
Dacă noi, ca Entitate, ca Mărime şi ca Putere ne găsim sub această limită superioară, un Agresor din mediul geopolitic ne poate ataca şi ne poate face rău oricând, aşa cum s-a întâmplat toată istoria.
Aşa s-a întâmplat în timpul războaielor daco-romane, când dacii, pentru că s-au găsit ca Mărime a Organismului naţional, ca Valoare şi ca Putere sub Limita superioară de care vorbim au fost înfrânţi de către romani. În acele două războaie daco-romane s-a jucat destinul poporului român, care de fapt este poporul dac văzut în continuitatea sa. Dacă atunci i-ar fi învins Decebal pe romani noi, poporul daco-român ar m fi avut o istorie mult mai fericită decât am avut-o. Am fi fost un popor demn, mândru, care nu s-ar fi lăsat călcat în picioare, harnic, şi nu un popor plecat, defensiv, laş, viclean, jefuit de toţi.
Un rol important în înfrângerea lui Decebal a jucat trădarea nobililor daci din banat, care în loc să lupte cu romanii i-au primit cu braţele deschise, ca şi trădarea triburilor dace, burii, din Oltenia. La aceasta se adaugă lipse de geniu a lui Decebal, care în aceste războaie trebuia să aplice tactica genialului Basarab I cu Carol Robert de Anjou.
Aşa s-a întâmplat în primul mileniu, când poporul daco-român nemaiavând un Stat şi un Conducător puternic, fiind o masă de protoromâni amorfă, atomizată, formată din sătuce care se întindeau din sudul Dunării, peste Dacia şi peste Câmpia Panoniei până la Munţii Tatra, (vechiul spaţiu tracic), trebuia de fiecare dată să fugă în păduri, ca să se salveze din faţa popoarelor migratoare. Pentru că nu eram ca popor o Forţă unită şi puternică ce ar fi putut să zdrobească şi să alunge popoarele migratoare. Eram atomizaţi de aceea am fost slabi în faţa popoarelor migratoare, care de fapt nici nu erau popoare, erau nişte populaţii primitive, barbare, mult mai puţin numeroase decât populaţia băştinaşă. Dacă am fi fost Uniţi am fi fost o Forţă care i-ar fi distrus şi alungat de fiecare dată.
La sfârşitul secolului IX au venit ungurii în Câmpia Panoniei, care i-au dislocat pe protoromâni, alungându-i în sud, în Peninsula Balcanică, unde au trăit sub formă de insule etnice, păstrându-şi limba, adică protoromâna secolelor şase şi opt, şi obiceiurile. După care ungurii, fiind uniţi, fiind o Forţă Unită ofensivă, au atacat cnezatele din Transilvania. Care nefiind unite (Aceasta este boală mare la noi, la români, neunirea. Pentru că dacă erau un Cnezat Unit, ar fi fost o forţă superioară ungurilor, pe care i-ar fi alungat din Europa), adică fiind ca Forţă, ca Valoare, ca Mărime sub Mărimea şi sub Forţa ungurilor, au fost cucerite rând pe rând.
Ungurii erau o Forţă compactă, unită, ofensivă, pe când noi eram o masă eterogenă, atomizată, întinsă în Câmpia Panoniei, Fără un Stat-Creier coordonator care să ne organizeze şi să ne conducă. De aceea am fost slabi în faţa lor, de aceea ne-au învins şi ne-au luat Transilvania, pentru că ne-am găsit ca Mărime şi Nivel de dezvoltare sub ei. Norocul nostru a fost că Basarab I i-a învins în 1330 la Posada, (folosind inteligenţa) pentru că altfel ungurii ar fi cucerit Ţara Românească, după care ar fi cucerit şi Moldova.
În aceiaşi situaţie de inferioritate ne-am găsit în mileniu doi în raport cu noul Cotropitor, care a apărut în secolul XIV la Dunăre, Poarta Otomană. Dacă turcii când au ajuns la Dunăre, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân ar fi găsit aici, nu o Ţară Românească mică, ci o Ţară Românească mare, cât Dacia, condusă de un Domn ca Mircea cel Bătrân, atunci cu siguranţă turcii ar fi fost învinşi şi alungaţi înapoi, în ţinuturile Asiei.. Faptul deci de a fi mereu ca Mărim sub Agresorul care venea din mediul geopolitic asupra noastră, şi de a avea o psihologie defensivă a fost una din cauzele fundamentale care au făcut să fim un popor subjugat, umilit, jefuit de alţii, temător, a făcut ca să avem istoria nefericită pe care am avut-o şi o avem.
În secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea se iveşte la Răsărit Agresorul, Duşmanul care avea să ne marcheze dureros Istoria în veacurile următoare, este vorba de Rusia. În 1812, în urma unei trădări (în istoria noastră trădarea a fost elementul fundamental, neîntrerupt care ne-a nenorocit) ne ia Basarabia, pe care o recăpătăm abia în 1918, o dată cu Marea Unire. Carol al I, gânditor politic şi om politic lipsit de geniu în loc ca să se alieze cu turcii, ca să obţinem Basarabia, se aliază cu Ruşii. Faptul ne va costa foarte mult.
În 1939 nenorocirea ne vine tot de la Agresori din mediul geopolitic mai mari decât noi, care se înţeleg să ne ia, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov Basarabia şi Bucovina. Germania dă Nordul Ardealului Ungariei, ca să ne oblige să luptăm apoi alături de ei împotriva ruşilor. Până la 1939 nu am avut nici un Gânditor politic şi nici un om politic care să se fi gândit că salvarea României şi a poporului român în istorie vine de la faptul că România şi poporul român trebuie să crească şi să se dezvolte dincolo de nivelul, de limita superioară, de la care posibilii Agresori din mediul geopolitic nu o pot învinge. Acest mare Gânditor ne-ar fi spus că e o mare greşeală să ne încredem şi să ne bazăm pe alianţele cu marile Puteri din mediul geopolitic. Pentru că aceste Puteri au fost toată istoria duşmanul nostru, şi pericolul care a lucrat la distrugerea şi nenorocirea noastră ca neam.
Generalul Ion Antonescu, înainte de a fi chemat la Putere, a trimis în mai multe rânduri rapoarte în care le spunea Regelui Carol al II-lea, Primilor miniştri, că Armata este prost echipată, neînarmată, neinstruită, etc. Degeaba ! Oamenii politici au fost interesaţi să fie la Putere, să adune avere, etc. De Interesul general al ţării nu le păsa. (De aceea spunem noi că trebuie să regândim Grupul de la Conducerea României, Subsistemul de decizii şi control al Sistemului socio-economic şi mecanismele sale)
Aceasta înseamnă a fi Gânditor politic şi Om politic. Nu ne-a venit în minte ideea aceasta. Pentru că oamenii noştri politici erau mici, ei erau de fapt politicianişti, interesaţi de averile lor, de menţinerea lor la putere. S-au gândit şefii partidelor politice care l-au arestat pe Ion Antonescu la 23 august 1944 ce se va întâmpla cu Ţara, dacă ei îl arestează pe mareşal ? Nu s-au gândit, ei erau interesaţi ca după căderea mareşalului să vină ei la putere. Ca ei să-şi salveze pielea. Asta era în mintea lui Iuliu Maniu, a Brătienilor, a lui Titel Petrescu, a lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi a lui Emil Bodnăraş.
S-au gândit cei care l-au trădat şi l-au dat jos pe Ceauşescu ce se va întâmpla cu economia românească, după aceea, în anii următori ? Nu, ei, s-au gândit numai la faptul că vor veni ei la putere şi ce bine va fi de ei dacă vor fi ei la Putere. Nicolae Ceauşescu a fost dat jos de către ruşi şi americani, de către serviciile secrete CIA şi KGB, folosindu-se de cozile de topor trădătoare, în frunte cu Iliescu, Brucan şi haita, din preajma lui Ceauşescu. Altfel spus, Ceauşescu a fost dat jos, asasinat de cele mai mari Puteri SUA şi Rusia. Se adevereşte încă o dată a fi adevărată teza că pentru noi marile Puteri, Puterile mai mari decât noi, începând cu Imperiul Roman, continuând cu Ungurii, cu Poarta Otomană, cu Imperiu habsburgic, cu Rusia au fost şi vor fi întotdeauna duşmanii noştri ! Cei care vor avea tot timpul implantate în conducerea României şi în serviciile secrete ale noastre cozilor de topor, pentru a ne manipula, pentru a crea haos şi a produce distrugerea noastră, în forme foarte variate.
Este exact ceea ce s-a întâmplat şi cu Pactul Ribbentrop-Molotov, în 1930, când Germania s-a aliat cu Uniunea Sovietică, şi ne-au nenorocit. Acelaşi lucru s-a întâmplat la 23 august 12944, când a fot răsturnat mareşalul Ion Antonescu, şi la Ialta, când Uniunea Sovietică aliată de data aceasta cu SUA şi Anglia ne-au vândut lui Stalin. Pentru că aşa prevedea Marele Experiment comunist mondial, ca ţările din Europa de Răsărit să fie vândute lui Stalin, tocmai pentru ca ciuma roşie, comunismul să se întindă în afara Uniunii Sovietice.
În 1989 Marile Puteri, Uniunea Sovietică, SUA, Franţa s-au aliat şi au conlucrat la doborârea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului său, (în timp ce românii proşti, manipulaţi ca o turmă de oi, exultau de bucurie, şi numeau acest Început de Război mascat împotriva României, revoluţie !) pentru că în perspectivă Economia şi populaţia României trebuiau distruse. România trebuia să devină piaţă de desfacere pentru Multinaţionalele lor, iar populaţia României trebuia transformată în sclavi, izgonită din ţară, pentru e deveni forţă de muncă ieftină în Ţările Europe. Care şi ele la rândul lor vor fi Victima aceloraşi Mari Bancheri internaţionali.
Ne trebuie deci Gânditori politici şi Oameni politici mari, care să prevadă pericolele care pândesc poporul român, şi care să găsească metodele, mijloacele, căile prin care România poate face faţă acestor pericole. ACEASTA ÎNSEAMNĂ A REZOLVA PROBLEMA ROMÂNEASCĂ ! Marea şi greaua Problemă românească.
Din păcate noi nu am avut nici mari Gânditori politici nici mari oameni politici, pentru că : 1. am văzut că noi ne distrugem valorile în toate domeniile, în primul rând în cel politic, (dar şi în artă şi ştiinţă) în loc să le cultivăm şi să le ajutăm să creeze, (datorită patologiilor psihologiei poporului român, îndeosebi datorită axiofagiei) şi
2 Piramida Sistemului social românesc funcţionează ca o fabrică ce produce hoţi, demagogi, setoşi de putere, cinici, oameni care sunt obsedaţi şi bolnavi de putere, pe care îi formează, îi selecţionează şi-i împinge către vârful sistemului, unde formează Clasa politică. De aceea la noi, aşa cum observa Mihai Eminescu, clasa politică este formată din ce are mai inteligent şi ticălos această Ţară, din Inteligenţele negative cele mai mari, („Voi sunteţi urmaşii Romei, nişte răi şi nişte fameni, / I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni”) care formează Elita negativă. Poporului român i-a mers rău în istorie şi pentru că el a format numai această Elită negativă, pentru că la noi Clasa politică, Elita politică a fost negativă mai întotdeauna.
Cu excepţia momentului paşoptist, când s-a întâmplat să se adune un Grup de tineri intelectuali patrioţi, şcoliţi în străinătate, care veniţi în ţară şi-au adunat forţele şi au lucrat cu dragoste pentru ridicarea ţării lor. A fost din păcate singura data când s-a întâmplat acest lucru, acest fenomen. Această unire a valorilor intelectuale din momentul 1848 (aceasta a fost Prima elită pozitivă din istoria noastră. După aceasta noi nu am mai avut elită pozitivă) avea să stea la baza Unirii din 1859, a Moldovei cu Ţara Românească, şi la intrarea României pe drumul modernităţii.

A doua idee pe care trebuie s-o ştim. Nu am avut gânditori şi oameni politici care să ne cultive Ideea că România este a tuturor românilor. Care să ne arate înveţe ce trebuie să facem, să ne lumineze calea pe care să mergem în istorie ! Pentru a nu mai fi un Popor Victimă, pentru că noi asta am fost toată Istoria UN POPOR VICTIMĂ.
Ca să ne iubim ţara, ca să ne putem dezvolta trebuie ca ţara aceasta să fie a tuturor românilor. Ca toţi românii să o ducă bine în ţara aceasta. Să avem un statut de fiinţe umane demne ! Să ne putem realiza, împlini ca fiinţe umane, nu să ne luăm lumea în cap cu milioanele, izgoniţi de sărăcie şi de clasa politică, de mafia naţională din ţara strămoşilor noştri ! (numai pentru falimentarea economiei şi pentru izgonirea din ţară a românilor, clasa politică ar trebui pusă la zid. Nu mai vorbi de marele genocid, holocaust mascat, făcut românilor) Nu numai clasa politică să se lăfăie în belşug şi în bunăstare, în lux, nu numai burghezia, industriaşii, negustorii, patronii, ci şi muncitorii şi ţăranii s-o ducă bine în ţara aceasta. Toţi s-o ducem bine în ţara aceasta ! Nimeni să nu se simtă amărât, marginalizat, sărac, neputincios, părăsit în această ţară ! Toţi cei care trăim în ţara aceasta am avut strămoşi care şi-au dat viaţa pentru ca poporul şi ţara aceasta să existe, la Posada, la Rovine, la Podul Înalt, la Mărăşeşti. Cu toţii trebuie să beneficiem, să ne bucurăm de faptul că trăim într-o ţară care este a tuturor românilor.
Acest fapt va strânge legătura sufletească (acum foarte slabă) între fiinţa umană şi Ţară, între celulă şi Organismul naţional, şi acesta este un lucru foarte important şi necesar. În această situaţie nici un român nu îşi va mai urî ţara, şi nu o va mai părăsi. Ba dimpotrivă, va fi gata să-şi dea viaţa pentru ea ! Pentru că se va simţi legat de ea printr-un cordon ombilical trainic, profund, care vine de departe ! Da, şi în această situaţie românii vor deveni patrioţi, legaţi sufleteşte de ţara şi de neamul lor ! Nu cum sunt acum, când nici nu le pasă de ţară, şi fug ca laşii şi ca şobolanii din România !
În perioada Regelui Carol I, clasa ţărănească a fost lăsată de izbelişte, victimă a vechililor greci şi evrei, care i-au jefuit şi i-au umilit fără milă pe ţărani, fapt care a dus la izbucnirea Răscoalei din 1907. România a ieşit învingătoare în primul Război mondial datorită eroismului tinerilor ţărani care au luptat vitejeşte la Mărăşeşti, la Mărăşeşti, la Oituz. Datorită eroismului şi sacrificiului ţăranilor români, a învăţătorilor români şi a ofiţerimii române s-a realizat Marea Unire din 1918. Şi desigur a unor oameni politici patrioţi, care au luptat într-adevăr pentru Unire. Dar nu datorită clasei politice, care a fost aşa cum a fost dintotdeauna şi aşa cum este şi acum ! „Nişte răi şi nişte fameni / I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni !”
În perioada interbelică politicienii şi clasa burgheză au dus-o bine, muncitorii şi ţăranii mai puţin. În perioada comunistă, atât sub Dej cât şi sub Ceauşescu clasa ţărănească, milenară, a fost umilită, jecmănită, şi distrusă prin colectivizare, şi prin trimiterea celor mai buni gospodari ai satelor în puşcării, pe motiv că erau chiaburi. În perioada Postcomunistă, după 1990, la conducerea României s-a instalat o Mafie politico-financiară oribilă, care s-a îmbogăţit jefuind economia României, condamnând un popor întreg la sărăcie şi şomaj. (Chiar Preşedintele Train Băsecu, şi el un exponent al mafie naţionale, şi o unealtă a FMI, şi a intereselor străine ostile poporului român, a numit clasa politică ZOAIE!. Aceste zoaie, scursorile cele mai morbide, ticăloase ale acestui neam, au nenorocit acest popor !) Gonindu-i pe români din ţară, iar românii incapabili să se unească şi să lupte împotriva lor, a Răului, au fugit din ţară ca nişte şobolani ! După 1990, când am sperat că am scăpat de comunism, datorită patologiile psihologiei poporului român, foarte mulţi români au trecut la jefuirea economiei ca să se îmbogăţească ei. Şi s-au îmbogăţit, dar economia românească a fost distrusă, şi marea majoritate a românilor au fost condamnaţi la sărăcie, la fuga din ţară şi la…moarte.
Societatea românească este formată din două mari clase : 1. clasa socială a hoţilor bogaţi, care s-au îmbogăţit prin furt şi jaf, şi 2, clasa, marea clasă socială a săracilor, a celor înşelaţi, jefuiţi, jecmăniţi, care trăim la limita subzistenţei. O asemenea ţară, în care hoţii o duc bine, (sunt pe post de călăi, de jefuitori ai ţării) iar cei mai mulţi, oamenii cinstiţi, o duc rău este o ţară, o societate bolnavă, antiumană, antinaţională, care nu funcţionează, care nu se poate dezvolta, care nu poate evolua, care se condamnă pe sine la a fi o NAŢIUNE BOLNAVĂ, FĂRĂ VIITOR.
Vedeţi, de aceea, după 1990, când uzinele şi fabricile au fost falimentate, vândute pe nimic străinilor, şi muncitorii au fost trimişi în şomaj (statul şi-a trădat cetăţenii), românii au plecat cu mare uşurinţă din ţară ca să lucreze în străinătate. De ce ? Pentru că legătura sufletească dintre român şi ţara sa, Stat şi popor este o legătură slabă. Plecarea cu mare uşurinţă a românilor în străinătate, de unde peste jumătate din ei nu se vor mai întoarce, se datorează tocmai acestei legături sufleteşti slabe, dureroase a fiinţei umane cu ţara, cu poporul, cu statul. Legătura slabă a fiinţei umane, a celulei cu Organismul naţional.
Dacă vrem să fim un popor bogat, dezvoltat, fericit în istorie noi trebuie să întărim această legătură a celulei, a fiinţei, cu Organismul naţional. Poporul român să nu mai fie împărţit în călăi şi victime ale lor (sub diferite forme, la toate nivelele), în cei care o duc bine, pentru că au ştiut să fure, să mintă şi cei care o duc rău pentru că sunt cinstiţi, o duc atât de rău că îşi iau lumea în cap şi pleacă în alte ţări.
Clasa politică, clasa burgheză, capitalistă din perioada Postcomunistă, ca şi cea din perioada interbelică, sau cea de dinainte de Primul război mondial au fost partea de sus a Piramidei Sistemului social românesc care au dus-o bine, dar care s-au îmbogăţit , în cea mai mare parte datorită faptului că au folosit mijloace necinstite.
Ţinând seama de faptul că datorită istoriei noastre de popor trăind mereu sub ameninţarea Invadatorilor, de popor stresat, jefuit, ni s-a format şi ni s-a dezvoltat în subconştientul colectiv (ni s-a fixat în codul genetic) tendinţa defensivă şi vicleană, în faţa invadatorilor, a agresiunilor de orice fel, a problemelor pe care ni le pune istorie, ar fi bine începând cu acest moment istoric să renunţăm la tendinţa defensivă şi să învăţăm să fim un popor ofensiv în istorie. Nu este vorba desigur de a ataca popoarele şi ţările din jur, ci de a fi activi, deschişi, ofensivi în faţa Problemelor pe care ni le pune istoria ! De a aborda cu curaj, cu inteligenţă toate problemele pe care ni le pune viaţa şi istoria.
Or poporul român când s-a văzut liber după căderea Dictaturii comuniste primul lucru pe care l-au făcut românii a fost acela de a da năvală să se îmbogăţească jefuindu-şi economia, (mai ales Clasa de sus, cei care aveau funcţii de conducere în economie şi politică au făcut lucrul acesta), iar când fabricile şi uzinele au fost furate şi falimentate, şi n-au mai avut locuri de muncă foarte mulţi s-au roit din ţară. Au părăsit ţara cu o uşurinţă care ne pune pe gânduri, declanşând pentru prima data în istorie fenomenul disoluţiei masive a poporului român.
După 1989, când România a devenit Victima şi Obiectul unui Mare Război mascat, Biroul de viitorologie de la Bucureşti a informat Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul despre acest lucru, încă din anii 1990, punându-le la dispoziţie Strategia prin care România se poate sustrage acestui Război. Poate atenua efectele lui distructive, sau poate ieşi învingătoare din acest Război! Bineînţeles că pe Conductorii Ţării, ai acestor Instituţii şi pe aceste Instituţii nu le-a interesat soarta tragică, plină de suferinţă a poporului român.
De aceea am înţeles foarte clar că este necesar, absolut necesar ca Poporul român să aibă un Stat puternic (nu cum vor liberalii un stat neintervenţionist în economic, ca să-şi facă hoţii şi asasinii economici de cap, să jefuiască ţară să se îmbogăţească ei), un Stat patriot, un Stat Creier centralizat, un Stat bun, Educaţional (un Stat Învăţător) care să deţină toate pârghiile intervenţiei în viaţa societăţii româneşti.
Noi avem nevoie de un Stat puternic, drept, cinstit şi bun, paternal, (aşa cum a fost Statul întruchipat de Ştefan cel Mare) care să fie al tuturor românilor. Un Stat care să fie iubit de români, la care românul, oricare ar fi el, pe orice nivel al societăţii s-ar afla, să găsească ocrotire şi ajutor. De un Stat prin care fiecare român se simte legat de ţara şi de neamul lui, de semenii săi. De un stat care să-o asigure un loc de muncă, existenţa demnă a lui şi a familiei, realizarea lui ca personalitate umană.
Noi nu avem nevoie de un Stat care să fie numai al clase politice, al clasei de sus, al celor bogaţi şi hoţi, care s-au îmbogăţit în marea lor majoritate prin furt şi pe căi necinstite. De aceea acest Stat a fost un Stat hoţ, pentru că el a fost format din hoţi şi i-a ajutat pe hoţi să se îmbogăţească, hoţii au fost cei favorizaţi de statul român, şi nu cei cinstiţi şi muncitori. Aşa a fost în secolul XIX, şi în tot secolul XX, aşa este şi acum în perioada post comunistă. Românii nu au nevoie de un asemenea Stat care mai mult îi face să-şi ia lumea în cap, îi face să nu iubească această ţară şi acest popor. Îi face să îşi blestemele zilele şi ţara şi să-şi ia lumea în cap !
Avem nevoie de un Stat Bun, Cinstit, Drept, Ocrotitor, care se ne dea locuri de muncă, să ne organizeze, să ne înveţe cum să fim şi să trăim, care să fie al tuturor românilor, din ţară şi din străinătate, care să ne ocrotească şi să ne ajute pe toţi. Care să ţină la noi, la români, iar noi să-l iubim, să lucrăm şi să luptăm pentru El. Şi mai mult, avem nevoie de un STAT EDUCAŢIONAL. Adică de un Stat Creier (este Creierul întregului Organism naţional) care să ne înveţe să fim cinstiţi, muncitori, disciplinaţi, (ca nemţii) organizaţi, muncitori (ca japonezii), de un Stat preocupat de nivelul Educaţional cât mai înalt al românilor, care-i adună în Organismul naţional, unitar, pe toţi românii, aşa cum un Organism îşi adună celulele într-o Fiinţă unitară şi are grijă de ele. Astfel existând şi funcţionând şi celulele şi Organismul.
Avem nevoie de un Stat care îi disciplinează, îi organizează şi-i învaţă pe toţi românii că noi numai fiind un Mare popor, cantitativ şi calitativ (format dintr-un număr mare de români, peste 40-50 de milioane), un popor moral şi bine organizat, cu un nivel educaţional ridicat, putem avea o istorie bună, o viaţă fericită ca indivizi umani. Numai fiind un popor unit, adică un Organism naţional, o Fiinţă naţională înalt educată şi nu o populaţie atomizată, dezbinată, aşa cum suntem acum, poate fi ceva de capul nostru în viaţă şi în Istorie.
Numai fiind un popor aflat pe un nivel superior de dezvoltare, pe un nivel educaţional cât mai sus, un popor inteligent, format din indivizi inteligenţi şi creativi, capabil să rezolve cu bine, în favoarea lui toate problemele pe care ni le pune viaţa şi istoria, numai în aceste condiţii putem noi să fim un popor bogat, puternic, unit, fericit CARE REZISTĂ CÂT MAI MULT ÎN ISTORIE !
Altfel nu avem nici un rost în istorie, decât acela de a fi un popor exploatat, un popor victimă, aşa cum am fost din totdeauna, jefuit, manipulat de alţii şi de otrepele care vin la conducerea noastră ! Dacă vom merge prin istorie pe calea aceasta, cum am mers până acum, adică aşa cum merge câinele prin apă, (cu rare sclipiri de noroc), bătut şi scuipat de toţi, nu am făcut nimic. Trebuie să renunţăm ca popor la Calea aceasta şi la comportamentul acesta de slugă, de popor defensiv, laş, viclean şi slab, care se nenoroceşte singur, şi care nu are nici o reacţie, cu indivizi umani capabil numai să fugă din ţară sau să fure ca să se îmbogăţească ei.
În faţa noastră se deschid, aşa cum spuneam, două căi : 1 or vom merge pe această cale pe care am mers până acum şi vom fi în continuare un popor jefuit şi călcat în picioare de toţi, în primul rând de oamenii noştri politici, veniţi la conducerea ţării prin minciună, şi fraudă, aşa cum se întâmplă acum. 2 ori optăm pentru o Cale eroică, prin care într-un timp istoric optim, de câteva decenii, până la un secol, punem cu toţii umărul, tragem toţi din toate puterile, ca să ne dezvoltăm ca popor şi ca naţiune cât mai mut. Pentru a deveni un Mare popor şi o Mare naţiune, aşa cum sunt nemţii, japonezii, ca să urcăm dincolo de Limita superioară de la care nuci o Putere nu ne mai poate face rău…Muncim cu toţii o perioadă de timp din răsputeri, disciplinat, uniţi, aşa cum au muncit nemţii după război ca să refacă Germania !
Muncim cu toţii din răsputeri (fiind răsplătiţi în mod corect pentru aceasta !) care să devenim într-un timp scurt (nici foarte scurt, dar nici să ne întindem prea mult), un Mare popor, fără ca unii să trişeze şi să profite, fără ca unii să speculeze poziţiile de conducere pe care le au. Fără ca să fim unii bogaţi de nu avem ce face cu banii, aşa cum sunt mulţi acum şi cum au fost şi în perioada interbelică, iar alţii săraci şi disperaţi că nu au ce pune la copii pe masă. !
Dintre aceste două opţiuni, două Căi noi nu o putem alege decât pe cea de-a doua, (pentru că a treia nu există) care ne ajută să ne salvăm în istorie, care ne ajută pe noi, pe români, să ne fie şi nou şi copiilor noştri bine în viaţă ! Să avem şi noi, ca fiinţe umane şi ca popor, O ISTORIE NORMALĂ, DEMNĂ, BOGATĂ, FERICITĂ.
În cazul în care alegem Prima opţiune, va fi vai de capul nostru, aşa cum este acum, şi aşa cum a fost dintotdeauna. Ne vor jefui toţi HOŢII, ne vor călca în picioare toţi NENOROCIŢII, ne vor scuipa toţi. Va trebuie să plecăm din ţară ca să fim sclavii şi slugile altora, aşa cum s-a întâmplat în perioada postcomunistă.

( Va urma)