MIŞCAREA PENTRU ROMÂNIA

Eminescu

ŞTEFAN DUMITRESCU

FILOZOFIA ŞI IDEOLOGIA MIŞCĂRII

MIŞCAREA PENTRU DEZVOLTAREA ŞI EVOLUŢIA MAXIMALĂ A POPORULUI ROMÂN ŞI A ROMÂNIEI, ESTE O MIŞCARE SOCIAL-POLITICĂ ŞI CULTURALĂ
AŞA CUM A FOST MIŞCAREA PAŞOPTISTĂ

PARTIDUL DEZVOLTĂRII ŞI EVOLUŢIEI MAXIMALE A ROMÂNIEI

PRIMA DOCTRINĂ SOCIAL POLITICĂ PUR ROMÂNEASCĂ PRIVIND POPORUL ROMÂN ŞI DESTINUL VIITOR AL ROMÂNIEI, REZOLVAREA ÎN ISTORIE A PROBLEMEI ROMÂNEŞTI

MIŞCAREA PENTRU ROMÂNIA ESTE O PEDAGOGIE A POPORULUI ROMÂN

PRIMA DOCTRINĂ SOCIAL POLITICĂ PUR ROMÂNEASCĂ PRIVIND POPORUL ROMÂN ŞI DESTINUL VIITOR AL ROMÂNIEI, REZOLVAREA ÎN ISTORIE A PROBLEMEI ROMÂNEŞTI

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE O DOCTRINĂ POLITICĂ, SOCIALĂ, ECONOMICĂ ŞI SPIRITUALĂ EFICIENTĂ, EXPRESIE A PSIHOLOGIEI ROMÂNEŞTI, A ASPIRAŢIILOR POPORULUI ROMÂN, CARE SĂ-I ASIGURE POPORULUI ROMÂN ŞI ROMÂNIEI O EXISTENŢĂ PERENĂ, DEMNĂ ŞI FERICITĂ ÎN ISTORIE.

ROMÂNIA NU A AVUT PÂNĂ ACUM O ASEMENEA DOCTRINĂ. ACUM, ÎN SFÂRŞIT, POPORUL ROMÂN ARE ACEASTĂ DOCTRINĂ, CARE POATE SĂ ÎL SALVEZE ŞI SĂ ÎL ORIENTEZE ÎN ISTORIE !

1

NOI, ROMÂNII, AM FOST UNUL DINTRE CELE MAI NEFERICITE, JEFUITE ŞI UMILITE POPOARE ALE LUMII

Aşa după cum ştim cu toţii din cărţile de istorie, suntem unul dintre cele mai nefericite şi îndurerate popoare ale istoriei umanităţii. Suntem cel mai vechi şi cel mai bătrân popor european, format şi existent aici în spaţiul carpato-istro-pontic încă din neolitic. Suntem un popor care a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea culturii Civilizaţiei umane ! De aici din Valea Dunării au plecat triburile pelasge în toate direcţiile în mileniile III, II şi I î. e. n ajungând în Asia Mică, în Peninsula Italică, în peninsula Spaniolă, în nordul Europei, punând mai târziu bazele popoarelor europene aşa cum le cunoaştem astăzi. Am fost secole de-a rândul puntea care a făcut legătura şi sinteze între Occident şi Orient.
Şi cu toate acestea în loc să fim un popor bogat, puternic, demn, fericit, respectat, aşa cum am fi meritat poate, am fost şi suntem unul dintre cele mai umilite, jefuite şi nefericite popoare ale lumii !
Am fost şi suntem un popor jefuit şi exploatat, călcat de mai toţi în picioare. Un popor care nu a atacat şi nu a jefuit nici un alt popor. Şi totuşi NOI AM FOST ATACAŢI, JEFUIŢI, UMILIŢI, CĂLCAŢI ÎN PICIOARE toată istoria noastră. Ni s-au luat bogăţii imense de-a lungul istoriei, ni s-a furat mai mult de o treime din pământul românesc apărat de strămoşii noştri cu sânge. Istoria întreagă am fost împărţiţi în trei Ţărişoare, reuşind târziu de tot, abia în aul 1918, să ne întregim ca neam şi ca ţară, cu mari jertfe, dar şi cu mult noroc, în urma unei conjuncturi istorice favorabile. Dar mai ales în urma jertfelor eroice ale soldaţilor români, tineri ţărani în cea mai mare parte a lor, în Primul Război mondial. Nu am rezistat mult în această stare de Ţară reîntregită, pentru că la 23 august 1939, prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov Germania şi Uniunea Sovietică, au nenorocit poporul român poate pentru totdeauna. 1940, Hitler a dat Ardealul de Nord ungurilor, ca să ne oblige să fim aliaţii lui, ruşii ne-au luat din nou Basarabia şi Bucovina, iar bulgarii Cadrilaterul, cele două judeţe din sudul Dobrogei, care erau ale noastre dintotdeauna.
La 23 august 1944, în urma unei neruşinate, odioase, cinice, murdare Lovituri de Stat (deci în urma unei trădări) dată de regele Mihai, împreună cu şefii partidelor politice ale momentului împotriva Statului român, a Mareşalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului, care era pe punctul de a încheia un Pact secret cu Stalin, avantajos pentru noi, România este predată, dată gratis, aşa cum ai da o buleandră, lui Stalin, şi Uniunii Sovietice. Este trădată şi predată Gulagului comunist !
A urmat, aşa după cum ştim, perioada comunistă, care pentru noi a fost o nenorocire. În urma marii trădări de la 23 august 1944, care nu a fost numai a lui Ion Antonescu, ci a fost a Poporului român, a României, a destinului nostru istoric, trebuie să ştim lucrul acesta, noi am devenit o ţară ocupată pentru 20 de ani ! Cei care l-au trădat pe Ion Antonescu au trădat de fapt poporul român, l-au predat ruşilor, cu Armată şi cu ţară, cu bogăţii, cu viitor şi cu destin cu tot ! Practic între 23 august 1944 şi 1965 România a fost o ţară ocupată de Duşmanul cel mai periculos şi neiertător din istoria noastră. Cam aşa cum a fost Imperiul roman pentru Dacia ! Abia după Declaraţia din 1964 a PMR, a lui Gheorghiu Dej, dar mai ales după venirea lui Nicolae Ceauşescu la Conducerea PCR, şi ROMÂNIEI, în 1965 reuşim să ne eliberăm puţin de ruşi, şi să devenim un stat independent, o ţară demnă, cu o economie suficient de dezvoltată ca să asigure locuri de muncă tuturor românilor, şi un trai decent..
Dar asta durează puţin, nici zece ani ! Pentru că începând cu 1975-1980, paranoia lui Ceauşescu, sistemul politic, climatul de linguşeală din jurul lui Ceauşescu, mentalul oamenilor politici, manipularea subtilă şi complexă a lui Ceauşescu proiectată din afară şi realizată de oameni din preajma lui Ceauşescu îl fac pe Nicolae Ceauşescu să instituie cultul personalităţii şi o Dictatură comunistă draconică, greu de suportat, în ţară. Îl fac să comită greşeli economice mari, care după 1980, când România a început să îşi plătească datoriile, au făcut ca nivelul de viaţă să scadă foarte mult, iar atmosfera socială să devină irespirabilă. Lucrul acesta a dus în decembrie 1989 la revolta populară, când Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt înlăturaţi de la Putere.
Revolta, aşa după cum se ştie, a fost stimulată şi condusă de Forţele oculte din afară, de Serviciile secrete străine, care au dorit, care au planificat cu mult tip înainte căderea lui Ceauşescu şi a regimului comunist în România. Revolta populară din decembrie 1989, începută la Timişoara, a fost paravanul şi instrumentul Loviturii de stat, iar amândouă au constituit procesul declanşării celui mai Mare şi distrugător Război mascat din istoria noastră, dus împotriva României şi a poporului român, Război mascat (format dintr-o sinteză de războaie informaţionale, economice, culturale, educaţionale, etc) care durează şi azi, şi care va duce la distrugerea României. Subliniem că în decembrie 1989 Puterea a fost apoi, aşa cum se ştie, confiscată de Grupul de pucişti din ţară, care erau oamenii KGB-ului. Subliniem deci, că în decembrie 1989 a avut loc în România mai mult decât o Lovitură de Stat, a avut loc un Război mascat, informaţional, psihologic, militar, având în centru său lovitura de stat şi revolta populară stimulată şi manipulată abil de cei care urmărea să distrugă Economia românească pentru a o transforma într-o piaţă de desfacere şi poporul român..
O dată cu executarea Ceauşeştilor este distrus Statul român comunist, statul român în general, pentru mai multe decenii, probabil până la dispariţia României şi a poporului român care va avea loc într-un timp istoriceşte scurt.
Nu ne-am dat seama atunci în decembrie 1989 că întreaga societate românească suntem manipulaţi într-un mod profund, total, diabolic. Majoritatea românilor au crezut că a fost vorba despre o revoluţie, care l-a dat jos nu numai pe Ceauşescu şi Guvernul comunist, ci şi Sistemul şi ideologia comunistă. Şi că de acum, o dată scăpaţi de Comunism, trecând la Democraţie şi la tipul de Economie capitalistă, de piaţă, ne va merge bine, vom trăi în libertate şi vom deveni o ţară cu un nivel de trai şi de civilizaţie ridicat, aşa cum sunt ţările occidentale.
Din păcate totul a ieşit pe dos.

2

EXPERIMENTUL NEGATIV. ROMÂNII ÎN LIBERTATE

ACEST EXPERIMENT SOCIO-POLITIC FACE PARTE DIN MARELE RĂZBOI MASCAT, INVIZIBIL, ECONOMIC, INFORMAŢIONAL, PSIHOLOGIC, A CĂRUI VICTIMĂ ŞI AL CĂRUI OBIECT ESTE POPORUL ROMÂN.

O dată văzuţi în libertate, românii ( în primul rând cei care au fost în posturi care le-au permis lucrul acesta) şi-au jefuit economia ca să se îmbogăţească ei într-un mod de-a dreptul sălbatic şi sinistru. PARTIDELE ŞI OAMENII POLITICI CARE AU VENIT LA PUTERE s-au comportat mai rău decât o Forţă străină de ocupaţie. Au format într-un timp foarte scurt o mafie naţională, (şi transnaţională) structurată pe Grupuri de interese şi au trecut într-un mod mascat, dar foarte eficient la jefuirea şi la distrugerea Economiei şi a Ţării. Aşa se face că după 20 de ani, România, este o naţiune şubredă, sărăcită, trăind la limita subzistenţei, a umilinţei, a disperării, aflată în pragul colapsului. Din cauza că toţi cei care au fost la putere, din toate partidele, începând cu anii 1990 au fost interesaţi numai de îmbogăţirea lor, şi absolut deloc de binele poporului român şi al României. Că au falimentat programatic întreprinderile, fabricile, combinatele, unităţile economice, fapt care a făcut ca şomajul să crească rapid, astfel că între anii 1990-2000 peste patru milioane de români au părăsit ţara ca să lucreze în străinătate…
Este uimitor şi îngrijorătoare uşurinţa cu care românii şi-au părăsit ţara, introducând poporul român într-o stare de disoluţie accentuală, cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie. Este dureros şi tulburător că toţi politicienii care au venit la conducerea partidelor politice, şi a Instituţiilor naţionale, la Conducerea ţării au fost în totalitate hoţi, ticăloşi, oameni vicleni şi cinici, setoşi de putere, neavând conştiinţă şi nici milă faţă de poporul român.
Este profund îngrijorător, este ruşinos, este oribil faptul că popor român, şi clasa intelectuală nu au fost capabile, nu au dat deloc ţării, nu au creat, nu au produs oameni politici patrioţi, care să lupte pentru a-i fi mai bine şi amărâtului de popor român. În perioada aceasta foarte grea pentru poporul român, patrioţii nu s-au văzut deloc. (da, s-au văzut patrihoţii, demagogii, hoţii, jigodiile, perverşii, cinicii, politicienii lipsiţi total de conştiinţă şi de milă). Asta şi pentru că în general oamenii patrioţi adevăraţi, cei foarte puţini care există, (din păcate ei sunt foarte puţini) sunt egoişti, interesaţi numai de „mărirea lor”, de gloria lor, de puterea lor, nedorind deloc să se unească, să se organizeze ca să lupte pentru binele ţării. Pe când hoţii şi jigodiile se unesc rapid pentru a forma grupuri de interese, în vederea jefuirii ţării.
Este ca şi cum poporul acesta ar avea vocaţia autodistrugerii, a dezbinării, a suicidului naţional, patologie a psihologiei poporului român care este, să recunoaştem, o realitate. Acum, în primul deceniu al secolului XXI, suntem un popor şi o Ţară intrată în putrefacţie, în disoluţie şi în faliment. Un popor sărac, inconştient, bolnav, care îşi ia lumea în cap, incapabil să se concentreze, să gândească, să-şi unească forţele, şi să rezolve problemele pe care i le pune spre rezolvare Istoria. Incapabil de reacţie, de răspuns la manipulările, la vicleniile, încercările, la distrugerile la care îl supun Duşmanii şi Istorie.
Forţele dezbinării sunt mai puternice în fiinţele noastre şi în societatea românească decât forţele care ne-ar putea uni. Egoismul, egoplasmul, invidia, inteligenţa negativă, înclinaţia către disoluţie sunt mai puternice decât forţele coezive ale Organismului şi ale Fenomenului românesc. Din păcate moştenim această genă, această înclinaţie a subconştientului colectiv către dezbinare de la traci. Şi aceste tendinţe negative care vin din subconştientul colectiv al poporului român sunt mult mai numeroase şi mai puternice decât tendinţele pozitive către unitate, către a gândi răspunsuri pozitive la agresiunile la care ne supune Istoria. Ceea ce s-a întâmplat cu România şi poporul român în aceşti 20 de ani demonstrează în mod zdrobitor această teză a noastră.
Dacă privim această perioadă din istoria poporului român, ca pe un Experiment, ceea ce a şi fost, acest Experiment ne arată limpede că noi, românii, lăsaţi liberi, ne autodistrugem în modul cele mai ruşinos, şi eficient.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne conducă altcineva din afară, ci că este nevoie întotdeauna să avem un Conducător bun, sau un stat puternic, cinstit, care să organizeze poporul, şi să-l conducă pe calea cea bună ! Pentru că lăsaţi liberi, de capul nostru, nu suntem capabili să ne organizăm, iar elementele cele mai hoaţe ale acestui neam se organizează şi trec la jefuirea economiei. Este ceea ce s-a întâmplat în aceşti ani.

3

PERIOADA ACEASTA DE PSEUDO-LIBERTATE NE-A DAT POSIBILITATEA SĂ NE CUNOAŞTEM MAI BINE CA POPOR

DESTINUL TRAGIC AL POPORULUI ROMÂN

De ce am ajuns noi, românii în această situaţie, (falimentară din punct de vedere istoric) să fim cel mai sărac, cel mai umilit, cel mai nenorocit popor european ? De ce am ratat noi în istorie toate şansele pe care ni le-a oferit Dumnezeu, istoria ? Dacă citim Articolele lui Eminescu, observăm că la trei, patru pagini, revine sub pana poetului şi a marelui gazetar expresia, „la noi ca la nimenea”. De ce este la noi ca la nimeni ?
Acum, la anul Domnului 2010, suntem cea mai săracă ţară europeană, avem cei mai hoţi şi cei mai ticăloşi oameni politici, conducători la toate nivelele, ne găsim într-o criză economică, socială, morală, totală, de neimaginat şi de nesuportat ! Numărul sinuciderilor, al crimelor, al jafurilor este enorm. Medicii şi-au luat lumea în cap din cauza salariilor mici, a sărăciei, ca şi muncitorii şi cercetătorii şi părăsesc ţara ! Disoluţia poporului român este foarte avansată. Şi totuşi nimănui nu-i pasă, nimeni nu este îngrijorat, nimeni nu luptă împotriva acestei disoluţii, a decăderii noastre economice, culturale, morale, educaţionale ! Ne scufundăm într-o criză totală fără precedent în istorie !
Niciodată românii, ţara şi poporul lor, nu s-au găsit într-o situaţie de sărăcie, de haos, de umilinţă mai mare decât acum, în perioada postcomunistă. Populaţia ţării a scăzut cu peste 5 milioane de locuitori, aceştia fiind oameni omorâţi, asasinaţi din cauza sărăciei, a condiţiilor mizere şi a stresului, iar din restul populaţiei rămase, peste patru milioane de oameni au fugit (izgoniţi fiind) în afara ţării ca să-şi găsească de lucru, să nu moară de foame !
Aşa cum spuneam, Procesul de disoluţie al poporului român a atins demult o cotă alarmantă. La aceasta să adăugăm că Economiştii estimează că Economia românească în anii 1990-2000 a fost distrusă, a suferit pierderi care depăşesc 1500 de miliarde de euro. La anul Domnului 2010 România are o datorie de peste 90 de miliarde de euro, când în vremea lui Ceauşescu, şi atunci Economia producea din plin, abia am reuşit să plătim cu greu în zece ani o datorie de 12 miliarde de dolari. Nu mai avem industrie, nu mai avem agricultură, nu mai avem cultură, învăţământ, sănătate. NU mai avem nimic ! În Ţara aceasta nimic nu merge, ci totul se prăbuşeşte !
România şi poporul român se găsesc în situaţia de a dispărea din istorie, deci. În ţară economia, instituţiile importante ale ţării se află în mâinile grupurile de interlopi. Prognozele făcute de institutele de sociologie din Ţară arată că populaţia României a ajuns, cum spuneam, la doar 16-17 milioane de locuitori, iar din aceştia peste patru milioane sunt plecaţi în străinătate, şi se află în continuare în scădere. Singura etnie care a crescut enorm după 1990 a fost etnia ţigănească, (la un copil de români se nasc 29 de copii de ţigani!) care este de o adaptabilitate, vitalitate extraordinare şi a cărei populaţie va depăşi după 2015-2020 populaţia daco-română. Din acel moment putem spune că poporul daco-român a părăsit pentru totdeauna scena istoriei.
Deci în această situaţie se găseşte poporul român, acum la începutul secolului XXI, dezorganizat, dezbinat, decăzut moral şi spiritual, adus la sapă de lemn şi la disperare, aflat într-o disoluţie profundă, condus de politicieni ticăloşi, corupţi, vânduţi, trădători de neam şi de ţară, incapabil să se organizeze şi să lupte nici măcar pentru supravieţuire. Singura reacţie a poporului român, introdus şi autointrodus în această Situaţie de autodistrugere după căderea regimului comunist, a fost decăderea morală, jefuirea economiei, dezbinarea, disoluţia, fuga în alte ţări. Un asemenea popor este un popor sinucigaş, care se condamnă singur la sărăcie, umilinţă, suferinţă şi la dispariţia din istorie.
Întrebarea este aceasta ? De ce ne găsim noi, românii în această situaţie ? De ce ratăm de fiecare dată şansele pe care le avem în istorie, de ce ne batem joc de destinul nostru istoric ? De ce ne condamnăm singuri la o situaţie precară, la sărăcie, la umilinţă, la slăbiciune, la mediocritate istorică ?
Se spune că fiecare popor are istoria pe care o merită, ceea ce este foarte adevărat ! Şi într-adevăr noi, românii, avem istoria pe care o merităm !
Suntem un popor care ne-am făcut singuri rău în istorie. Din cauza noastră, în primul rând, am avut şi avem destinul acesta nefericit.
Putem noi să scăpăm de acest destin nefericit, putem noi să devenim din poporul suicidal, bolnav, sărac, furat, jefuit şi umilit de toţi, iar cel mai cu sete de noi, de oamenii politici ai noştri, pentru a deveni un popor serios, disciplinat, un popor bogat, demn şi fericit, care nu va mai fi furat şi umilit de toţi, care nu va mai fi ameninţat cu dispariţia, care va putea să se dezvolte şi să devină un popor puternic, cu o viaţă demnă sub soare ? Un popor care îşi preţuieşte valorile, care va fi respectat de el însuşi şi de celelalte popoare, un popor cu o contribuţie bogată la dezvoltarea sa şi a culturii umane ? Un popor cu viitor ?

4

PROBLEMA ROMÂNEASCĂ. REZOLVAREA PROBLEMEI ROMÂNEŞTI

Este posibil aşa ceva ? Este posibil să fim şi noi un popor demn şi fericit în istoria umanităţii ? Este posibil să devenim şi noi un popor normal în istorie ?
De această Problemă (pe care o denumim PROBLEMA ROMÂNEASCĂ) ne ocupăm în cartea noastră „DOCTRINA SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ŞI A RENAŞTERII ROMÂNIEI SAU DOCTRINA BUREBISTA”, lucrare în care studiem toate cauzele, toţi factorii care au făcut, ca noi, românii, să avem istoria nefericită pe care o avem. În care încercăm să descoperim, să construim acele posibilităţi, acei factori care ne pot schimba destinul în bine. Să găsim acea Cale pe care s-o apucăm şi să mergem prin istorie, astfel încât să devenim şi noi un popor inteligent, unit, demn, bogat în istorie, pe care nu-l mai calcă nimeni în picioare, şi care nu mai este ameninţat cu dispariţia.
Lucrarea în care încercăm să ne explicăm, SĂ NE CUNOAŞTEM PE NOI pe noi ca popor, şi să ne înţelegem istoria noastră nefericită, Fenomenul românesc bolnav şi dureros în istorie, să descoperim toate cauzele, de ordin geografic, istoric, cultural, economic, psihologic, educaţional, contextual, sistemic care ne-au făcut să fim aşa cum suntem, cel mai amărât şi călcat în picioare popor al Europei ! Şi în care încercăm să descoperim care este acea Cale pe care să mergem noi, românii în istoria noastră, CA SĂ FIM ŞI NOI UN POPOR BOGAT, DEMN ŞI FERICIT SUB SOARE !
ACEASTA ESTE PROBLEMA ROMÂNEASCĂ ? Aceasta este definiţia Problemei româneşti, Conceptul de Problema românească.
Putem noi, românii, poporul român, să rezolvăm Problema românească, sau nu ?! Iată întrebarea întrebărilor pe care ne-o punem vai, atât de târziu în istoria noastră.
Pentru că decât să fim poporul nefericit, amărât, scuipat şi călcat în picioare de toţi, până şi de ţiganii care ne bat, ne omoară, ne jefuiesc şi ne domină la noi acasă, şi în primul rând de noi…o aşa istorie…ESTE O MARE NENOROCIRE ! Este o mare tristeţe !
Noi nu zicem că decât să avem o asemenea istorie atât de dureroasă mai bine lipsa, mai bine nu am mai existăm în istorie ! NU, NOI ZICEM CĂ POPORUL ROMÂN TREBUIE SĂ LUPTE DIN TOATE PUTERILE LUI, PÂNĂ LA ULTIMA PICĂTURĂ DE SÂNGE ŞI DE VIAŢĂ, CHIAR CU PREŢUL UMILINŢEI, NUMAI SĂ RĂMÂNEM ÎN ISTORIE !
Dar, subliniem, este mare păcat să avem istoria aceasta de câini în care toţi au dat şi dau cu piciorul, jefuiţi, furaţi, manipulaţi, dezbinaţi, exploataţi, călcaţi în picioare de toţi ! Este mare păcat !
Şi că mult mai bine decât această variantă, ar fi aceea de a avea o Istorie demnă, normală, în care noi vom deveni un popor puternic, un popor disciplinat, cinstit, serios, muncitor. Şi nu poporul de hoţi, de invidioşi, de egoişti şi de egoplasmatici care suntem ! Poporul care-şi distruge valorile şi îşi promovează hoţii, jigodiile şi asasinii. !

Până acum noi, poporul român, nu am făcut altceva decât să ne târâm prin istorie. Amărâţi, chinuiţi, speriaţi, îngroziţi când năvăleau popoarele migratoare sau alţi invadatori şi când ne ascundeam ca şobolanii în codri de frică. Am scăpat de popoarele migratoare au venit peste noi ungurii, care i-au învins pe Menumerut, Gelu şi Glad, şi le-au luat teritoriile. Şi asta pentru că românii din spaţiul Ardealului nu au fost uniţi, Căpeteniile lor nu s-au unit, pentru că astfel i-ar fi zdrobit pe unguri. I-ar fi alungat şi altfel ar fi curs istoria noastră. De aceea ungurii au pus stăpânire pe O MARE PARTE DIN CEEA CE ERA POPORUL ROMÂN DIN SPAŢIUL TRANSILVANIEI ŞI DIN TERITORIUL LUI.
În cazul în care ungurii l-ar fi învins în anul 1330 pe Basarab I şi ar fi pus stăpânire şi pe Ţara românească este posibil ca Moldova singură să nu fi rezistat iar noi să fi dispărut ca popor în istorie. Şi dacă Domnul nu ni i-ar fi dăruit pe aceşti mai Domnitori, pe Micea cel Bătrân, pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Viteazul, care i-au oprit pe turci la Dunăre pentru o perioadă de timp, este posibil iarăşi ca să fi dispărut ca popor în istorie.
În fiecare moment al istoriei sale poporul român, afirmaţia este valabilă pentru orice popor, pentru că orice popor se află în situaţia aceasta, a avut în faţă două opţiuni :1 opţiunea de a avea un destin mediocru şi nefericit, aşa cum l-am avut noi, şi 2 opţiunea de a avea un destin excepţional în istorie, aşa cum am dori noi să avem.
Poporul român a optat în istorie pentru un destin mediocru. Pentru un destin de câine sărman care se târăşte prin istorie, care supravieţuieşte. Noi am ajuns în secolul XX pentru că am fost un popor care s-a mulţumit doar să supravieţuiască. Să scape de fiecare dată cu viaţă, de câteva ori ajutat de noroc, dar şi de contextul istoric. S-a târât ca un câine prin istorie, care şi-a lins tot timpul rănile şi s-a mulţumit de fiecare dată că a scăpat şi de necazul acesta.

Aducem aici următoarea nuanţare : un popor este în general un Organism social-cultural-economic uriaş, care vine de departe din istorie, care s-a sedimentat, s-a structurat, s-a autoconstruit în veacuri, în relaţie cu urgiile timpului, cu dificultăţile, cu problemele istoriei cărora le-a făcut faţă şi pe care a trebuit să le rezolve. În urma acestui proces istoric de formare şi de autoformare un popor are o Identitate, o Mărime, o valoare generală, un specific al său, fiind caracterizat de mărimea, numărul populaţiei, de bogăţia, bogăţiile pe care le deţine, de cultura creată, de dominanta acestei culturi, de inteligenţă, de însuşirea de a fi un activ sau ofensiv, (agresiv) sau de a fi un popor pasiv, şi defensiv, de însuşirile sale psihoetnice. De a fi un popor harnic, răbdător, creativ, sau de a fi un popor leneş, cu înclinaţii către imoralitate….
Toate aceste însuşiri biologice, psihice, caracteriale ale unui popor, dimpreună cu creaţiile sale spirituale, cu toate achiziţiile sale istorice, care formează subconştientul său colectiv, mentalul său, se sublimează în două mari elemente, VALORI, DIMENSIUNI, care îşi vor pune amprenta asupra Stării din prezent a acelui popor şi a destinului său istoric, a Stării lui viitoare. Este vorba despre Puterea generală a poporului respectiv, şi despre Vectorul, Sensul existenţei sale în istorie.
Aşa după cum vedem din istorie există popoare bogate, puternice, cu vocaţia libertăţii şi a demnităţii, care stau la baza existenţei lor şi care formează naţiuni dezvoltate, independente, puternice. Această stare din prezent a poporului respectiv este tocmai rezultate însuşirilor şi al achiziţiilor sale biologice, psihologice socio-culturale, economice, istorice, etc. În funcţie de aceste achiziţii, care au stat la baza CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII SALE CA POPOR, un popor la un moment dat are Starea pe care o are şi are o Putere, o Putere a lui generală, văzut ca Organism în ansamblul său. Şi tot în funcţie de aceste achiziţii, sedimentate în sufletul şi în subconştientul său el va avea în istorie un sens, o anume orientare istorică, existenţială, va fi asemenea unui vector istorie. Adică va fi un popor ofensiv, sau defensiv, creator sau mai puţin creator, disciplinat , ordonat (ca nemţii) sau mai puţin ordonat (cum sunt ţiganii de pildă), harnic (ca japonezii) sau mai puţin harnic. Va fi un popor lasă-mă să te las, defensiv, cum sunt românii, sau un popor mândru, ofensiv, foarte atent la destinul său, la ceea ce este el în istorie, şi la ceea ce va trebui să devină.
În funcţie de această Valoare, Putere a Organismului socio-economic, să denumim acest Concept Valoarea generală a poporului (includem aici Rezultanta-Sinteză a tuturor însuşirilor şi factorilor care-l formează şi contribuie la existenţa şi creşterea sau descreşterea Organismului social-economic şi cultural al poporului respectiv, instinctul, şi capacitatea lui dea face fapte bune, de a fi creator) un popor va AVEA O ISTORIE MAI BUNĂ SAU MAI PROASTĂ. VA CONTRIBUI ÎNTR-UN ANUME MOD LA DEZVOLTAREA SA ŞI A CULTURII UMANITĂŢII. VA AVEA UN ANUME LOC, UN ROL, UN STATUT AL LUI , BINE DEFINIT, ÎN ISTORIE.
Ei bine, Valoarea generală a poporului român a făcut ca noi, românii, să avem destinul istoric nefericit pe care l-am avut. Ne-a ajutat, este adevărat, să supravieţuim în istorie, dar şi să fim un popor nefericit, nenorocos (de aici fatalismul românesc), un popor jefuit şi umilit, mereu ameninţat în istorie. Noi explicăm lucrul acesta pe larg în lucrarea noastră „SALVAREA POPORULUI ROMÂN ŞI RENAŞTEREA ROMÂNIEI SAU DOCTRINA BUREBISTA”. Şi afirmaţia aceasta este valabilă pentru orice popor din istorie.
Foarte important în istoria unui popor este acest raport dintre tendinţele sale către bine şi tendinţele sale către rău, suma şi sinteza faptelor bune supra suma şi sinteza faptelor de rău pe care le face într-o anume perioadă istorică, în istoria sa în general, raportul dintre efectele benefice ale faptelor oamenilor care formează acel popor supra efectele negative ale faptelor sale…
Istoria fericită sau nefericită a unui popor mai este determinată de asemenea, în mai mică măsură şi de întâmplare. Deşi în proporţie de peste 80 la sută credem că este determinată de această Valoare generală a poporului. Şi cum autorul acestei lucrări este credincios crede cu sinceritate că Istoria unui popor este determinată şi de ajutorul pe care i-l dă Domnul la un moment dat şi pe parcursul istoriei. De intervenţia Domnului în istoria poporului respectiv, intervenţie care se face, într-un sens sau în altul, în istoria tuturor popoarelor, odată ce popoarele sunt creaţia lui Dumnezeu. Iar lucrul acesta este determinat de însuşirile bune ale acelui popor, de suma faptelor de bine, de înclinaţia lui către a fi moral, către a săvârşi fapte de bine, şi nu de înclinaţia lui către rău, către făptuirea răului!
În istoria poporului daco-român Întâmplarea, mai ales cea negativă, a jucat un rol imens. Să ne imaginăm că asasinatul lui Burebista ar fi eşuat şi Marele Rege nu ar fi fost ucis, ci ar fi domnit mai departe încă două decenii. În cazul acesta Marele Stat trac al lui Burebista s-ar fi consolidat şi ar fi durat prin timp. Sau că Regele dac Decebal, nu ar fi fost trădat de ai lui, şi ar fi reuşit să se retragă în nordul Daciei, în munţii Orientali, în Maramureş, unde şi-ar fi alcătuit o Armată din dacii liberi cu care i-ar fi izgonit pe romani în urma unui război de uzură în numai câţiva ani.
În cazul acesta altfel ar fi curs Istoria noastră, statul dac nu ar mai fi dispărut, iar Dacia nu ar fi fost jefuită sălbatic de bogăţiile sale, de aurul şi de argintul său. La conducerea Daciei ar fi continuat filiera regilor daci. În mileniul I popoarele migratoare nu ar mai fi trecut pe teritoriul nostru ca prin brânză, nu ar mai fi stat vremelnic pe pământul românesc, jefuind şi înspăimântând populaţia daco-română, în care a băgat spaima pentru totdeauna, făcându-ne să devenim un popor defensiv, slab. În cazul acesta poporul daco-român ar fi avut o Istorie mai bună, mai fericită.
Şi să ne imaginăm de asemenea că în anul 1330 la Posada, Basarab I ar fi fost învins, iar Ţara Românească ar fi intrat sub stăpânirea Maghiarilor, aşa cum s-a întâmplat cu Ardealul. În acest caz este posibil ca şi Moldova să fi fost în deceniile sau în secolul următor cucerită de unguri, iar noi am fi dispărut ca popor.
Să ne imaginăm că Dumnezeu nu ni i-ar fi dăruit pe aceşti mari domnitori, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Mai mult ca sigur am fi dispărut ca popor în acest caz.
Dar să ne imaginăm că Mihai Viteazul nu ar fi fost asasinat în 1601, pe Câmpia Turzii, la numai 44 de ani, ci ar fi continuat să domnească peste o România Mare încă două decenii. În cazul aceasta România Mare, Dacia, ar fi rezistat în istorie ca o Ţară şi ca un popor unit.
Acestea au fost Întâmplări (unele astrale, momente astrale, care ne-au schimbat istoria) care şi-au pus în mod fundamental amprenta asupra destinului nostru istoric. Întâmplările acestea sunt însă la rândul lor efectul, rezultanta unor însuşiri ale psihologiei poporului daco-român. A Sistemului de patologii ale Psihologiei poporului român, cum le numim noi în lucrarea „ Psihologia şi Pedagogia Poporului român”.
De exemplu trădarea a fost o dimensiune permanentă a istoriei noastre. Trădarea este efectul acestor patologii foarte grave, profunde ale psihologiei poporului daco-român :1. Axifogia (tendinţa care vine din codul genetic, din subconştientul colectiv al poporului român, şi care ne face să ne mâncăm valorile) 2. Egoplasmul, cancerul egoului (egoplsmul nostru atavic, egocentrismul, eu să vin la putere, eu să fiu mare, eu să fiu Domn al ţării, de aceea uneltesc împotriva Domnului, eu să adun avere, eu să fiu bogat, mare. Iar de ceilalţi semeni ai mei şi de ţară nici nu-mi pasă), 3. atomita, (tendinţa de a ne atomiza ca societate, ca grup), 4. Inteligenţa negativă (înclinaţia, tendinţa care vine din subconştientul nostru colectiv şi care ne orientează către acţiuni şi activităţi umane de tip negativ, a fura, a minţi, a unelti, a distruge, a trăda, a asasina, acţiuni în care dăm dovadă de o Inteligenţă foarte ridicată) ne-a făcut foarte mult rău nouă, românilor în istoria noastră. Dacă nu i-am fi trădat pe Burebista, pe Decebal, pe Vlad Ţepeş, pe Mihai Viteazul, pe Constantin Brâncoveanu, pe Tudor Vladimierscu, pe Domnul Ioan Alexandru Cuza, pe mareşalul Ion Antonescu pe Nicolae Ceauşescu ne-ar fi mers mult mai bine în istorie. Am fi avut o istorie mult mai bună, mai fericită.
Sigur că nu putem spune că poporul i-a asasinat pe Burebista, pe Decebal, pe Mihai Viteazul, pe Constantin Brâncoveanu, pe Tudor Vladimirescu, pe Cuza…Dar putem spune că oameni ai poporului român, oameni din poporul român, (cei din preajma Conducătorilor, cei din nivelul doi al societăţii, am putea să spunem) i-au trădat şi i-au asasinat pe Conducători, în momentele cele mai favorabile sau critice ale istoriei poporului român. Trădarea ca însuşire psihologică a caracterului românilor şi ca acţiune umană, social-politică ne-a nenorocit pur şi simplu în istorie, a făcut ca să ratăm marea majoritate a momentelor favorabile pe care le-am avut şi ca să pierdem întotdeauna în istorie. Din acest punct de vedere istoria poporului român seamănă cu surparea zidurilor mănăstirii din mitul şi Legenda Meşterului Manole… Ce lucram şi ridicam ziua se dărâma noaptea.
Ni l-a dăruit Dumnezeu pe Burebista, cel mai mare geniu Politic pe care l-a dat acest neam şi acest pământ, care a realizat Marea Construcţie a Statului Trac, întins pe toată Aria geografică locuită de triburile trace…L-am asasinat şi toată Construcţia lui social-politică s-a ruinat. Când a încercat Regele Decebal să se refugieze la triburile din nordul Daciei l-am trădat, şi a trebuit să se jertfească înfigându-şi pumnalul în inimă. A realizat Mihai Viteazul Marea Unire a Daciei, după 1500 de ani a fost asasinat imediat. Am realizat în 1918 din nou Marea Unire, datorită eroismului şi jertfei tinerilor ţărani români, al Armatei române (politicienii pur şi simplu şi-au bătut joc de Armata română), iată că în 1940, Guvernul României nu opune nici o rezistenţă armată când Ruşii ne iau Basarabia şi Bucovina. Când se iveşte posibilitatea ca România să iese onorabil, şi relativ bine din al Doilea Război Mondial, datorită insistenţelor cu care Mareşalul Ion Antonescu a tratat cu ruşii (Aliaţii cu care a tratat ieşirea din Război ne-au trădat de fapt, ca să ne predea lui Stalin), tocmai atunci Regele şi Conducătorii Partidelor politice îl arestează, predând Ţara, cu Armată cu tot ruşilor.
În decembrie 1989 Securitatea şi un grup de complotişti, unelte ale Moscovei, îl trădează pe Nicolae Ceauşescu (sub care s-a construit mult în România, care a ştiut să ţină cu brio piept ruşilor, până când l-au hăcuit) după care urmează cea mai neagră perioadă din istoria României, 1999-2010. Acum suntem pe fundul prăpastiei, în situaţia de a dispărea din istorie.
Ceea ce s-a întâmplat cu societatea românească şi cu România în cei 20 de ani, 1990-2010, poate fi considerat, văzut ca un Experiment socio-economic de mari dimensiuni, şi studiat ca atare. Şi anume perioada aceasta poate fi privită ca Experimentul în care poporul român a fost lăsat liber 20 de ani. Am văzut cum s-a comportat poporul român când este lăsat liber. Ca un jefuitor, ca un imbecil care îşi retează toarte şansele de a supravieţuii în istorie
Concluziile acestui Experiment sunt tragice. Poporul român este format în general din indivizi egoişti, vicleni, setoşi de avere, de putere, care îşi pun mai presus interesele lor, şi cărora nici nu le pasă de poporul român şi de semenii lor. Suntem un popor format din indivizi laşi, dedublaţi, lipsiţi de caracter, care se dau întotdeauna cu puterea, se apleacă asemenea nuielei după vânt, lipsişi de coloană vertebrală, de demnitate. Foarte puţini român au coloană vertebrală, caracter, au sentimentul nobleţei, şi sunt gata să se jertfească pentru adevăr, pentru demnitate, pentru binele Ţării. Românii nu sunt patrioţi, îşi urăsc, îşi invidiază şi îşi distrug valorile. Au o mare înclinaţie către dezbinare, şi individualism. Şi nu către coeziune, unitate şi într-ajutorare, aşa cum fac evreii şi ţiganii. Iar dacă mai există, de sămânţă câţiva patrioţi în ţara aceasta, sunt şi aceştia singulari şi egoişti, şi de aceea nu se unesc ca să lupte pentru binele ţării. Acest comportament al românilor se datorează, aşa cum spuneam patologiilor psihologiei poporului român, structurate şi consolidate prin întărire de-a lungul istoriei. Poporul român în urma acestui experiment ar avea foarte multe de învăţat.

5

SOLUŢIA PROBLEMEI ROMÂNEŞTI
DEFECTELE ŞI PATOLOGIILE PSIHOLOGIEI POPORULUI ROMÂN

CE ESTE DE ASEMENEA RĂU ESTE CĂ NU AM ÎNVĂŢAT ŞI NU ÎNVĂŢĂM NIMIC DIN Istorie. Suntem un popor incapabil să înveţe din istorie ! Aceasta este o tragedie, este foarte rău pentru noi, este un handicap imens. Înseamnă că şansa noastră de a ne schimba în bine, şi de a avea o istorie mai bună, dacă nu fericită, este şi mai mică ! Problema aceasta, pe care o rezolvăm, credem noi în „Doctrina Burebista”, o numim, aşa cum am spus, Problema românească, şi Rezolvarea problemei româneşti, Soluţia Problemei româneşti.
Soluţia Problemei româneşti presupune să găsim Răspunsul la Întrebarea aceasta : poate poporul român să aibă o istorie demnă, normală, fericită în istorie, este capabil să fie un popor bogat , puternic, demn, cinstit, fericit sub soare ? SAU SE VA TÂRÂ CA ŞI PÂNĂ ACUM TOATĂ ISTORIE CA UN CÂINE BĂTUT, JEFUIT ŞI SCUIPAT DE TOŢI.
Experimentul românesc neocomunist, anii 1990-2010, ne arată limpede că Poporul român, naţiunea română lăsată liberă, se autodistruge. Românii îşi jefuiesc Economia, sunt egoişti, dezbinaţi, invidioşi, hoţi, şulfe, curve, laşi, bolnavi de politicianism, toţi vor să ajungă la putere, toţi vor să fure, toţi vor să îşi înfiinţeze fiecare partidul lui, toţi vor să-şi facă vile cât mai mari şi cât mai multe, toţi vor să fie mari, iar în timpul acesta nu-i interesează absolut deloc ţara lor, poporul lor. Ca dovadă jefuirea, distrugerea masivă, profundă a Economiei româneşti, ca să se îmbogăţească unii, mafia naţională formată dintr-o structură de grupuri de interese. Sau fuga din ţară, într-un mod lamentabil, a muncitorilor şi a medicilor, care s-au gândit numai la ei, s-o ducă ei bine. Dar nu le-a trecut absolut deloc prin minte, ideea de a se uni, pentru a se lupta cu Puterea care distruge România. De ce ?
Pentru că avem în mentalul nostru comportamentul de a fi laşi, de a fugi, şi comportamentul egoist de a ne îmbogăţi numai noi, prin orice mijloace, fără să ne pese deloc de ţară şi ceilalţi semeni ai noştri.

Întrebarea este aceasta: există şansa ca poporul român să se redreseze, să nu mai ducă istoria aceasta de câine care se târăşte prin veacuri, bătut, jefuit şi călcat de toţi în picioare ? Avem noi, românii, vreo şansă să nu mai fim poporul acesta nefericit, umilit, sărac, pentru că munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă ? Avem noi o şansă cât de mică să nu mai fim poporul ameninţat cu dispariţia în istorie, să fim un popor demn, puternic, fericit ?
Da, avem, dar şansa aceasta este atât de mică, încât ea este ca şi inexistentă. Să spunem că avem şansa de 5 la sută să devenim un popor puternic, demn, bogat, fericit, care nu trăieşte tot timpul sub ameninţarea jefuitorilor. Însă şi această şansă de 5 la sută o vom pierde aşa cum am ratat toate şansele şi toate momentele favorabile pe care ni le-a dăruit Domnul în istorie.
De ce se va întâmpla acest lucru ?
1. Foarte simplu, pentru că până acum de 1900 de ani noi, românii am ratat toate şansele de a deveni un popor bogat, demn, puternic şi mare, ca dovadă că după 1900 de ani suntem un popor jefuit, sărăcit, umilit, nenorocit, foarte aproape de momentul de a dispărea ca popor în istorie. Fără nici o reacţie în faţa problemelor pe care ni le pune istoria să le rezolvăm. Nu suntem absolut deloc capabili să învăţăm din dramele şi nenorocirile istoriei, nu suntem deloc capabili să dăm valori, (de dat valori dăm, dar le asasinăm) să le ajutăm să se formeze şi să creeze, suntem doar buni să le invidiem, să la asasinăm şi se ne propunem la conducere hoţii, lichelele, demagogii, trădătorii şi distrugătorii de neam şi de ţară. Nu suntem deloc capabili să ne adunăm, să ne organizăm pentru a ne pune mintea la contribuţie să rezolvăm problemele pe care ni le pune istoria.

2 Sunt mai puternice în noi elementele negative decât cele pozitive, patologiile psihologiei poporului român, egoplasmul (fiecare se dă mare, vrea să fie mare, să ajungă la putere, să se îmbogăţească, fără să-i pese deloc de semenii săi şi de ţară.), politicianismul, ( nulităţile şi lichelele sunt convinse că rolul lor este să ajungă la putere), axiofagia (boala de a ne mânca valorile), atomita, (atomizarea socială) dezbinarea, inteligenţa negativă, hoţia, şmecheria, balcanismul etc…Ele aceste patologii şi-au pus amprenta asupra comportamentului nostru şi au făcut ca trădarea să fie o dimensiune a istoriei noastre, ca să ratăm toate ocaziile favorabile, ca să fim poporul slab, laş, defensiv, jefuit de toţi…

3. Tot datorită acestor patologii (faptul că ne-am trădat şi ne-am asasinat conductorii, că ne-am asasinat valorile şi am promovat hoţii, jigodiile!) am avut în istorie foarte puţin domnitori, Conducători mari (pe cei mai mulţi i-am asasinat) şi foarte mulţi conductori mici…Ei aceşti Conducători mici, ne-au făcut istoria aceasta pe care o avem. Dacă în loc de un Mihai Viteazul şi un Ştefan cel Mare am fi avut vreo 5 sau 10 Mari Conducători, altfel ar fi arătat istoria noastră. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că nu i-a dat şi pe aceştia, adică pe Basarab I, pe Mircea cel Bătrân, pe Vlad Ţepes, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul, pentru că datorită lor mai suntem acum popor în istorie.

4. În istoria poporului român Conducătorul a jucat un rol extraordinar de important. Când la conducerea poporului român s-a aflat un Mare Conducător acest popor a făcut minuni în istorie. Este cazul lui Basarab I, al lui Mircea cel Bătrân, al lui Ştefan cel Mare, şi al lui Mihai Viteazul, când oastea românească, sub Conducerea acestor Domnitori mari, a învins armate invadatoare care era cu mult mai numeroase şi mai bine înarmate. Când a avut la Conducerea lui Conducători Mari poporul român a fost ca o vioară Stradivarius în mâna unui Paganini. A funcţionat extraordinar de bine, a funcţionat ca un mare popor ! Unul dintre aceşti Domnitori, Mihai Viteazul, a avut ideea genială de a uni cele trei Ţări Române. Prilej cu care am fi devenit după un mileniu şi mai bine ceea ce am fost la momentul Decebal, adică un popor unit de dimensiuni mari (pentru vremea aceea) care trăia pe teritoriul lui. Ceea ce era un lucru normal.
Ei bine, această Unitate a poporului şi a teritoriului său s-a realizat abia în 1918, adică aproape după două milenii, şi aceasta numai pentru două decenii. Pentru că după al doilea război mondial suntem în situaţia de a fi un popor împărţit în două popoare, care trăieşte pe un teritoriu mult mai mic decât teritoriul pe care l-au avut strămoşii lui. Lucrul acesta s-a întâmplat şi se întâmplă pentru că suntem un popor slab, un popor bolnav de patologiile psihologiei poporului român enumerate mai sus.
Marele Experiment istoric neocomunist pe care îl trăim de două decenii (după ce am fost victima Marelui Experiment mondial care a fost Comunismul, între anii 1944-1965) încoace ne-a dat prilejul să ne cunoaştem mult mai bine şi mai profund. Am fost lăsaţi să ne manifestăm liber, şi ne-am manifestat în mod natural, aşa cum suntem noi. Lăsaţi liberi ne-am autodistrus şi i-am ajutat pe duşmanii noştri să ne distrugă, cooperând cu ei la distrugerea noastră.
În cei 20 de ani, care au trecut de la căderea comunismului datorită faptul că cei care au avut acces la posturile de conducere ale economiei au trecut în mod masiv, pe un front larg, la jefuirea economiei. (folosind toate modalităţile posibile şi imposibile). Economia românească a suferit pierderi care depăşesc 1500 de miliarde de euro, fiind profund destructurată, distrusă ca sistem şi ineficientă. De fapt a fost transformată într-o piaţă de desfacere pentru Occident şi pentru Multinaţionale
Aşa cum am anunţat Conducerea Ţării (Preşedinţie, Guvernul, primul Ministru, Parlamentul), şi aşa cum am afirmat în mai multe lucrări ale noastre, publicate, Biroul de Viitorologie de la Bucureşti afirmă teza că după căderea lui Ceauşescu, România, Economia Românească, Învăţământul, Cultura au devenit Obiectul, Victima unui mare Război Mascat format dintr-o sinteză de războaie informaţionale, financiare, economice, psihologice, educaţionale, culturale, biologice (vezi Codex Alimentarus, care este pur şi simplu un Îndrumar de asasinare biologică a poporului român, dar şi distrugerea sistemului de sănătate al României, fapt care face ca oamenii să moară cu zile în spitale), etc
Ei bine, acest Mare Război mascat, invizibil, a fost conceput atât de subtil, de pervers, de savant încât pentru distrugerea Economiei româneşti şi a poporului român s-a folosit tocmai de patologiile psihologiei poporului român, şi de defectele noastre morale. Iar noi, tocmai datorită acestor patologii ale psihologiei poporului român, am fost total incapabili să facem faţă acestui Război. Ba dimpotrivă, aşa cum spuneam, am devenit uneltele Agresorilor care distrug România folosindu-se de noi.
Cu alte cuvinte observăm că poporul român este incapabil să mişte un deget pentru a-i fi şi lui mai bine în istorie, dar este foarte capabil ca să se distrugă.

Şi atunci mai putem noi spera că poporul român se poate salva în Istorie ? Mai putem noi crede că poporul român poate să fie un popor bogat, puternic, fericit în viitor ?.
Cercetătorii Biroului de viitorologie de la Bucureşti chiar dacă văd că poporul român se îndreaptă cu paşi mărunţi dar siguri către Autodistrugerea sa totală, va lupta până la capăt pentru salvarea lui, pentru binele lui ! Chiar dacă ştim că nu avem nici un sorţ de izbândă. Chiar dacă noi vom fi omorâţi, chiar dacă vom şti că poporul român dispare mâine, noi vom lupta până la capăt pentru salvarea lui în Istorie, pentru a avea o soartă mai bună.

( Va urma )