PALATUL REGELUI DECEBAL

Istoria lumii pare uneori extrem de ciudata si controversata. In jurul anului 1574 un calugar spaniol numit Alphonso CIACCONE prezinta in premiera basorelieful sculptat pe Columna lui Traian in Roma a lui Apolodor din Damasc, care infatisa scene din cele 2 campanii militare in cucerirea Daciei ale sus-numitului imparat (101-102 A.D. urmata de 105-106 A.D).
Arata, intr-adevar, ciudat ca, exact ei, Romanii, nu au lasat nici o marturie scrisa despre Columna de Piatra, o adevarata piatra de hotar a culturii antice, chiar ei, care obisnuiau sa scrie o gramada despre orice, oriunde. Si va fi acelasi spaniol care va fi primul sa stabileasca faptul ca toate basoreliefurile Columnei se refera la aceste doua dramatice razboaie dintre Roma Imperiala si stramosii poporului Roman (citand din lucrarea istoricului Radu Florescu, pagina 11).
Si acum urmeaza descrierea exacta a parintelui Ciaccone a primei scene din Columna lui Traian, cu mentiunea ca acest calugar era bine pus la punct cu aspectele majore ale realitatii italiene ale sec. XVI. (dupa prof. Dr. N. Copoiu in lucrarea “Palatul lui Decebal”): “Resedinta lui Decebal era un palat magnific, decorat cu columne si portrete, probabil situat pe tarmul nordic al Dunarii, pe care imparatul Traian il va ocupa ulterior, dand ordine sa se pastreze toata mobila regala. Momentul culminant este in timpul “Tratatului de Pace” temporar incheiat in 102 A.D. intre Traian si Decebal.
De-a lungul esplanadelor de sus ale palatului se putea vedea o presupusa statuie a insusi regelui Decebal, sculptura putand reprezenta in acelasi timp unul din marii sai predecesori, imbracat in costumul national dacic. Poarta principala a palatului se vede ca era indreptata spre Dunare. Frontul ei infatisa trei tineri complet dezbracati, fiecare tinand cate o torta. Cel din mijloc avea aratatorul si bratul drept ridicate, carand torta cu mana stanga, aratand doua crucifixuri in mana dreapta. Aceste ultime doua sculpturi pot fi considerate ca imagini a asa-numitului “LARS”, adica ACELE DIVINITATI CARE INDICAU IN CADRUL VECHII MITOLOGII DACICE CINE AVEA GRIJA DE CASA SI CINE O PAZEA. Aparent, nimic inauntrul unei case nu putea fi ascuns de acesti mici “Zei de casa” deoarece se credea ca ei detin elementele foc si lumina, fiind extrem de credinciosi locatarilor casei lor. Ultima caracteristica era artistic exprimata prin degetul ridicat “LARS”.
Aceasta total noua descriere contravine, binenteles, cu cea ce am fost invatati decenii de-a randul in scolile comuniste… Multi dintre noi au crezut mereu ca vechii daci ar fi fost un fel de salbatici si tarani primitivi, locuind in bordeie sub pamant, in timp ce aveau mari si numeroase mine de aur imprejur; si care, asa cum sustin, au trebuit sa astepte venirea “romanilor civilizatori” condusi de “stramosul nostru” Traian insusi, pentru a putea ajunge la “societatile de elita” ale lumii antice.
“Civilizatorii” au fost in realitate trupe mercenare romane care pe durata chiar a primului an de sedere pe bucatile de teritoriu cucerite, aveau sa devina “faimoase” nu numai pentru ca au furat tezaurul regelui Decebal (dupa ce l-au fortat pe viteazul rege sa se sinucida) dar si prin ulterioara lor considerare de catre un val de istorici iresponsabili ca fiind promotori ai progresului social… El, imparatul Traian, avea sa ia credit postum pentru “civilizarea” noastra intr-un mod similar in care, secole mai tarziu, au aplicat-o conducatorii fanarioti straini (N.A. “Fanarul” era un cartier al Istambulului din Epoca Mijlocie, renumit pe timpul expansiunii Imperiului Otoman datorita “rezidentilor”, marea majoritate de origine greaca) si care stangeau bani pentru a-i oferi sultanului in “schimbul” coroanei vreunui stat vasal; odata alesi regi ei foloseau inrobirea tarii respective cat mai mult posibil trimitand totodata anual inapoi sultanului sume uriase de bani, de obicei pana cand altcineva era numit succesor, iar fanariotul in dizgratie era “inlocuit” si… sugrumat de trimisii oficiali otomani; Hohenzollernii (printre altii Regele Carol al II lea), fascisti sau rusii… Fiecare dintre acestia si-au dat osteneala sa ne “civilizeze” mai bine decat predecesorii lor, nelasand in urma regrete sau pareri de rau, ci numai saracie si suferinta nefericitei populatii autohtone romane.
De ce oare “istoricii” nostrii nu inteleg ca, “CINE TANJESTE DUPA UN STAPAN, SLUGA SE VA NUMI?” Sa fi devenit acesti asa numiti “creatori de istorie” totalmente impotriva in a vedea frumoasa si totodata profunda interpretare de mai sus a primelor scene ale Columnei lui Traian? Bineanteles, foarte posibil ca ipotezele calugarului spaniol sa se dovedeasca gresite dar totusi, pentru a inlatura orice presupunere gresita, se cere intai incercat sa se faca cunoscuta, ca apoi, efectiv sa se dovedeasca ca este eronata. Respectiva imagine despre Columna lui Traian de care vorbim este inregistrata la numarul 231 in albumul lui Ciaccone, in timp ce apare la 357 conform elaboratei analize a basoreliefului facuta de cuplul de istorici Florescu-Miclea. Acesti doi domni, reputati profesionisti, se tin tare in a considera ca scena descrie prima campanie a imparatului Traian, imbarcarea la portul Ancora in drumul sau catre Dacia, alaturi de el fiind sora sa Maria si sotia Plotina (aceeasi reprezentare este mult mai probabila in acceptiunea noastra – statuile goale ale celor trei “LARS”, zeitati domestice dacice ale casei, despre care vorbeam la inceputul acestei sectiuni).
Au existat mai multe ipoteze privind semnificatia scenelor Columnei si multe altele vor apare in viitor, dar un singur lucru poarta semnificatia sa eterna de piatra: inauntrul granitelor unei SUPER-BOGATE tari, in mod special prin terenurile aurifere, pare foarte plauzibil ca conducatorii locali cei mai de seama sa se fi bucurat de viata si… PALATE capabile sa-i faca invidiosi chiar si pe “civilizatii” regi si imparati ai Europei de mai tarziu!

dacii.info