A murit Vlad POHILĂ

pohila

Ştirea a venit ca un trăsnet pe timp senin. Regret foarte mult atât de rapida trecere în nefiinţă a unui Om (cu majusculă!) deosebit, a unui Om, pe care Natura rar îl oferă societăţii. Regret mult moartea lui Vlad Pohilă. A cunoscut 12 limbi. În primul rând – a ştiut la perfecţie limba acestui popor – Limba Română, dovadă fiind lucrările ştiinţifice publicate, emisiunile de cultivare a Limbii Române, prezentate sistematic la Postul de Radio România Chişinău, lucrările redactate şi corectate de el. A ştiut, de asemenea, limbile rusă, poloneză, letonă, lituaniană, estonă, bulgară, sârbă, croată, engleză, franceză şi germană. A tradus şi publicat în română multe opere literare din aceste limbi. A fost mulţi ani redactor-şef al publicaţiei „Biblio-Polis. Revistă de biblioteconomie, ştiinţe ale informării şi de cultură”, editată de Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu” din Chişinău. A fost un mare Cititor de cărţi bune.

Vlad Pohilă a cunoscut în profunzime Istoria Neamului din care face parte – Istoria Românilor, dar şi istoria altor popoare, a popoarelor, limbile cărora reuşise să le înveţe. A fost un mare patriot al poporului său, s-a implicat nemijlocit în revenirea la denumirea corectă a limbii pe care o vorbim – limbii române,- şi la alfabetul latin. A participat la aducerea din Lituania a primului număr al ziarului „Glasul”, tipărit în grafia latină, deci – Vlad a făcut istorie.

În trecut, întotdeauna mi-am exprimat regretul, inclusiv în cadrul unor întruniri publice, că Vlad Pohilă nu este atras la munci, care ar fi adus beneficii incomensurabile Republicii Moldova (RM), românilor în ansamblu. Întotdeauna am considerat că Vlad Pohilă putea fi un bun ambasador al RM, un excelent administrator de rang înalt. Dar n-a fost să fie. Societatea din RM practică o ciudată contraselecţie, societatea moldovenească promovează în posturi nu oameni erudiţi, ci – dimpotrivă, – persoane care ştiu doar a dăuna intereselor noastre naţionale.

Vlad Pohilă a cunoscut la perfecţie marile centre culturale şi istorice ale Rusiei (Sankt-Petersburgul, Moscova, Velikii Novgorod şi altele), a ştiut vestitele muzee din marile oraşe ale Rusiei, a cunoscut marea cultură, literatură şi democraţie rusă. În acelaşi timp, Vlad s-a pronunţat constant şi vehement împotriva rusificării limbii române, împotriva cozilor de topor din RM care sunt întotdeauna gata să trădeze istoria, memoria şi interesele românilor, în primul rând ai celor din RM.

Dumnezeu să-l ierte!

Exprim condoleanţe rudelor, prietenilor, tuturor celor care l-au ştiut şi l-au apreciat pe Vlad.

Anatol Petrencu

17.05. 2020

Lasă un răspuns