Basarabia Literara

DOCUMENT-BOMBĂ //Zinaida Greceanîi, pasibilă de URMĂRIRE PENALĂ. Ministrul Justiției Nagacevschi aduce dovezi că Greceanîi se face vinovată de condamnarea R. Moldova la CEDO

Nagacevschii Fadei

Zinaida Greceanîi, pasibilă de urmărire penală. Președintele Parlamentului, vizată pentru prejudicierea bugetului de stat într-un Raport al Ministerului Justiției.

Mai exact, este vorba despre dosarul „OFERTA PLUS SRL vs. Moldova” din anul 2006, în care figurează mai multe persoane, printre care actualul speaker al Legislativului, fostul șef CNA Bogdan Zumbreanu, fostul ministru al Justiției Vitalie Pîrlog și actualul adjunct al Procurorului General, Mircea Roșioru.

Potrivit materialelor cauzei, Ministerul Finanțelor, condus pe atunci de Greceanîi, a refuzat să execute, timp de 38 de luni, o hotărâre judecătorească prin care instituția a fost obligată să achite 20 milioane de lei. Ulterior, acea hotărâre a fost casată prin revizuire «printr-o decizie abuzivă după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărârii a fost depusă la CtEDO».

Mai mult ca atât, Zinaida Greceanîi a solicitat procurorilor examinarea cauzei penale împotriva directorului OFERTA PLUS SRL „pentru a-l descuraja să-și mențină cererea la CtEDO”.

La fel, aflându-se în custodia Izolatorului de Detenție Provizorie și CCCEC (actualul CNA), antreprenorul a fost lipsit de dreptul de a avea întrevederi cu avocatul fără a fi despărțiți de peretele din sticlă.

 OFERTA PLUS SRL – 2 535 000 euro

Pe data de 19 decembrie 2006 CEDO a dat cîştig de cauză OFERTA PLUS SRL în dosarul intentat Guvernului. Curtea a constatat violarea art.6 § 1  al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – neexecutarea timp de cel puţin 38 de luni a unei hotărîri judecătoreşti privind plata a 20 mil. lei de către Ministerul Finanţelor şi casarea prin revizuire a hotărîrii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie printr-o decizie „abuzivă” după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărîrii a fost depusă la CEDO; violarea art. 34 al Convenţiei (dreptul de a depune o cerere la CEDO) – intentarea unui dosar penal împotriva directorului reclamantului pentru a-l descuraja să-şi menţină cererea la CEDO; violarea art.  34 – refuzul de a permite avocatului reclamantului la CEDO de a avea întrevederi în incinta Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC cu directorul reclamantului fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă. CEDO a obligat Guvernul să achite o despăgubire de 2 535 000 euro.

La 13 noiembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Cebotari c. Moldovei (cererea nr. 35615/06)

În cauza Cebotari c. Moldovei, reclamantul, Mihail CEBOTARI, în anul 1997 era directorul întreprinderii de stat „Moldtranselectro”. La 9 august 2006, el a fost recunoscut în calitate de bănuit într-un dosar penal instrumentat de către CCCEC cu privire la pretinsa sustragere a avutului statului în proporții deosebit de mari de către SRL „Oferta Plus”. Reclamantul a fost bănuit de depășirea atribuțiilor de serviciu prin faptul că a cerut Guvernului Republicii Moldova să emită pe numele SRL „Oferta Plus” o obligațiune trezorerială nominativă (OTN) în valoare de MDL 20,000,000 pentru energia electrică consumată de către instituțiile bugetare. Reclamantul era bănuit că a solicitat emiterea OTN-ului, deși cunoștea că energia livrată de „Oferta Plus” nu a fost consumată de instituțiile bugetare. Acuzații cu privire la sustragerea sumei de MDL 20,000,000 au fost aduse directorului SRL „Oferta Plus”, care a fost arestat tot la 9 august 2006.

La 9 august 2006, pe numele reclamantului a fost eliberat mandat de arest și el a fost deținut sub arest până la 19 noiembrie 2006, când a fost eliberat pe cauțiune. Până la arestare, potrivit reclamantului, anchetatorul l-a lăsat să înțeleagă că eliberarea sa va depinde de faptul dacă va da declarații pe care le dorește urmărirea penală.

O perioadă din detenția sa el a fost deținut în Izolatorul de Detenție Provizorie al CCCEC. Camera pentru întrevederi între avocat și client din IDP al CCCEC era dotată cu un perete de sticlă care îi separa. În timpul întâlnirilor în această cameră, avocatul nu putea transmite sau primi documente de la client. Datorită imposibilității de a o semna personal fără a fi citită de angajații IDP, cererea reclamantului la CtEDO a fost semnată de către soția lui.

În temeiul OTN, în anul 2001, SRL „Oferta Plus” a obținut o hotărâre irevocabilă împotriva Ministerului Finanțelor prin care pârâtul a fost obligat să plătească MDL 20,000,000. În anul 2004, SRL „Oferta Plus” a depus o cerere la CtEDO, în care se plângea de neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în favoarea sa. Guvernul a fost informat de către SRL „Oferta Plus” despre aceasta în ziua depunerii cererii la Curte. După depunerea cererii la CtEDO hotărârea în folosul SRL „Oferta Plus” a fost casată, la cererea Ministerului Finanțelor, de către Plenul Curții Supreme de Justiție, iar pretențiile SRL „Oferta Plus” au fost ulterior respinse ca neîntemeiate. După casarea hotărârii de către Plenul Curții Supreme de Justiție, la cererea Ministerului Finanțelor, Procuratura Generală a intentat un dosar penal împotriva directorului SRL „Oferta Plus”.

La 19 decembrie 2006, CtEDO a pronunțat hotărârea sa în cauza „Oferta Plus” SRL c. Moldovei. În această hotărâre, CtEDO a constatat că casarea hotărârii în folosul SRL „Oferta Plus” a fost „abuzivă”, iar urmărirea penală împotriva directorului SRL „Oferta Plus” și arestul acestuia au avut drept scop descurajarea SRL „Oferta Plus” în menținerea cererii depuse la CtEDO, ceea ce contravine art. 34 al Convenției.

La 27 iulie 2007, dl Cebotari a fost achitat integral de către Judecătoria Centru.

În fața CtEDO, reclamantul pretindea violarea art. 5 § 1 CEDO (legalitatea detenției) combinat cu art. 18 CEDO (limitarea drepturilor pentru un alt scop decât cel prevăzut de CEDO), deoarece lipsirea sa de libertate a reprezentat o consecință a refuzului său de a da depoziții convenabile urmăririi penale și a fost abuzivă. Reclamantul a făcut referire la constatările CtEDO în cauza „Oferta Plus” SRL c. Moldovei. Reclamantul a mai pretins violarea art. 34 CEDO (dreptul de a depune o cerere la CtEDO) și al art. 5 § 3 și 4 CEDO.

CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 CEDO combinat cu art. 18 CEDO, pe motiv că urmărirea penală împotriva dlui Cebotari nu putea fi disociată de cea intentată împotriva directorului SRL „Oferta Plus”, aceste două proceduri penale au coincis în timp și au fost instrumentate de aceiași anchetatori penali. Din acest motiv, constatările din hotărârea „Oferta Plus” SRL c. Moldovei sunt valabile și pentru această cauză. Prin urmare, arestarea reclamantului a fost făcută în lipsa unor motive verosimile de a bănui reclamantul că a săvârșit o infracțiune. Luând în considerare lipsa motivelor verosimile și constatările făcute în hotărârea „Oferta Plus” SRL c. Moldovei (para. 141), CtEDO a conchis că intentarea dosarului penal împotriva reclamantului și arestarea sa ulterioară au avut drept scop impunerea reclamantului de a face declarații care ar fi împiedicat SRL „Oferta Plus” să-și prezinte cauza la CtEDO. Un asemenea scop pentru lipsirea de libertate în temeiul art. 5 § 1 c) CEDO nu este permis. Prin urmare, a existat o violare a art. 18 CEDO.

În lumina constatărilor prin prisma art. 5 § 1 CEDO combinat cu art. 18 CEDO, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretențiile reclamantului formulate în temeiul art. 5 § 3 și 4 CEDO.

CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 34 CEDO, deoarece prezența peretelui de sticlă dădea suficiente temeiuri unui observator independent de a crede că întrevederile nu erau confidențiale (că convorbirile erau interceptate), ceea ce afecta eficiența asistenței avocatului.

CtEDO a acordat reclamantului EUR 10,000 cu titlu de daune morale și EUR 2,500 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Reclamantul a  fost reprezentat la CtEDO de către dl Vitalie NAGACEVSCHI, președintele organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului”.