De ce SUA l-au INTERZIS pe PLAHOTNIUC și de ce Președintele IGOR DODON este atât de AGITAT ? Plahotniuc, martorul fatal pentru Dodon ?

Bogatu P

Decizia Departamentului de Stat de a-i interzice lui Plahotniuc intrarea în SUA este primul pas nu doar spre pedepsirea celui care transformase Republica Moldova într-o feudă condusă după bunul lui plac ci și pentru demantelarea sistemului creat de-a lungul anilor.
Plahotniuc nu a fost singur și capturarea statului nu se putea face în lipsa acelui sistem construit de-a lungul a 30 de ani de independență, sistem ce a păstrat Republica Moldova în zona gri a relațiilor internaționale și în afara lumii civilizate.
Fostul ”Il capo di tutti capi” al Republicii Moldova poate livra justiției nu doar date despre furtul miliardului ori Laundromat dar și despre întregul sistem mafiotizat ce domină Republica Moldova.
Căderea lui Plahotniuc va duce și la căderea lui Dodon. Dincolo de lirica și poveștile livrate presei despre cum l-a dat el jos pe Plahotnic, Igor Dodon are de ce se teme dacă Plahotniuc va vorbi. Iar Plahotniuc are ce spune pentru că este martorul absolut a tot ceea ce a făcut ilegal Dodon și nu doar el. Fiecare din partenerii lui Plahotniuc ar trebui să fie neliniștiți. Dacă va merge la pușcărie cu siguranță că Plahotniuc și-i va dori acolo pe mulți colegi.
Dintr-un infractor, Plahotniuc poate deveni groparul lui Dodon și al sistemului corupt ce a exploatat ani în șir Republica Moldova.

—————————————————————————————————-

PETRU BOGATU

La scurt timp după apariția editorialului anterior în care afirmam că la orizont se întrezărește o crâncenă izolare diplomatică a regimului Dodon, pe nepusă masă a ieșit la rampă președintele Republicii Moldova. El a ținut să sugereze că și-ar dori ca PDM să intre la guvernare împreună cu PSRM.

Sancțiuni pentru regimul Dodon

Generozitatea neașteptată a șefului statului, care se arată dispus să renunțe la cabinetul său de buzunar pentru a forma o coaliție a socialiștilor cu fostul partid al lui Plahotniuc, nu face decât să confirme ideea pe care am exprimat-o în comentariul de vinerea trecută potrivit căreia actuala putere se clatină, chiar dacă asta încă nu se vede cu ochiul liber. Fără asistență europeană și cu porțile închise spre România și alte cancelarii occidentale, guvernul Chicu intră la ananghie.

Și nu e vorba doar de deficitul acut de lichidități în absența unei finanțări externe. Mult mai grav este faptul că, înghesuită între România și Ucraina, două țări care și așa nu privesc cu ochi buni instalarea unui regim pro-rus la Chișinău, Republica Moldova riscă să fie inhibată pe plan extern și antagonizată pe plan intern.

Practic, regimul Dodon este supus unui tip aparte de sancțiuni occidentale, care îi va provoca foarte repede o hemoragie abundentă. Guvernul Chicu, deși în momentul instalării la putere promisese marea și sarea, pierde acum orice posibilități de mișcare.

Ultimele declarații ale primului-ministru român Ludovic Orban care, aflat în vizită la Bruxelles, a spus că în Republica Moldova se produce o „involuție”, iar actualul Executiv „nu este un partener serios”, nu-s întâmplătoare. Punctul său de vedere este, neîndoios, racordat la poziția concertată a popularilor europeni care, împreună cu aliații lor, au majoritatea în structurile UE.

Și raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, Dragoș Tudorache, confirmă, într-un interviu pentru Radio Chișinău, că sprijinul financiar pentru Chișinău deocamdată ”rămâne inaccesibil”. El explică de ce se întâmplă asta. Potrivit lui, „domnul Chicu, alegând să meargă prima oară la Moscova, a vrut să dea un semnal că pentru Guvernul pe care-l conduce relația cu Rusia, cu Moscova …este mai importantă decât relația cu Bruxellesul sau Bucureștiul”.

Clar și cuprinzător. Până și gesturile rusofile ale noului guvern personal al lui Dodon au deranjat UE, SUA și România, darămite faptele lui.

Transnistria extinsă până la Prut

Orice s-ar spune, în ciuda disensiunilor din ultimul timp, Occidentul există și funcționează. Nici SUA, nici statele europene nu au nevoie de o mare Transnistrie extinsă până la Prut pe care încearcă s-o construiască Dodon la comanda lui Putin.

Oricât de toxică ar fi fost coaliția ACUM-PSRM, UE și SUA au reușit vara trecută să impună la Chișinău un guvern în linii mari favorabil cursului proeuropean. De bine, de rău, s-a încercat reformarea sistemului politic pe modelul occidental.

Cu alte cuvinte, deși condamnată să zacă în zona gri, Republica Moldova urma să rămână un stat democratic în plin proces de modernizare, o societate deschisă cu o economie conectată la piața europeană. Acest fapt trebuia să asigure pacea și stabilitatea în spatele Ucrainei și la frontiera comunității euroatlantice.

N-a fost să fie. Putin le-a tras clapa europenilor și americanilor. A profitat de mezalianța socialiștilor cu blocul ACUM pentru a consolida pozițiile lui Dodon, a dat jos guvernul Sandu, și-a instalat la Chișinău o marionetă docilă și este pe cale să transforme Republica Moldova într-un cap de pod pentru războiul hibrid purtat împotriva Occidentului.

Anunțatele planuri de edificare a unor noi aeroporturi în nordul și sudul republicii, tentativa de preluare rusească a unor obiective strategice, infiltrarea în economia moldovenească a unor oligarhi din curtea lui Putin demonstrează că Moscova se grăbește să-și creeze o infrastructură disimulată la est de Prut. Republica Moldova este subjugată politic și economic de Rusia care o poate folosi împotriva României, UE și NATO.

Guvernul Chicu, oricât de „tehnocrat” s-ar pretinde, nu face altceva la ora actuala decât să ajute Kremlinul să revină și să se cuibărească cât mai temeinic în Republica Moldova. Politicile sale sociale sunt populism ieftin și urmăresc să-i aducă al doilea mandat prezidențial lui Igor Dodon, ceea ce va transforma iar Basarabia într-o gubernie rusească.

Un paria în centrul Europei

Se poate vorbi acum, desigur, că Europa și-a făcut-o cu mâna ei, acceptând un târg cu Putin pentru a-l înlătura pe Plahotniuc. Ne-am putea plânge că Occidentul a greșit pactizând în iunie 2019 cu Dodon care, fiind dependent în totalitate de Putin, se dovedește acum un pericol mai mare decât fostul oligarh a cărui avere este în cea mai mare parte investită în SUA.

Numai că lamentările nu-și au rostul. Occidentul greșește nu pentru prima oară. Partea bună este că ulterior se dezmeticește și încearcă să salveze ceea ce a stricat.

Ceea ce contează astăzi este faptul că noua situație în care s-a pomenit Republica Moldova nu are cum fi pe placul UE și SUA. Ca să nu mai vorbesc de România care a avut din capul locului o atitudine reticentă față de coaliția ACUM/PSRM.

Plahotniuc este declarat indezirabil de către Departamentul de Stat american pentru că sistemul autoritarist pe care l-a impus la Chișinău a atrofiat în ultimă instanță capacitatea de rezistență a Republicii Moldova în fața expansiunii ruse, chit că el s-a opus efectiv primejdiei dinspre răsărit. Dincolo de erorile pe care le-a făcut blocul ACUM când a coalizat cu PSRM, Republica Moldova nu ajungea azi la cheremul lui Putin dacă oligarhul nu submina instituțiile democratice ale statului.

Pe de altă parte, sancționarea lui Plahotniuc, oricât ar părea de paradoxal, este dictată de „involuția” din ultimele luni ale anului 2019 despre care vorbea premierul român Ludovic Orban. Maia Sandu are dreptate. Pedepsindu-l pe fostul om forte al Republicii Moldova, SUA îl avertizează pe Igor Dodon care caută să-i ia locul, perpetuând un sistem corupt și mafiot.

Tocmai de aceea președintele republicii începe să se agite. Regimul său devine un paria în centrul Europei. Unul mic, firește, nu se compară cu cel al ayatollahului iranian. Sau cu cel al familiei Kim din Coreea de Nord. Însă micimea sa nu amăgește pe nimeni.

Iarba Pârloagelor

Regimul Dodon e buruiana otrăvitoare a Europei care se amestecă printre picioare, făcând victime. E ca Iarba Pârloagelor al cărui polen provoacă astmul bronșic, conjunctivită sau rinita alergică la toți cei care au ghinionul să se afle în preajmă.

Ca să-și lustruiască imaginea puternic boțită, actuala putere filorusă are nevoie de un partener pro-european. Cum o revenire la blocul ACUM nu poate fi luată în calcul, președintele începe să cocheteze cu democrații, încercând să-i ademenească cu niscaiva portofolii ministeriale.

Numai că PDM-ului o eventuală aliere cu PSRM i-ar provoca nu conjunctivită, ci o orbire totală. Partidul care nu s-a spălat deocamdată de problemele fostei sale guvernări nu va rezista unui contact cu o entitate politică contagioasă pe care Occidentul tocmai o bagă în carantină.

PETRU BOGATU