RUGA UNUI DAC, DOR DE ZALMOXIS, STRĂJERII SFÂNTULUI GRAAL

ADRIAN BUCURESCU

RUGA UNUI GET

Daca inca n-am dus
Lumina si Gloria Ta
pe tot pamantul,
Tu sa ma ierti, Zalmoxis!

Daca n-am ascultat mereu
Slavite Poruncile Tale,
daca mi-a curs vreo lacrima,
Tu sa ma ierti, Zalmoxis!

Daca pe mine insumi
m-am terfelit in intuneric,
daca am fost nedrept,
Tu sa ma ierti, Zalmoxis!

Dar daca vreodata
pe lumea aceasta
mi-ar fi frica de moarte,
sa nu ma ierti, Zalmoxis!

DOR DE ZALMOXIS

In globul de cristal
m-am privit azi-noapte:
aveam plete de arama
si pielea de lapte.

Parca eram un principe get,
cu ochi mari si verzi-albastrui,
cu mana pe pumnalul nemilos
Kogaionul sa-l sui

si intre zapezi sa-mi dau foc,
iar cenusa sa mi-o spulbere vantul
si sufletul in straie de parada
sa paraseasca in triumf pamantul.

STRĂJERII SFÂNTULUI GRAAL

Luceferii in Paradis tresalta;
E ora nebuloaselor pribege
Si meteorii asteapta ca intr-alta
Regala lume patimi sa inchege.

Potirul Sfant clipeste-n nori de aur –
E numai nestemate si lumina.
In el se zbate sange de balaur
Din care bem intru Secreta Cina.

In juru-i se rotesc ostiri de ingeri
Si de utrenie toaca rasuna
Si picaturi de bucurii si plangeri
In Cupa Sfanta limpezi se aduna.

Dar ca sa se prefaca-n nemurire
Acest amestec mai asteapta inca
O lacrima prea plina de iubire
In stare a misca si-o rece stanca.

Si-atunci Regina Cerului, Maria,
Lasa o lacrima in Graal sa cada,
Incat si Raiu-si clatina taria
Iar ingerii pun mana toti pe spada.

De-acum vitejii se indreapta-n cete
Sa bea din Sfanta Cupa nemurire.
Ave Maria! Ne e dor, ni-e sete.
Primeste-ne-n a Cerului Ostire!

Nu mai avem nici carne si nici oase;
Suntem doar niste amintiri frumoase!