OPERAȚIA PUTIN-DODON: Sub paravanul „deoligarhizării”, Rusia a capturat R. Moldova

Dodon pupa mana lui Putin

Acum cinci luni când, după lungi negocieri eșuate privind crearea unei noi coaliții în parlamentul moldovenesc, blocul pro-european ACUM a acceptat să formeze un guvern cu socialiștii președintelui Igor Dodon, eu eram printre puținii observatori care și-au spus convingerea privind inevitabila prăbușire a coaliției mediate de Statele Unite, UE și Rusia. Eu încercam să explic că această coaliție care a fost creată sub lozinca „deoligarhizării” statului, „capturat” de oligarhul Plahotniuc, va avea drept consecință faptul că Republica Moldova va deveni un stat capturat pe bune. Un stat capturat nu de un oarecare Plahotniuc, pentru care poți să găsești ac de cojoc. Dar de Putin, pe care nicio forță pro-europeană nu-l poate ține în frâie, scrie expertul Vitalii Portnikov pentru presa ucraineană.

După alegerile parlamentare din Republica Moldova, în Parlament a ajuns o majoritate fermă care susținea calea europeană a statului. Problema a fost că unul dintre aceste partide este partidul lui Plahotniuc – partidul oligarhului și oportuniștilor, iar celelalte două și-au construit campania electorală pe lupta contra oligarhiei și corupției. Astfel, „acțiunea de aur” a ajuns în mâinile președintelui Igor Dodon. Asta s-a întâmplat în condițiile în care nimeni nu a vrut să aibă de a face cu Plahotniuc, nici liderii pro-europeni Maia Sandu și Andrei Năstase, nici Occidentul, care avea convingerea ne lipsită de argumente că oligarhul construiește un stat corupt.

Din punctul de vedere al Rusiei cea mai convenabilă alianță urma să fie cea dintre socialiștii lui Dodon și democrații lui Plahotniuc. Moscova înțelegea perfect că resursele coaliției ar fi fost incomparabile în acest caz, iar Dodon va rămâne președinte de fațadă, în timp ce tratativele ar fi trebui să fie duse cu Plahotniuc.

Coaliția cu ACUM a proms dividende mult mai mari, pentru că permitea, cu ajutorul aliaților occidentali, eliminarea din Moldova a principalului jucător, să lase pe aliați fără lider, să consolideze puterea președintelui Dodon și influența forțelor pro-ruse la general – toate acestea cu ajutorul SUA și UE. Kremlinul nu doar a ales această opțiune, ci  l-a obligat literalmente pe Dodon să cadă de acord cu această coaliție, deși președintele cu siguranță voia o alianță cu Plahotniuc sau pur și simplu se temea de furia fostului patron.

Putin nu a dat greș. Coaliția temporară cu forțele pro-occidentale a devenit una dintre cele mai de succes operațiuni speciale ale serviciilor speciale rusești în Republica Moldova și încă o dovadă a incapacității Occidentului de a calcula cele mai probabile evoluții ale scenariilor în spațiul post-sovietic. În aceste cinci luni a avut loc nu doar distrugerea imperiului politic al lui Plahotniuc, ci și o fortificare considerabilă a poziției politice a lui Dodon. Omul ale cărui atribuții politice în calitate de președinte sunt limitate exclusiv la funcții reprezentative, a devenit un adevărat șef al statului – a recăpătat controlul asupra forțelor de securitate, a obținut controlul asupra celor mai importante ministere, a ținut un discurs de pe tribuna ședinței Adunării Generale a ONU.

Dovada influenței crescânde a Rusiei în regiune a fost prima vizită din ultimele decenii a ministrului rus al apărării în regiune – Guvernul s-a disociat de el, fapt care nu l-a împiedicat pe Serghei Șoigu să viziteze Chișinăul și Tiraspolul și să poarte discuții cu Dodon și cu liderul transnistrean de parcă ar fi discutat cu liderii a două state diferite. Dodon el însuși a mers cu familia să se întâlnească cu Krasnoselski la Bender, pentru a sărbători Ziua Unității Naționale a Rusiei pe teritoriul ocupat. Cum vă pare!

Însă Rubiconul adevărat care a convins  MOscova de inutilitatea prezenței europene în guvernarea moldovenească este eșecul unui dintre liderii pro-europeni la alegerile pentru primăria Chișinăului, Andrei Năstase. Pentru prima dată în decenii, capitala moldovenească a ajuns sub controlul forțelor politice pro-ruse. Din acest moment, problema prăbușirii coaliției de guvernare a devenit o chestiune de timp, mai ales în condițiile în care în Parlament a existat o majoritate care să voteze o moțiune de cenzură. Rămânea doar să fie îmbinate eforturile socialiștilor și a democraților rămași fără Plahotniuc.

Ce avem ca rezultat? Guvernul Sandu a fost demis, înșiși Sandu și Nastase vor fi nu numai în afara Guvernului, ci și în afara Parlamentului. Fără Plahotniuc, Partidul Democrat arată mult mai negociabil și ascultător decât acum câteva luni.

Ideea că asemenea acorduri vor afecta soarta politică a lui Dodon și a socialiștilor este o prostie crasă. Electoratul socialiștilor îi votează nu pentru faptul că se înțeleg sau nu cu cineva, dar pentru că pe ei îi susține Moscova. Apropo, acesta este motivul pentru care Partidul Comuniștilor al fostului președinte Vladimir Voronin, care a condus Moldova aproape zece ani, nu doar a pierdut puterea, dar a și zburat din Parlament. Pentru că a pierdut sprijinul Moscovei, redirecționat spre socialiști.

Mai mult, în această situație, Dodon nu are nevoie să creeze o coaliție cu democrații. Democrații, cum am și menționat, sunt niște oportuniști profesioniști. Pur și simplu trebuia din timp să fie acumulate vocile electoratului pro-occidental și sa fie opusă rezistență Moscovei, deoarece Plahotniuc s-a certat cu ea. Acum este posibilă susținerea Guvernului „tehnocrat” a socialiștilor în schimbul securității personale și încheierea cauzelor penale. Dar și în schimbul participării la noi scheme de corupție, care pot deveni motive pentru noi cauze penale în viitor. Drept urmare, în Moldova se va instaura o guvernare pro-rusă obișnuită, care se va preface că vrea să continue colaborarea cu Occidentul, posibil, nu pentru mult timp. Fapt ce trebuia realizat la expulzarea lui Plahotniuc. Asta încerc să explic de mulți ani, fiind criticat de activiști și de oamenii cum se cade, – da, statul uneori e atât de slab și mediocru, încât singurul păzitor al suveranității este un oligarh corupt. Iar când oligarhul dispare, se dovedește că nu există niciun stat, dar există o republică aliată sub protectorat rusesc.

În acest sens, lecția moldovenească pentru Ucraina este utilă și pentru faptul că Occidentul va înțelege la ce duc acordurile cu Kremlinul – chiar și atunci când vine vorba de oligarhi corupți.

Deoarece nu putem să ne așteptăm la faptul că un  regim KGB-ist va lupta împotriva oligarhilor corupți din cele având cele mai nobile intenții. Acest regim cu siguranță are un plan de a institui  un regim corupt și oligarhic. Altul, sub tricolor.

Author: Vitalii Portnikov