ZAMOLXIANISMUL- RELIGIA ÎNȚELEPCIUNII, CUNOAȘTERII LUMII DIVINE și NEMURIRII SUFLETLUI

Zamolxe Hristos

Zamolxianismul este respectul pentru stramosi, acei stramosi care
au facut ca prin nasterea si moartea lor, noi sa fim aici, azi. Este o rusine sa iti renegi originea, strabunii si parintii. Prin respectul pentru stramosi, zamolxienii il respecta pe Dumnezeul cel Etern, pe care numai sufletele celor plecati il cunosc deplin.

• Zamolxianismul respecta orice om pe baza calitatilor personale si a
comportamentului sau .

• Zamolxianismul recunoaste regulile de bun simt si legile vietii
pamintesti orinduite de catre Dumnezeu, respecta ordinea vietii stabilita de catre Creator.

• Zamolxianismul arata ca toate informatiile despre stramosii
nostri, geto-daci, ni-i infatiseaza pe acestia ca oameni drepti, cinstiti, viteji si inteligenti.

• Morala zamolxianismului este superioara moralei de fatada
practicata de crestinism. De la Zamolxe ne vine credinta in nemurire, curajul, demnitatea, cumpatarea, increderea in fortele omului.

• Zamolxianismul contemporan reface legatura intrerupta cu
stramosii. De la ruperea acestor legaturi neamul nostru a fost supus unui sir neintrerupt de ponoase, ca un blestem atras pentru tradarea strabunilor.

• Zamoxianismul si Omenia au fost dreapta credinta a mosilor si
stramosilor nostri.

• Zamolxianismul lasa omului posibilitatea de a gindi liber , logic,
rational si realist

• Toate informatiile transmise de zamolxianism s-au dovedit corecte si au fost confirmate de catre stiinta moderna.

• Zamolxianismul nu prevede cheltuieli sau idoli.Toata credinta
salasluieste in om si este ilogic sa risipim energii materiale pentru intretinerea unor lacasuri impunatoare cind Dumnezeu exista in noi!

• Zamolxianismul este calea pentru iesirea din marasmul ideologic
introdus de iudaism si misticii crestini.

• Zamolxianismul indeamna la respectul vietii , a legilor ei, asa cum au fost intocmite de Dumnezeu.

• Credinta zamolxiana este bazata pe cultul starmosilor, pe
cunosterea lumii, pe respectul fata de om si pe nemurirea sufletului.

• Folosirea fortei este limitata si numai in cazuri extreme se uzeaza de ea. Progresul uman se datoreaza perioadelor de pace si este determinat de ratiune.

• Zamolxienii recunosc existenta si actiunea legii interesului in
viata. Psihologia demonstreaza ca o persoana actioneaza intr-o anumita directie daca are interes imediat sau de perspectiva, moral sau material. Pe baza acestei legi se cladeste mecanismul social normal.

• Viata demonstreaza ca oamenii nu se nasc egali din punct de vedere psihic si fizic, nu se pregatesc in mod egal si nu participa in mod egal la rezolvarea problemelor comunitatii. Inegalitatea nativa este o lege a vietii pe care zamolxienii o recunosc si respecta ca pe o extensie a vointei divine.

• Dumnezeu a creat omenirea pentru ca aceasta sa traiasca sanatoasa si fericita. Legea vietii omenesti , data de Dumnezeu spune sa traim impliniti pe toate planurile personalitatii.

• Toate situatiile sint remediabile si nimic nu este pierdut atita
timp cit se doreste remedierea.

• Nimeni nu este singur si fiecare are prietenii pe care ii merita.

• Omul nu este inferior produselor sale materiale sau spiritule si ca
atare nu trebuie sa se inchine lor

ZAMOLXIANISMUL – RELIGIA ÎNȚELEPCIUNII, CUNOAȘTERII LUMII DIVINE și NEMURIRII SUFLETULUI

Religia geţilor avea un caracter de cunoaştere (Iordanes, Getica, XI, 69-70) şi de formare a unor deprinderi de viaţã morale. Din pãcate, lipsa, nu tocmai nevinovată, a izvoarelor scrise privitoare la religia şi organizarea ei, obligã sã cercetãm atent ceea ce a mai rãmas şi chiar sã reconstituim, prin diverse mijloace ceea ce a mai rãmas necunoscut.
Credinţa zamolxianã se bazeazã pe morala geto-dacã, pe cultul strãmoşilor, pe cunoaşterea practică a lumii, pe nemurirea sufletului, pacificã zestrea noastrã psihicã eliminând zeii inventaţi de iudei şi creştini.
Esenta zamolxianismului este cunoaşterea ştiinţificã a realitãţilor universale şi credinţa în nemurirea laturii spirituale din om.
Zamolxianismul, ca religie, a continuat să existe de-a lungul mileniilor şi se manifestă viguros încă şi astăzi prin tradiţiile şi ritualurile practicate mai ales în satele româneşti sub forma credinţei în divinităţile populare, precum sunt zânele, ursitoarele, sânzienele, dochiile, ielele, drăgaicele, căluşarii, Dragobetele, Caloianul … Toate aceste tradiţii formează substratul actual al unei religii ancestrale, zamolxianismul. Dintre aceste obiceiuri unele au creat un sincretism cu religia creştin ortodoxă.
Religia zamolxiană se poate alătura altor culte practicate şi acceptate legal ca religii. Prin aceasta se creează o bază legală unei realităţi care persistă din timpuri imemoriale pe teritoriile actuale ale României şi împrejurimilor. Zamolxianismul nu a încetat să existe, chiar dacă în timp a fost acoperit la suprafaţă de vălul religiei creştin ortodoxe. În prezent, datorită unui sincretism parţial cu religia creştin ortodoxă, anumite practici zamolxiene sunt acceptate doar sub patronajul creştinismului ortodox.
Cetăţenii acestor ţări au dreptul, consfinţit prin practică îndelungată, numit dreptul cutumei, să se întoarcă la rădăcinile spirituale ale poporului prin a crea o legalitate a religiei străbunilor neamului.
Nu este posibil să se reconstituie zamolxianismul timpurilor geto-dacilor, cel practicat de personalităţi istorice precum sunt Deceneu sau Decebal. În zilele noastre putem reconstitui zamolxianismul din tradiţia vie populară românească.
Istoria antică prin Herodot (Cartea IV, 93, 94) ne spune că: …geţii se cred nemuritori şi… că cel care piere se duce la Zamolxe. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în vârful unui munte sfânt (cu peşteră şi râu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercetătorii o caută de secole. Aşadar, strămoşii nostrii geţi / daci aveau un zeu suprem numit Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.
Stindardul dacilor are cromatica celor mai intense culori ale curcubeului, care a fost aleasă pentru a-l întruchipa pe Zamolxe, iar metamorfoza totemică, din necesităţi de supravieţuire a salvat cromatica identităţii pământului românesc de la facerea lumii sale. Sinteza dintre şarpe şi lup, având ca atribute orgoliul şi forţa, le-a impus teamă şi respect; sintetizează în sine însuşi întregul simbolism zamolxian întrucât atât lupul cât şi şarpele sunt simboluri care manifestându-se în cadrul ciclului se “descompune” în energiile creatoare, masculin şi feminin, zeul şi zeiţa, Apollo şi Artemis, desemnaţi prin şerpii Caduceului Hermetic ce tind să se reunească în vârful sau în ceea ce filozofii medievali numeau Aor sau realizarea deplina a Marii Opere Alchimice. Din legendele antichităţii aflăm că Apollo / Zamolxe se mai numea şi Lycos ceea ce se traduce prin lup iar, printr-o asimilare fonetică deloc întâmplătoare Lycos devine ceea ce în greacă înseamnă lumină. Nu întamplător insula sfântă a lui Apollo se numea Leuke (Alba, Luminoasa) echivalenta fiind cu Avalonul celtic şi cu insula fericiţilor din mitologia greacă. Prin urmare, Apollo / Zamolxe este Marele Lup Luminos. În plan material el este Soarele, Cerul cel care dă lumina atât de necesară vieţii. Interesant este faptul că lumina alba cuprinde în sine cele şapte culori ale spectrului vizibil, după cum Principiul cuprinde în sine toate formele manifestării. În plan spiritual el este “lumina” iniţierii dobândită prin cunoaşterea adevărurilor transcedentale. Pe de altă parte, numele Daoi sub care erau cunoscuti dacii in antichitate devine in dialectul traco-frigian daos, care in talmacire inseamna lup. Prin urmare, dacii se identifica cu lupul, animal totemic desemnandu-l pe Marele Zamolxe. Mai mult, printr-o alta asimilare lingvistica, atat Daos cat si daoi, se reduc la epitetul dioi, nume ce-l dadeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunarii de jos, din Dacia straveche, pe care ii considerau :cei mai vechi oameni de pe pamant” deci oamenii primordiali. Prin urmare, concluzia care se impune este ca Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos – Zamolxe. Peste tot intinsul lumii unde s-au asezat pelasgii (dacii preistorici) acestia au pastrat amintirea lupului. In Asia Mica, bunaoara, una dintre Iradierile Centrului Suprem din Hiperboreea dacica, aflam toponime precum: Lycia, Lykaonia, Cilycla. Intr-o alta parte a lumii, in nordul indepartat de aceasta data, Odin, zeul spiritualitatii germanice, era mereu insotit de doi lupi. Intemeierea Romei se afla si ea sub semnul lupului ceea ce ne arata ca, inceputurile sale, cel putin epoca regala, se afla in legatura cu Centrul Spiritual din Carpati.
Este de subliniat ca dacii liberi au regandit refacerea Daciei sub protectia lui ZAMOLXE, arcuita in curcubeu deasupra Tarii. Privind acest curcubeu, din care se evidentiaza culorile rosu, galben si albastru, dacii si-au intarit credinta in nemurire si credinta in aceasta nemurire le-a dat dacilor curajul, sa infrunte cerul aruncind cu sageti in nori spre ai determina sa se retraga din fata marelui zeu. Aparitia lui ZAMOLXE sub forma unor sageti de lumina si apoi a curcubeului dupa ploaie, marea increderea dacilor in vremea buna ce urma sa vina si ne demonstreaza ca dacii se considerau fii luminii, prin respingerea intunecimilor de peste zi, zi ale carei culori le-au dat stindardelor lor.
Soldatii daci luptau fara frica de moarte, ei murind cu zambetul si numele lui Zamolxe pe buze. Dacii aveau tactici de lupta care destabilizau echilibrul luptei si reuseau sa imparta fortele armatei adverse astfel incat sa-i poata face fata, armele nu erau deosebite, dar falxurile au determinat schimbarea caschetelor din armata romana, numarul soldatilor nu putea fi comparat cu cel al armatelor macedonene sau romane, dar destul de mare sa formeze un centru de putere armata in lumea antica.
Ideea nemuririi Zamolxiene era etica tinerilor razboinici, „lupii daci” care se bucurau la moarte si râdeau în fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata de ea si a ajunge în plaiurile sub-pamântene ale Zeului. Acestia luptau si mureau veseli sub stindardul „capului de lup”, pe care-l vom întâlni si la macedoneni, ca de altfel si mai târziu la legiunile „romane”, formate din tracii din zona ocupata de romani. Sacrificiile umane în scopuri religioase au fost unice în Europa, fiind întâlnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesanta pare asemanarea cu riturile religioase ale civilizatiei aztece, despre a carei populatie Edgar Cayce afirma ca ar fi descendenta directa a atlantizilor (locuitorii fostului continent Atlantis, a carui ultima portiune de uscat s-a scufundat în mijlocul oceanului Atlantic în urma cu 12600 de ani).
În timp ce Zalmoxe era un zeu sub-pamântean, Gebeleizis era Zeul ceresc. Descoperirile din muntii Orastiei, cât si a marelui sanctuar rotund de la Sarmizegetusa cu asezarea ritmica a stâlpilor sai, presupun efectuarea unor observatii celeste. Sapaturile arheologice facute sub conducerea clujeanului Constantin Daicoviciu au scos la iveala în zona Gradistea Muscelului (muntii Orastiei) nu numai un complex de sanctuare, dar si un probabil original calendar dacic, cât si urmele unei scari care probabil conducea la un loc sub-pamântean de cult religios. De la un întelept ca Socrate citat de un altul ca Platon, aflam ca Zalmoxe a fost pe lânga un medic psiho-terapeut si un… mag: o persoana careia stramosii nostri îi datoreaza statutul spiritual, ca cea mai dreapta si umana orânduire sociala pe care a avut-o lumea antica.
Cultul dacic era format din preotii lui Zamolxe, capnoboti (preoti) si ktistai (calugari -isihasti) si din preotesele zeitei Bendis. Sarcina preoteselor era de a intretine sistemul operational al sanctuarelor dacice si al dispozitivelor de purificare, curatare, eliberare, precum si de incarcare si amplificare a potentelor dacilor. Tot ele alimentau cu Energia Vietii sufletele femeilor dace si le ajutau să transmită copiilor constiinta spirituală.
Să privim acum comparativ, un text antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni catre norod.
„Fericiţi cei ce-s cutezători
Că a lor este victoria
În plaiurile cele sfinte
Fericiţi cei ce plâng, că aceia
În dalbe ceruri s-or mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia
Vor moşteni întreg pământul.
Fericiţi cei care flămâzesc
Şi însetează după ştiinţă,
Că aceia se vor sătura
Şi niciodată n-or mai răbda.
Fericiţi aceia care muncesc,
Pământul făcându-l gradină,
Că ei vor culege roadele
În Grădinile Cerurilor
Fericiţi vor fi şi cei milostivi
Că aceia se vor mântui
Fericiţi cei curaţi în suflet
Că s-or hrăni doar cu lumină
Fericiţi făcătorii de pace,
Că Fii cerului s-or chema
Fericiţi cei prigoniţi pentru
Dreptate, că a lor este Raiul.
(Herto Valus, Cartea Secretă; cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 – 96)
…şi textul continuă în acelaşi ton cu fericirile Noului Testament.
Acestea erau Legile Belagine.
Preotul ortodox Dumitru Bălaşa care, pe lângă prolifica operă cu conţinut religios, a scris şi o serie de cărti ce acoperă zona de interferenţă dintre religia daco-românilor şi crestinismul ortodox. De la Zamolxe la Isus Hristos este o prima lucrare despre această conexiune, prin transportarea în ancestralul autohton a unor personaje biblice (Yahve, Fecioara Maria, Isus Hristos). Această metodă de investigare este transpusă şi într-o altă lucrare, intitulată Roma veche, care încearcă sa acopere din punct de vedere spiritual teoria continuităţii, prin interpretarea unei cronici slavone, păstrată într-o bibliotecă din Sankt Petersburg. Zalmoxianismul dacic devine, în opinia cercetatorului, temelia filosofică a ortodoxiei româneşti… În fapt este doar o justificare pentru impunerea creştinismului pe linia urmărită de circa două milenii …

Zamolxianism