De ce KLAUS IOHANNIS vrea să instaureze o REPUBLICĂ PREZIDENȚIALĂ în ROMÂNIA. Ce planuri urmărește PREȘEDINTELE ROMÂNIEI?

johannis-medievalul-620x350
Problema cea mai mare pentru noi nu este că a căzut guvernul – se mai întâmplă – ci că Iohannis nu mai are nicio opreliște în calea „re-se-tă-rii sta-tu-lui”, adică a instituirii propriei dictaturi uni-personale în România. Eu am tot scris că scopul lui este, după lichidarea PSD, obținerea unei majorități absolute în Parlament care să-i permită modificarea Constituției, dacă nu schimbarea ei cu totul și instaurarea unei republici prezidențiale, parte dintr-o federație europeană cu capitala de facto la Berlin. Ăsta este cel mai mare pericol pentru întreaga noastră societate, pentru țara și poporul nostru.

Iohannis nu are nicio legătură cu poporul român. Ba îl mai și disprețuiește fără să facă măcar cel mai mic efort să o ascundă, ba dimpotrivă, o arată apăsat, răstit, ori de câte ori i se ivește sau își caută vreo ocazie. Și ce dovadă mai mare de sfidare a istoriei și sacrificiului poporului român, a statalității și independenței României vreți, decât absența lui de la ședința comună a Parlamentului, cu ocazia Centenarului Marii Uniri – pe care el o vede ca pe o comemorare și nu ca pe o celebrare, ceea ce poate fi de înțeles având in vedere originile sale – dar este prezent la toate sărbătorile și zilele patriei lui, Germania.

Oameni buni,  individul ăsta, scăpat de sub orice control instituțional și politic, e pornit în forță să distrugă statul național român și nu mai există niciun partid important, nicio forță semnificativă care să-l oprească. Iar celelalte partide ori instituții ale statului care îi sunt complice îl sprijină în atingerea punctelor de pe foaia de parcurs dată în plic de cei care i-au dat țara pe mână.

Să-mi spună și mie cineva care mai este rostul alegerilor? Dacă un guvern degajat de o majoritate rezultată din alegeri nu își poate exercita sau duce la capăt mandatul primit de la popor, din cauza sabotajului președintelui și a dezertărilor celor aleși înspre partide parlamentare care nici nu au trecut prin alegeri, care mai este rostul alegerilor? Practic ne batem joc de noi înșine și ne drogăm cu iluzia că trăim într-o lume pe care noi, cu voința noastră, ne amăgim că o construim. Bulshit! Suntem captivi unui monstruos regim de ocupație, fără posibilitatea de a ne mai elibera.

PSD e pe cale să devină istorie. A avut o majoritate pe care nu a știut ori nu a putut să o gestioneze. Cauzele sunt multiple și le-am mai abordat, nu mai reiau. PSD a avut totul și a pierdut totul. Pe mâna lor! În loc să fi ras din scurt puterea din umbră, să-i fi tăiat oxigenul până se sufoca, a făcut un balet continuu cu monștrii ascunși în subteranele statului profund și acum vor suporta consecințe grave. Din nefericire și noi, oamenii obișnuiți, fiind și cei mai expuși. De acum, statul subteran revine în forță și mult mai întărit. Ocupantul și-a marcat terenul și primatul asupra întregului teritoriu, pierdut fără luptă de partidul căruia marea majoritate a populației, prin vot, i-a dat puterea.

Căderea de ieri a guvernului nu este decât actul final al unei conspirații îndelungate și elaborate, in spatele căreia stau forțe din afara țării, servicii secrete interne și externe, aglutinate de interese geo-politice și economice care nu au nicio legătură cu interesele legitime ale poporului român.

Semnalul doborârii guvernului a fost dat la începutul anului de la Cotroceni prin blocarea ilegală și neconstituțională a guvernării. A urmat condamnarea ritualică a liderului partidului majoritar, chiar a doua zi după pierderea alegerilor europene, la cererea Bruxelles-ului și prin implicarea la vedere a serviciilor și schimbarea din soft a procentelor. Înlăturarea de ieri a guvernului încheie practic această etapă de revenire în forță a statului subteran.

Și iată cum PSD în loc să defileze în invingător – când urma să schimbe legile siguranței naționale care vizau direct serviciile secrete, să numească procurorii șefi, să indrepte legile strâmbe ale (in)justiției și să readucă statul într-un regim de funcționare legitim, național și democratic –, iată-i inlăturați în forță de pe toate palierele puterii, prin implicarea pe față și neconstituțională a președintelui și a structurilor oculte din spatele lui.

Ce urmează? Simplu de înțeles. Un prim act necesar câștigării unei majorități, care să permită modificarea Constituției în vederea instaurării republicii prezidențiale dorită și anunțată cu aroganță de Iohannis, urmează schimbarea legii alegerilor locale, cu consecința directă a pierderii primăriilor și consiliilor locale de către PSD, urmată inevitabil de pierderea alegerilor parlamentare și aducerea ultimului partid cu reprezentare națională, la dimensiuni care să nu mai conteze.

În același timp, se reinstaurează regimului polițienesc de ocupație. Desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din justiție, numirea procurorilor șefi, restaurarea protocoalelor și reluarea prigoanei și arestărilor politice.

Apoi, eliminarea Ordonanței de Urgență 114/2018, cunoscută ca„taxa pe lăcomie”, cu consecințele ce decurg de aici pentru marea parte a populației; revenirea presiunilor pentru profituri maxime ale cămătarilor internaționali; austeritate; înstrăinarea resurselor și lichidarea ultimelor active strategice ale României (Nuclerelectrica, Hidroelectrica și a salbei de hidrocentrale, Portul Constanța ș.a.m.d); regionalizarea; alinierea la politicile progresiste neo-marxiste și migraționiste, federaliste și antistatale diktate de la Berlin-Bruxelles; continuarea militarizării aberante a teritoriului României și achiziționarea pe alte multe miliarde de fier vechi de la „aliați” odată cu extinderea bazelor militare americane și transferul întreținerii lor pe banii noștri, adică a celor ocupați; Fondul suveran, privatizarea Sănătății și Educației, de fapt, re-se-ta-rea sta-tu-lui, cum ne amenință răstit Iohannis sau altfel spus, preluarea ostilă și destructurarea statului național, în întregul său.

 

                                                                                                             Petre CĂLUIAN

Lasă un răspuns