CONCLUZIA PARLAMENTULUI 90 despre prostiile spuse de Dodon la ONU

Dodon la ONU

Asociația Obștească „Parlamentul-90”, cunoscută și cu denumirea „Parlamentul Independenței”, condiseră că discursul președintelui Igor Dodon, susținut recent la ultima sesiune a ONU de la New York, este neargumentat, plin de postulate antinaționale și chiar ilegale. Potrivit deputaților din primul Parlament, nu „elitele naționale” au declanșat războiul de la Nistru din anul 1992, așa cum a declarat Dodon: „Unica vină a războiului o poartă Rusia, dornică de a-și păstra imperiul. Cetățenii Republicii Moldova cu prețul vieții au apărat independența și libertatea națională. Atât moartea oamenilor, cât și dezintegrarea teritorială și distrugerea economică este totalmente urmare a politicii Kremlinului”. Apoi, R. Moldova „nu este un stat polietnic”, așa cum a mai afirmat Dodon: „Stat polietnic, prin definiție, este țara în care nu există o majoritate etnică, pe când în Republica Moldova există o majoritate clară – 75% de români basarabeni (recensământ etnic 2014)”. Totodată, „Parlamentul Independenței” consideră că solicitarea adresată țărilor-membre ale ONU de a recunoaște neutralitatea R. Moldova este „o insultă” la adresa comunității internaționale: „Or, tocmai prezența militară a forțelor armate ale Rusiei constituie prin sine o încălcare flagrantă a art. 11 din Constituția RM care stabilește:
(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă și (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”.

CITIȚI și VIDEO // Alocuțiunea președintelui Dodon de la tribuna principală a ONU: A lăudat decizia Rusiei de a relua procesul de distrugere a munițiilor și NU a cerut retragerea armamentului și trupelor militare rusești din Transnistria

„Asociația Obștească „Parlamentul-90” (Parlamentul Independenței) își exprimă un dezacord în totalitate cu discursul lui Igor Dodon, rostit la Tribuna ONU și condamnă afirmațiile enumerate ca fiind apolitice și imorale, insultătoare și anti-Ddeclarația de Independență, voință supremă a poporului suveran”, se arată în declarația semnată de deputații din primul Parlament al R. Moldova.
Citiți întreaga Declarație a Asociației Obștești „Parlamentul-90” (Parlamentul Independenței) privind alocuțiunea lui Igor Dodon, președinte al Republicii Moldova, rostită la sesiunea ordinară a ONU:

Asociația Obștească „Parlamentul-90” (Parlamentul Independenței) își exprimă dezacordul cu postulatele antinaționale din discursul președintelui Igor Dodon de la tribuna Organizației Națiunilor Unite, inclusiv o profundă indignare firească față de afirmația absolut eronată și insultătoare că „politicienii noștri și elitele naționale” ar fi provocat sau „s-au lăsat atrași în acțiuni” în care „țara a avut scump de plătit cu sânge și dezintegrare în urma conflictului armat din regiunea transnistreană a țării, apoi – cu degradare economică și socială deja pe parcursul a câtorva decenii”. Și că „de-a lungul tuturor celor 28 de ani de independență a Republicii Moldova, preferințele geopolitice diametral opuse au stat la baza scindării și dezbinării puternice a societății moldovenești, fapt speculat cu multă abilitate de diferite forțe politice exclusiv în interese străine poporului nostru”.

În alocuțiunea sa I. Dodon s-a axat pe trei domenii: a) structura etnică a Republicii Moldova; b) cauzele conflictului transnistrean; c) recunoașterea și respectarea statutului de neutralitate a Republicii Moldova. Aceste aspecte încadrează logic o singură idee-scop: păstrarea în continuare a trupelor ruse de ocupație pe teritoriul Republicii Moldova. Mai multe reproșuri expuse deja în spațiul public, reproșuri pe care le împărtășim, califică esența discursului lui I. Dodon sub aspectul neutralității ca și o insistentă ocolire a subiectului privind evacuarea armatei ruse. AO „Parlamentul-90” consideră oportun a lua o atitudine și a-și expune poziția vis-a-vis de cele trei aspecte din discurs.

A. Structura etnică a Republicii Moldova1. În două compartimente ale discursului său I. Dodon afirmă că Republica Moldova este un stat polietnic în care „conviețuiesc reprezentanții a circa 125 de etnii”. Președintele nici nu a consultat Constituția, care prin art. 10, alin. (1) stipulează că „Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi”. Or, conform art. 77, alin. (2) din Constituție, Președintele Republicii Moldova, printre altele este garantul unității și integrității teritoriale ale republicii. Așadar, însuși textul Constituției îl obligă să contribuie și să vegheze la unitatea poporului. Continuându-și discursul, I. Dodon afirmă, total neargumentat și ilegal, că „o treime din populație se autoidentifică ca fiind vorbitor de limbă rusă”. Greșit și sub aspect logic: autoidentificarea cetățenilor se face în baza apartenenței etatice și nu conform limbii utilizate. În final, președintele anticonstituțional afirmă că „Limba rusă …are statut de comunicare interetnică în Moldova”. I. Dodon neagă astfel prevederile art. 10, alin. (2) din Constituție, conform căruia „Statul recunoaște și garantează dreptul tuturor cetățenilor la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”. Mai mult, conform deciziei Curții Constituționale din 5 decembrie 2013, Declarația de Independență face for comun și este parte componentă a blocului de constituționalitate, stabilește că limba oficială este limba română, iar prin alin. (2) dinart. 13, statul ne confirmă prevederile art. 10, alin. (2) referitor la recunoașterea și garantarea identității lingvistice. Ceea ce nu împiedică cetățenii de diferite etniie să-și determine ei limba de comunicare, inclusiv cea română. Finalmente: Republica Moldova nu este un stat polietnic! Stat polietnic, prin definiție, este țara în care nu există o majoritate etnică, pe când în Republica Moldova există o majoritate clară – 75% de români basarabeni (recensământ etnic 2014).

B. Cauzele conflictului transnistrean. I. Dodon afirmă, de asemenea, că preferințele geopolitice ale populației noastre sunt împărtășite aproape egal între Est și Vest, între Federația Rusă și Occident. Acceptând ca premisă a acestor tendințe, I. Dodon afirmă că „politicile mioape promovate de liderii momentului”, „elitele naționale din acea perioadă (începutul anilor ’90) nu au fost suficient de abile pentru a face față provocărilor, iar situația a generat în conflict armat”. Și ca rezultat, „țara a avut scump de plătit. Mai întâi – cu sânge și dezintegrare în urma conflictului armat din regiunea transnistreană a țării, apoi – cu degradarea economică și socială deja pe parcursul a câtorva decenii”.

Să facem lumină în această interpretare intenționat eronată. La 23 iunie 1990, Parlamentul adoptă Declarația de Suveranitate (recunoscută de URSS), art. 3 al căreia stipulează clar și fără echivoc: „RSS Moldova este un stat unitar și indivizibil”. Contrar acestei prevederi, regimul de la Moscova organizează și apoi susține proclamarea a două pseudo-republici cu centrele la Tiraspol și Comrat. Consolidându-și suveranitatea, Parlamentul adoptă legea constituțională prin care se instituie funcția de președinte al republicii. În conformitate cu art. 133(2), alin.(2), președintele RSS Moldova, printre măsurile necesare pentru apărarea suveranității și integrității teritoriale a republicii, stabilește măsurile necesare pentru asigurarea suveranității statului și ordinii publice pe teritoriul ei (alin. (13), decretează, în caz de necesitate, starea de război sau starea excepțională, precum și regimul conducerii prezidențiale provizorii în unele localități în interesul apărării suveranității republicii și al securității cetățenilor. După puciul (lovitura de stat) din 19 august 1991 de la Moscova, popoarele suverane ale fostelor republicii sovietice decid să-și proclame independența. Și cetățenii Republicii Moldova, întruniți la 27 august 1991 la Marea Adunare Națională, au legitimat Declarația de Independență adoptată de Parlament.

Declarația de Independență stabilește că Republica Moldova este un stat suveran și independent. În această calitate CERE Guvernului URSS „să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova”. Rusia, care și ea și-a proclamat independența, recunoaște Republica Moldova ca stat independent și stabilește relații diplomatice. Aceeași procedură a urmat-o Rusia și cu celelalte republici ex-sovietice. Însă caracterul expansionist al Rusiei (țariste, sovietice și actuale) a dus la declanșarea conflictelor armate în Țările Baltice, Armenia și, respectiv, în Republica Moldova, iar mai recent, în Ucraina.
Unica vină a războiului o poartă Rusia, dornică de a-și păstra imperiul. Cetățenii Republicii Moldova cu prețul vieții au apărat independența și libertatea națională. Atât moartea oamenilor, cât și dezintegrarea teritorială și distrugerea economică este totalmente urmare a politicii Kremlinului.

C. Recunoașterea și respectarea statutului de neutralitate militară a Republicii Moldova.
În același discurs, I. Dodon solicită „recunoașterea și respectarea de facto a statutului de neutralitate a țării. Noi nu vrem să mai fim tratați ca teritoriu neutru, aceasta este altceva decât un stat neutru”. Sau: „Obiectivul și prioritatea noastră absolută de soluționare a problemei transnistrene este realizabil doar în condițiile păstrării statutului de neutralitate militară a Republicii Moldova”. Igor Dodon nu cunoaște normele și principiile dreptului internațional, potrivit cărora recunoașterea independenței statului și acceptarea lui în componența ONU, automat recunoaște și respectă pe plan internațional Declarația de Independență și, respectiv, Constituția statului. Solicitarea lui Dodon este de prisos și denotă lipsă de respect față de țările-membre ONU. Tratarea de către statele membre ONU (cu excepția Rusiei) ca „teritoriu neutru” a Republicii Moldova „compromite orice șansă de a avansa pe calea rezolvării diferendului transnistrean și, implicit, de a spori gradul de securitate în toată zona”, afirmă Dodon.

Or, tocmai prezența militară a forțelor armate ale Rusiei constituie prin sine o încălcare flagrantă a art. 11 din Constituția RM care stabilește: „(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă și (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. În plus, prezența armatei ruse compromite securitatea în zonă și împiedică Republica Moldova să-și exercite suveranitatea și în Transnistria. Pe final, I. Dodon declară: „În cazul în care se va realiza reglementarea politică definitivă a conflictului Transnistrean, va dispărea și necesitatea exercitării pe teritoriul nostru a misiunii de menținere a păcii”. Nici mai mult, nici mai puțin. De facto I. Dodon cere „ocupația permanentă” a teritoriului de răsărit a Republicii Moldova de către Federația Rusă, agresor și „pacificator”. În virtutea celor relatate Asociația Obștească „Parlamentul-90” (Parlamentul Independenței) își exprimă un dezacord în totalitate cu discursul lui Igor Dodon, rostit la Tribuna ONU și condamnă afirmațiile enumerate ca fiind apolitice și imorale, insultătoare și anti-Declarația de Independență, voință supremă a poporului suveran