CEDO : BASARABENII VOR PUTEA FI ROMÂNI ŞI ÎN ACTE.

CEDO

MIHAI CIUBOTARU

De acum încolo basarabenii vor putea reveni în actele lor juridice la identitatea noastră sfântă de ROMÂN. Dorinţa de a fi ROMÂNI LIBERI împreună cu toţi ROMÂNII într-o ROMÂNIE LIBERĂ, REUNIREA cu PATRIA-MAMĂ, ROMÂNIA nimeni nu mai poate opri. Am crezut totdeauna în marele nostru ideal al Unirii cu Patria-mamă România, care avea să se realizeze în măreţul 1918. Am crezut că se va repeta actul Unirii în 1991 când Basarabia (R. Moldova) şi-a declarat Independenţa. Sute de mii de basarabeni au cântat imnul nostru naţional „ Deşteaptă-te române!” la Marea Adunare Naţională.
Dar exemplul generaţiei de aur „ Sfatul Ţării” n-a fost urmat. Istoria îi cunoaşte deja pe aceşti „eroi”, Ion Iliescu şi Mircea Snegur.
Istoria tragică a Basarabiei a început când a fost anexată în 1812 de Imperiul Rus. În 1816 Basarabia a obţinut un statut de autonomie, dar numai până în 1828. În 1829, utilizarea limbii române a fost interzisă în administraţie de către ocupanţii ruşi. În 1833 utilizarea limbii române a fost interzisă în biserici. În 1842 predarea în limba română a fost interzisă în şcolile secundare; apoi a fost interzisă şi în şcolile primare începând cu 1860. Atât Imperiul Rus cât şi Uniunea Sovietică au promovat politici de micşorare a autonomiei culturale a Basarabiei şi de schimbare a compozitiei etnice a regiunii. Deportarea sau colonizarea românilor moldoveni a fost acompaniată de colonizarea slavilor în Basarabia, în special a ruşilor şi ucrainienilor, dar şi a evreilor. Limba de comunicare interetnică a devenit limba rusă, ceea ce a dus la o rusificare a elitelor şi după aceea a altor categorii. Autorităţile sovietice au proclamat limba română, rebotezată „moldovenească”, (româna scrisă cu alfaberul chirilic) ca fiind limba „poporului” locuitor al RSS Moldoveneşti, luptând din toate puterile pentru distrugerea ideii de identitate dintre români şi moldoveni. Apărătorii alfabetului chirilic afirmau că din punct de vedere istoric româna/moldoveneasca a fost scrisă cu chirilice, deşi alfabetul chirilic moldovenesc diferea de alfabetul chirilic român. În şcoli, limba română a fost înlocuită în totalitate cu cea rusă, iar liturghiile se puteau desfăşura numai în limba rusă. Pentru a eradica saentimentul de român la moldoveni a fost instituită naţionalitatea de moldovan diferită de cea a românilor, în timp ce după părerea marilor lingvişti şi etnologi este vorba de unul şi acelaşi popor, poporul român.
După declararea independenţei la 27 august 1991, Mircea Snegur va avea o poziţie diferită de Frontul Popular Creştin-Democrat din Moldova, declarând că „Republica Moldova nu poate reuşi ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruşi, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ş. a., toţi cetăţeni egali în drepturi şi toţi deopotrivă Moldoveni, fie că aparţin limbii, istoriei şi culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar”. Această poziţie l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, şi a dus la separarea sa de Frontul Popular în octombrie 1991.
Revanşa sovietică care va reveni în forţă a aruncat Basarabia în braţele Comunităţii Statelor Independente şi a Federaţiei Ruse.În decembrie 1991, preşedintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunităţii Statelor Independente (CSI).
La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi aproape concomitent este atrasă în conflicte armate cu două regiuni separatiste ale ei – cea transnistreană şi cea populată preponderent de găgăuzi. Conflictul militar din regiunea Transnistriei a luat proporţii şi a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenţie semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur şi preşedintele Rusiei, Boris Elţîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităţilor moldovene, Transnistria şi oraşul Tighina continuă să se afle sub controlul autorităţilor separatiste de la Tiraspol. Unul dintre motivele acestei situaţii o constituie staţionarea în regiunea transnistreană a Armatei a XIV-a ruse.
Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), sprijinit de preşedintele Snegur, membru al acestei formaţiuni, a adoptat la 29 iunie 1994 o nouă Constituţie. A schimbat imnul de stat „Deşteaptă-te române!” şi a inclus la capitolul limba de stat limba moldovenească, readucând în viaţa basarabenilor moldovenismul sovietic şi a acordat prin constituţie autonomie teritorială pe principii etnice localităţilor cu populaţia majoritară găgăuză, din sudul Republicii Moldova.
Într-un articol din ziarul „România Liberă” din 2 decembrie 2005, Petru Lucinschi, al doilea Preşedinte al R. Moldova era descris astfel: Petru Lucinschi este tipul perfect al nomenclaturistului „cu faţă umană”, promovat în politica internaţională de Mihail Gorbaciov. De altfel, însuşi Lucinschi a urcat pe scara ierarhică odată cu demolatorul fără voie al sistemului sovietic. Este foarte semnificativ că Lucinschi a fost readus prim-secretar al PCM, la Chişinău, dintr-o funcţie de partid în Tadjikistan, la cererea insistentă a unor largi cercuri de cetăţeni din RSS Moldovenească, dornici să scape de teroarea altor nomenclaturişti, de felul lui Semion Grosu sau Ivan Bodiul, rusofoni înrăiţi. Numai că statutul său de activist de partid sovietic nu i-a permis să depăşească acest stadiu şi să se rupă total de dependenţa faţă de Kremlin. De aceea, relaţiile sale cu autorităţile române au avut, întotdeauna, un caracter strict protocolar, fără efuziuni sentimentale. În perioada lui Petru Lucinschi basarabenii nu mai puteau deja să-şi înscrie naţionalitatea de român în actele juridice.
Ultimul conducător comunist Vladimir Voronin prezentat în articolul din „Evenimentul Zilei” „Voronin? O struţo-cămilă, reprezentantul eşuat şi toxic al sovietizării”, este un comunist adevărat deoarece nu recunoaşte realitatea. Pentru Voronin, ca şi pentru bolşevici, dacă cineva se revoltă din cauza mizeriei, de vină nu este el şi regimul său, ci un duşman din exterior sau duşmanul din interior, pe post de a cincea coloană. Voronin este un bolşevic sadea întrucât el nu acceptă dialogul, el crede că deţine adevărul apriori şi nu are nevoie de comunicare. Voronin este un comunist înrăit pentru că este incorigibil, nu are remuşcări şi nu pregetă să folosească violenţa pentru a înăbuşi protestele celor care nu mai vor să trăiască într-o ţară condusă de un dictator care îl elogiază pe Lenin şi se inspiră din urmaşul fidel al acestuia, Iosif Visarionovici Stalin.
Voronin este întruchiparea perfectă a lui Homo Sovieticus deoarece îşi urăşte identitatea sa etnică. Vorbeşte mai bine în rusă decât în română şi o parte însemnată a basarabenilor în vârstă, indiferent de originea etnică, se recunosc în el. Vladimir Voronin a intrezis cuvântul român la televiziune, radio, a interzis prin lege să-ţi înscrii identitatea de român în actele juridice, a promovat aprig resovietizarea Basarabiei. , de aceea moştenirea sovietică este prezentă încă foarte acut în ceea ce-i priveşte pe etnicii români. După 2001 încoace, după venirea la putere a lui Vladimir Voronin, ca şi în perioada Uniunii Sovietice, a te identifica ca ROMÂN se considera un atentat la adresa integrităţii teritoriale a ţării şi susceptibilă de marginalizare din viaţa socială sau politică, mai ales.
A te declara şi a fi român în Republica Moldova este un act care necesită voinţă, curaj şi dragoste de neam, un dram de spirit revoluţionar şi anti-comunist.
Iată de ce când în 2002 am dorit să-mi înscriu naţionalitatea de român în actul meu de naştere şi am fost categoric refuzat, am considerat de datoria mea istorică, să-mi apăr demnitatea mea naţională, să lupt pentru adevăr şi atunci când am pornit la drum, când am prezentat dosarul meu la CEDO contra Statului Moldova, ştiam că vom învinge căci adevărul este unul şi el învinge întotdeauna, poporul român nu poate fi învins, iar Basarabia incepand cu astăzi poate  sa se  întoarca la identitatea sa de Român, debarasându-se pentru totdeauna de ideologia ocupanţilor sovietici, actualmente a Federaţiei Ruse. Poporul Român trebuie să se întoarcă în vechile sale hotare, în hotarele sale milenare, cele ale strămoşilor săi.
Pentru Basarabia luna aprilie este una revoluţionară. La 7 aprilie 2009 tineretul a învins frica şi a protestat împotriva comunismuluii, iar în alegerile din 29 iulie 2009 Partidul Comuniştilor a fost debarcat de la putere. Iată că la 27 aprilie 2010 CEDO va decide:

MIHAI CIUBOTARU ŞI ALŢI MOLDOVENI VOR PUTEA FI ROMÂNI ŞI ÎN ACTE.

La 27 aprilie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea sa în cauza Ciubotaru c. Moldovei (cererea nr. 27138/04).

În această cauză, reclamantul, Mihai CIUBOTARU, este scriitor şi profesor de limbă franceză. Părinţii reclamantului s-au născut în 1927 şi 1928, în provincia Basarabia, România, iar actele lor de stare civilă nu conţineau indicii despre apartenenţa etnică. În certificatul lor de căsătorie de tip sovietic apartenenţa etnică nu era indicată. În paşapoartele de tip sovietic eliberate reclamantului şi părinţilor acestuia era indicată etnia de moldovean. În 2002, reclamantul a depus cerere pentru eliberarea buletinului de identitate de tip nou, indicând „român” la apartenenţa etnică. Totuşi, lui i s-a spus că cererea sa nu va fi acceptată decât dacă va scrie că este „moldovean”. Reclamantul s-a conformat.

În scurt timp după aceasta, reclamantul s-a adresat oficiului de stare civilă, solicitând ca în actele sale să fie indicată etnia de „român” în loc de „moldovean”. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că părinţii săi nu au fost înregistraţi în calitate de etnici români în actele lor de naştere şi căsătorie şi, astfel, era imposibil să fie înregistrat ca aparţinând etniei române. Reclamantului i s-a sugerat să caute în Arhiva Republicană dovezi ale originii române ale buneilor şi strămoşilor săi.

Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, solicitând modificarea apartenenţei sale din „moldovean” în „român” în actele sale de stare civilă. Cererea reclamantului a fost respinsă de către instanţele judecătoreşti naţionale, procedura culminând cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 6 aprilie 2005, instanţele reluând argumentele autorităţilor de stare civilă.

Reclamantul a invocat violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale) pe motiv de refuz al autorităţilor de a înregistra etnia sa română în actele de identitate; precum şi violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că, potrivit legislaţiei moldoveneşti, el nu putea să aducă probe în susţinerea pretenţiei sale de a schimba etnia din „moldovean” în „român”.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 8 CEDO.

Curtea a notat că, apartenenţa etnică a persoanei, concomitent cu astfel de aspecte ca numele, sexul, religia şi orientarea sexuală, constituie un aspect esenţial al vieţii private şi identităţii persoanei şi, prin urmare, cade sub incidenţa art. 8 CEDO.

Fiind conştientă de natura sensibilă a subiectului în discuţie, Curtea se distanţează de la dezbaterile din cadrul societăţii moldoveneşti privind identitatea etnică a grupului etnic principal. Ea s-a bazat pe legislaţia Moldovei şi poziţia oficială a autorităţilor moldoveneşti atunci când se referă la moldoveni şi români.

În ceea ce priveşte cerinţa autorităţilor moldovene de a dovedi originea etnică a părinţilor reclamantului, Curtea nu a disputat dreptul Guvernului de a solicita existenţa probelor obiective a etniei pretinse. De asemenea, Curtea a notat că este gata să accepte că autorităţile pot refuza o cerere de înregistrare oficială ca aparţinând unei anumite etnii, dacă o astfel de cerere este bazată pe motive subiective şi nefondate.

Totuşi, se pare că dl Ciubotaru s-a confruntat cu o cerinţă legală care i-a făcut imposibilă susţinerea pretenţiilor sale. Dreptul şi practica interne relevante privind înregistrarea apartenenţei etnice a creat bariere de nedepăşit pentru persoanele care doresc să le fie înregistrată o etnie diferită de cea a părinţilor lor, care a fost înregistrată de către autorităţile sovietice în trecut. Potrivit legii, reclamantul putea să-şi modifice apartenenţa etnică doar dacă ar fi demonstrat că unul dintre părinţii săi a fost înregistrat oficial în calitate de etnie română. Totuşi, în perioada sovietică, populaţia Moldovei a fost înregistrată în mod sistematic fiind de etnie moldovenească, cu foarte puţine excepţii, nefiind clare criteriile pentru aceasta. Astfel, solicitându-i dlui Ciubotaru să demonstreze că părinţii săi au fost înregistraţi în calitate de etnici români, autorităţile au impus reclamantul să suporte o povară disproporţionată, având în vedere realităţile istorice ale Republicii Moldova.

În continuare, Curtea a observat că pretenţia dlui Ciubotaru a fost bazată pe alte elemente decât percepţia sa subiectivă asupra originii sale etnice. Era clar că el putea furniza referinţe obiective la originea sa română care puteau fi obiectiv verificate, cum ar fi limba, numele, empatia şi alţi factori. Totuşi, astfel de probe obiective nu puteau fi invocate potrivit legislaţiei moldoveneşti. Astfel, reclamantul nu a avut posibilitatea de a avea examinate pretenţiile sale, precum că aparţine ului alt grup etnic, în lumina probelor obiectiv verificabile, prezentate în susţinerea acestor pretenţii.

Având în vedere toate circumstanţele cauzei, Curtea a conchis că procedura de care dispunea dl Ciubotaru pentru a-şi modifica originea etnică nu era conformă cu obligaţiile Moldovei potrivit Convenţiei privind respectarea vieţii private. Astfel, a avut loc violarea art. 8 CEDO.

Având în vedere violarea constatată, Curtea nu a considerat necesar de a examina separat pretenţia reclamantului privind violarea art. 6 CEDO.

Reclamantul a solicitat EUR 3,000 pentru compensarea daunelor morale şi EUR 6,280 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului EUR 1,500 cu titlu de daune morale şi EUR 3,500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Al. Tănase şi V. Maximov.

Juriştii pentru Drepturile Omului

ELIBERAREA noastră continuă. Când se va încheia ? Când va avea loc REUNIREA cu PATRIA-MAMĂ ROMÂNIA? Depinde de noi toţi, de noi toţi basarabenii.
FII ROMÂN LIBER !