La CHIȘINĂU este pe cale să apară o nouă MIȘCARE de OPOZIȚIE împotriva dodonizării ? Cine ar putea fi LIDERUL ?

Octavian Țîcu

Cristian Hrițuc

Scena politică de la Chișinău a fost marcată de plecarea lui Octavian Țîcu din fracțiunea Dreptate și Adevăr. Modul în care s-a produs, declarațiile actorilor politici provocate de această plecare ne arată că a existat, și în continuare există, o tensiune mare în tabăra ACUM.

Motivele plecării, așa cum reies din declarațiile lui Țîcu, țin atât de natura geopolitică cât și de gestiunea internă a politicii din fracțiunea DA. Am văzut că politicianul acuză atât faptul că s-a semnat un protocol imoral între PSRM și ACUM, dar și acuzații voalate de blat la adresa lui Năstase, care pare că face figurație în lupta cu Ceban. Însă, mesajul principal cu care a venit  Țîcu este:” Nu putem lăsa Chișinăul în mâna PSRM”.

Plecarea deputatului din rândul blocului ACUM a fost gestionată execrabil de foștii lui colegi. Atacurile la persoane pe care le-au făcut, declarațiile acide ale unor membri ACUM, arată o ipocrizie dar și o răutate prostească. Nu poți să îl acuzi pe cel care a stat lângă tine, care a candidat pe lista ta, la 5 minute după ce a plecat. Nu poți să spui că e slab și va înregistra un scor slab. Când era pe lista ta, nu mai era slab?

Mai mult, Octavian Țîcu este unul dintre cei care a capacitat voturile unioniste pentru blocul ACUM, în alegerile pentru primăria Chișinău și în alegerile parlamentare. În afara Maiei și a lui Năstase, el este cam singurul parlamentar care are în spate un electorat și, vor unii sau nu vor, integritatea lui nu poate fi pusă la îndoială.

Faptul că s-a reacționat în acest fel, arată tocmai că a fost o plecare ce a cauzat mișcarea unor plăci tectonice înăuntrul alianței.

În final, Octavian Tîcu, pleacă de la putere în opoziție, nu din opoziție la putere, să poată fi acuzat de interese personale.

Poate fi un precedent creat. Mesajele lui Țîcu pot crea valuri în interiorul formațiunii pe care abia a părăsit-o. Este clar că mulți se regăsesc și vibrează la cele spuse de deputatul DA. Nemulțumirile la adresa alianței cu PSRM sunt multiple. Se vede cu ochiul liber cum se produce o ”dodonizare”, cum actualul președinte preia pârghiile lui Plahotniuc, iar dezideratul clamat de membrii ACUM – dezoligarihizarea – rămâne undeva departe.

Poate vor mai fi plecări, poate în spatele lui Țîcu se vor mai alinia și alții, însă, cel mai important lucru acum, este faptul că în Republica Moldova poate apărea în sfârșit o voce credibilă a opoziției.

Faptul că PSRM și ACUM au monopolizat toată scena politică, faptul că la acest moment nu există o opoziție credibilă în Moldova, este un lucru extrem de nesănătos pentru democrația ei, și așa șubredă.

 Existența unei opoziții corecte nu este un lux, ci o necesitate, un avertizor contra ”dodonizării”.

PDM are o forță parlamentară, are încă structuri și aleși locali, dar faptul că este hăituit zi de zi, că apar elemente de genul ridicării imunității lui Cebotari, țin partidul, în percepția publică, la nivelul de ”vinovatul de serviciu”. Este încă prea devreme ca PDM să poată fi cu adevărat văzut ca o ”opoziție credibilă”.

Chiar dacă mesajele acestui partid sunt corecte, chiar dacă fostul premier, Pavel Filip, este un tip cerebral, chiar dacă a fost un premier apreciat de vest pentru felul cum a gestionat criza economică și criza bancară, pentru o bună parte a societății moldovenești nu este acea voce ”credibilă”, pe care oamenii să o poată asculta și de care să țină cont.

Lipsa unei voci credibile, a unei opoziții puternice, poate risca fenomene extrem de ciudate. De la întărirea ”autoritarismului” și până la guvernarea arogantă, în disprețul populației.

Când guvernanții nu sunt trași de mânecă și nu există cineva care să le spună că greșesc, atunci există un risc imens pentru societate.

Țîcu beneficiază de toate atributele necesare să devină ”vocea credibilă a opoziției”. A candidat din partea societății civile pe listele blocului ACUM, este un tip deștept, bine pregătit, are curajul să spună lucrurilor pe nume iar declarațiile sale dovedesc că nu se ascunde în spatele cuvintelor. A fost validat o dată de Năstase și de Maia Sandu când l-au pus pe listă, a doua oară de cetățenii care l-au votat, iar acum demersul lui este validat de jocul politic.

Țîcu nu pleacă de la putere din motive personale, nici din cauza jocului politic. Este un element care îl va face atractiv pentru toți cei care sunt nemulțumiți de această guvernare PSRM-ACUM.

Depinde de el dacă va putea concretiza toate aceste atuuri. Poate fructifica avantajele, poate crește sau se poate pierde. Cert este un lucru. Are un spațiu de joc considerabil. Moldova simte nevoia și de altă cale. Deocamdată există cu adevărat doar două forțe: PSRM-ACUM și PDM. O alianță contra naturii și partidul lui Plahotniuc.

Poate construi Țîcu a treia cale?  O nouă mișcare de opoziție împotriva dodonizării? Potențial există. Rămâne de văzut dacă va fi concretizat.

 

O nouă mișcare de opoziție împotriva dodonizării.