EXCLUSIV: De ce STATELE UNITE ALE AMERICII și UNIUNEA EUROPEANĂ, SALVÎNDU-SE de „AMENINȚAREA ROȘIE a SOCIALIȘTILOR”, pot distruge coaliția de guvernare din Moldova

dodon-nastase-sandu

Soarta coaliției de guvernământ din Moldova atîrnă de un fir de păr.

În curând, alianța blocului ACUM și a Partidului Socialiștilor va depăș itermenul de 100 de zile. Dragostea publicului pentru date frumoase încurajează noul guvern să facă bilanțul r provizorii ale activității sale, o analiză a greșelilor și realizărilor sale. Acesta este, de asemenea, un motiv bun pentru a face o prognoză cu privire la viitorul forțelor pro-europene și pro-rusei.

Ultimele trei luni au evidențiat principalele sarcini ale alianței după retragerea în opoziție a Partidului Democrat: redistribuirea resurselor politice, a instituțiilor statului și a schemelor financiare. Partenerii de coaliție au fost clar depășiți de „amețelile succesului”, care au dus la demersuri haotice atât în politica internă, cât și în cea externă. În același timp, încercările de a stabili linii morale, aparent, au eșuat. Când trebuie să muște o bucată cât mai mare din „plăcintă moldovenească”, membrii coaliției au mai puțin dorința de a se juca după reguli.

Până în septembrie, în ciuda respingerii fundamentale a geopoliticii, scindarea în tabăra ACUM și PSRM în privința mai multor probleme presante a devenit evidentă. Din ce în ce mai des, politicienii și oficialii moldoveni îi privesc prin prisma unor linii directoare de politică externă. Alianța dezooligarchică într-un ritm accelerat se deplasează în imitație, iar nivelul încrederii reciproce scade rapid.

Situația devine familiară când dimineața, ministrul Afacerilor Externe, Niku Popescu vorbește la Kiev despre dorința fermă a Moldovei de a-și continua călătoria către Uniunea Europeană și NATO, iar după prânz, președintele Igor Dodon, la o întâlnire cu conducerea Alianței Nord-Atlantice de la Bruxelles, insistă să mențină statutul neutru al republicii.

O astfel de disonanță regulată în tabăra de coaliție este un indicator al relațiilor extrem de dificile între aliații impuși să coabiteze. Și este puțin probabil ca politicienii moldoveni să poată depăși în mod independent contradicțiile acumulare. Desigur, există posibilitatea ca jucătorii externi să țină din nou o sesiune de „sterilizare geopolitică” a alianței. Cu toate acestea, până atunci, liniile de partajare între actorii politici cheie din Moldova s-au transformat cu încredere în baricade și tranșee – și până la urmă, faza activă a alegerilor locale nu a început nici măcar să nu mai vorbim de președinție.

Prin urmare, principala întrebare după trecerea „primei sute de metri” este cât de mult va rămâne „colosul dezoligarhizării” și când va veni următoarea etapă a timpului său de înjumătățire. Până în prezent, alianța tactică existentă menține lista obiectivelor neatinse. Pentru Igor Dodon, aceasta este realegerea pentru un al doilea mandat, pentru Maya Sandu – cea mai lungă perioadă de timp posibilă, pentru a nu intra în uitare, cum a fost guvernul Streleț sau Gaburich. Pentru Andrei Năstase, postul de primar al Chișinăului, din care speră să „sară” în cel mai înalt eșalon al politicii moldovenești și să rămână la egalitate cu Dodon și Sandu, rămâne visul suprem.

Eșecul unuia dintre aceste obiective va deveni un declanșator pentru o altă criză politică internă. În acest sens, bătălia pentru OLIMPUL de la Chișinău va fi primul test serios, întrucât nu a fost posibil să se pună de acord asupra unei delimitări de interese la această înălțime strategică. Dacă socialiștii vor câștiga, Chișinăul va deveni o altă sursă importantă de „schimbare a culorii”  țării. Și ambiția nerealizată a lui Nastase și marginalizarea sa politică pe fundalul consolidării socialiștilor pro-ruși, cel mai probabil, nu vor rămâne fără o reacție corespunzătoare și ajustări serioase la poziția ACUM.

Nu există nici o îndoială că partea pro-occidentală a coaliției va fi ghidată de busola partenerilor externi care monitorizează îndeaproape consolidarea treptată a PSRM la putere. Acest proces nu poate dura mult, deoarece într-o anumită etapă poziția socialiștilor va pune în pericol nu numai omologii lor proeuropeni, dar și interesele SUA și UE. Washingtonul și Bruxelles-ul au deja experiență de „resetare” a Moldovei și salvarea sa de la „amenințarea roșie”. Dacă un astfel de scenariu este realizat, cele mai imprevizibile combinații de coaliție pot exista, chiar până la implicarea forțelor de opoziție.

În aceste condiții, nu este necesar să se elimine factorul PDM, care, cu poziția lui persecutată, rămâne o formațiune politică suficient de solicitată. De exemplu, politicienii și diplomații occidentali acreditați în Moldova mențin cu bună voie contactele cu partidul. Speranțele că după evenimentele de vară, democrații vor intra în ilegalitate  nu s-au adeverit. Reconstrucția parțială a partidului și renunțarea la Plahotniuc au adus o nouă viață democraților, care sunt la început și sunt gata oricând să participe la distrugerea „coaliției anti-moldovenești Kozak”, așa cum o numesc experții din cercul PDM.

Cel mai probabil, vom putea judeca evoluția ulterioară a situației prin soarta acordului notoriu dintre ACUM și PSRM. Dacă nu va fi semnat înainte de alegerile locale, există toate motivele pentru a crede că coaliția s-a transformat în cele din urmă într-o ficțiune. Atunci puterile mondiale vor prelua din nou problema – și de data aceasta rezultatele pentru Moldova ar putea fi mult mai puțin favorabile.

REGIONAL TRENDS ANALYTICS