TOPONIMIE GETO-DACĂ: localitatea CĂUȘENI, COTEȘTI, judeţul Vrancea, RĂCĂTĂU

Causeni

Prof. Dr. Const. MIU

O dovadă că limba română vorbită pe teritoriul Rep. Moldova (Basarabia noastră multiseculară) este mai conservatoare o constituie și prezența cuvântului căuș în toponimul Căușeni.

Orașul Căușeni este situat la sud-estul Republicii Moldova, la 3 km de stația de cale ferată Căușeni și la 73 km de Chișinău, în regiunea teraselor cu stepă a Nistrului de jos. Orașul este traversat de râul Botna și afluentul lui Lunguța. Relieful orașului Căușeni este foarte accidentat, înconjurat de dealuri. Denumirea localității ne vorbește despre forma reliefului – căuș, care este mărginit de dealuri. Prima atestare documentară a localității datează din secolul al XV, anul 1455. Într-un document scris în limba slavonă este pomenită localitatea Cheșenăul Roșu. Într-o scrisoare a domnitorului Petru Rareș din 1535 este menționată o localitate de lîngă râul Botna, numită Marele Cheșenău. În 1535 turcii au ocupat 12 sate din Moldova, inclusiv și Cheșenăul Roșu, căruia i-au schimbat denumirea în Căușeni.

Istoria localității Căușeni este  legată de cea sudului Basarabiei, de la Imperiul Roman. După cuceririle romane împăratul Traian ridică pe teritoriul actualului oraș un val de apărare, menirea căruia este de a proteja hotarele imperiului de invaziile barbare. În istorie acest dig de apărare a rămas cu denumirea Valul lui Traian. Cu aceeași denumire a fost numit și un cartier al orașului Căușeni.

Reținem că autorii istoricului localității dau informații despre geografia/ relieful acesteia, de pe vremea „cuceririlor romane”. Ne îndoim că împăratul roman ar fi hotărât ridicarea valului de apărare. Mai degrabă el a fost ridicat de localnici, având aceeași menire menționată.

Noi presupunem că denumirea actualei localități – Căușeni – ar proveni de la unul din triburile geto-dace, trăitor pe aceste meleaguri: CAUCOENSII – trib dacic, localizat de V. Pârvan în „regiunea de munte din Neamţ şi Bacău şi ţinutul spre apus din ţara secuilor”. Caucoensii au fost vecinii de Sud ai costobocilor, locuind în N. Moldovei, inclusiv în partea carpatică şi dincolo de Siret până la Nistru. Sunt menţionaţi de Ptolemeu, în Geografia. – cf. https://sites.google.com/site/daciaromaniaanticamediaonline/triburi-dacice-info. Altfel nu se explică faptul că turcii au schimbat numele: din Cheșenăul Roșu în Căușeni. Cu siguranță, aveau habar de geografia/ relieful locurilor cucerite, care –  în acest caz –  numele ales are la bază rădăcina căuș.

Bibliografie:

Localitatile Republici Moldova, vol.3,Chișinău, Fundația Draghistea, p. 337-353.

Valerian Ciobanu,  Din lutul iubirii, Chisinau, Ed. Pontos, 2007, p.. 23-26.

Valerian Ciobanu-Vieru,  Popas in Valea Adâncă, Chișinău, Ed. Pontos, 2005.

  1. COTEȘTI, judeţul Vrancea

Conform legendei, numele comunei Cotești, din județul Vrancea ar proveni de la un anume Stan Cotea, care a primit aici o proprietate de la voievodul Țării RomâneștiRadu cel Mare (14951508).

De vreme ce autorii istoriei localității Cotești din județul Vrancea oferă informații minime despre numele acesteia (cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Cotesti,_Vrancea_Istorie), putem specula faptul că numele Cotea (așa-zisul întemeietor al localității) ar putea fi de origine dacă. Propunem această variantă, dacă avem în vedere arealul răspândirii unuia dintre triburile dace – Cotensi, pe teritoriul actualului judeţ Vrancea. (A se vedea harta de mai jos!)

Răspândirea triburilor geto-dace

Картинки по запросу Răspândirea triburilor geto-dace

  1. RĂCĂTĂU

O altă stupizenie în legătură cu alt toponim, de astă dată din Ardeal, este cea despre originea numelui localității RĂCĂTĂU. Site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Răcătău notează:

Răcătău (< maghiară „ráktató”, „rágtató” în trad. „meliță„) – un sat în partea de vest a județului Alba, în Munții Metaliferi.

Măguri-Răcătău (maghiară Szamosfő, Reketó), o comună în județul Cluj, Transilvania, România. Atât!

Nu putem accepta o atare etimologie, de origine maghiară, atâta timp cât nu se precizează dacă primii întemeietori ai localităților cu acest nume (fie din județul Alba, fie din județul Cluj) au fost maghiari! Având în vedere procesul de maghuiarizare forțată, atât a numelor locuitorilor din Transilvania, cât și a localităților, credem că mai curând e vorba de o traducere a românescului Răcătău, în maghiară – Rakató.

Credem că toponimul RĂCĂTĂU este de origine dacă. Avem în vedere faptul că unul din triburile dace trăitor pe aceste meleaguri erau Racataii. O asemena etimologie este mai aproape de adevăr, ținând cont și de evoluția limbii române.