ISTORIA INTERZISĂ: ȚARA ZEILOR, prima cultură a neamului omenesc (2/2)

Tara zeilor 2

– Urmare – 

CETATEA LUI ANU, Gog, Senta, Sântu sau DUMNEZEU

Și tot aici la nord de Istru, aceeași antichitate spune că era cetatea Ziditorului Neamului Omenesc sau a lui Dumnezeu cum sună astăzi povestea.

Poetul latin Ovidiu pe la anii 10 ai erei noastre amintește în Fastele că:

,,Ianus învîrteşte polul nordic al cerului – Geticus polus – ” și pune în gura chinuitului zeu vorbele: ,,Eu unul singur am dreptul să învârtesc polul cerului. Eu veghez la porţile cerului… însuşi Jupiter nu poate să intre şi să iasă fără voia mea”.

Adică să ne înțelegem ce a vrut să spună Ovidiu: aici la GURILE ISTRULUI era cetatea ZIDITORULUI tuturor văzutelor și nevăzutelor, IANUS fiind cel ce învârte UNIVERSUL, dar și paznic de nădejde la intrarea în ceruri unde se afla și RAIUL. Și era îndîrjitul tare înciudat asupra tuturor, de se ținea țanțoș chiar în fața lui Jupiter ce îi era mare șef în cele sfinte.

Pentru latinul pomenit dar și pentru întreaga lume a imperiului roman, aici în munţii CARPAŢI unde era MUNTELE SFÂNT al GEȚILOR, se afla și CETATEA ZIDITORULUI (An/Anu/Gog/Senta) – PĂRINTELE neamului omenesc -, tot aici fiind şi AXUL LUMII sau POLUL GETIC, adevăr despre care astăzi NIMENI nu mai îndrăznește a vorbi, fiindcă pe loc este acuzat de naționalism și antisemitism.

Și pârliții ivriți și-au trecut în făcătura lor acest mit al cetății zeilor în nordul cel mai îndepărtat, adică ținutul cel friguros și plin de mistere și groază. În scrierea Isaiia, plăsmuitorul se pune pe proorocit împotriva Babilonului stăpânit de caldeeni și spune că va fi nimicit de perși, iar ei iudeii vor fi eliberați din robie și vor cânta cântece de slavă, prin care vor preamări pe Domnul Cel Prea Înalt, nu pe Iahweh, Elohim sau Adonai. Mai spune guristul vedenist despre regele babilonian că nu-l va primi nici ,,locuința morților”, chiar dacă el se fălea la 14,13:  ,,Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul domniei mai sus de stelele Domnului; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.» Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adîncurile mormîntului.”

Mai face proorocul o precizare asupra locului unde este acest munte al adunării dumnezeilor la 2,2

Se va întîmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi la el.”

Pentru a aduce un firicel de lumină în această întunecime ivrită și ca să aflăm ce neamuri sălășluiau ,,la capătul miază-noaptei” UNDE ERA cetatea lui Dumnezeu, RAIUL din care creștea falnic Pomul Vieții sau Arborele Cosmic, și unde era chiar OSIA lumii, vin tot cu un priceput din tagma lor mincinoasă, proorocul Ezechiel. Acesta, neavând nici urmă de ascultare la neamul său îndărătnic, îl afurisește cu o năvălire cumplită a celui mai mare popor în frunte cu Dumnezeul ,,Cel Prea Înalt” Gog din țara Magog, cum găsim la 38,14-16:

,,De aceea prorocesc fiului omului și spune lui Gog: «Așa vorbește Elohim: Da, în ziua cînd poporul meu Israel va trăi în liniște, vei porni din țara ta, și vei porni din fundul miază-noaptei…”

Adică și ei știau că țara Magog era Gitia, cum s-a știut la începuturile iudeo-creștinismului și tot aici era și cetatea adunării dumnezeilor, iar informația apare și în scrierile lor sub numele de Gitia, limpede ca apa de izvor!

LEGENDELE NOASTRE spun că pământul se sprijină pe patru stîlpi şi o osie. Osia se reazemă pe un balaur care se încolăcește în jurul ei. Dar asta spun și scrierile latinilor, care le-au lăsat peste timp că la nordul Istrului este axa lumii sau OSIA PĂMÎNTULUI DIN MUNTELE SFÂNT, iar Strabon arată că acesta este undeva aproape de gurile fluviului Istru (Dunăre – n. r. Carmen Pankau)! Ne mai spun aceste mituri că în centrul pământului este un munte pe care stă Dumnezeu, acolo este CETATEA LUI DUMNEZEU şi MĂRUL ROŞU. Mărul roşu este OSIA pămîntului. El se găseşte acolo unde este BURICUL PĂMÎNTULUI.

Putem fi oricât de suciți sau îndrăciți, aceste ,,povești” însă ne fac lumină în întunecata noastră istorie și mitologie, că nu veți mai avea loc unde să o învârți sau cotiți, cum ați făcut-o pînă acum.

Altă legendă spune despre ANU, GOG, SENTA sau DUMNEZEU că este întruchipat ca un BĂTRâN SFĂTOS (căci numai bătrînii sînt plini de înţelepciune), cu faţa albă frumoasă, acoperită de o barbă tot aşa de albă ca omătul şi de un păr bogat şi căzut în plete pe spate, ca la bătrînii şi cucernicii preoţi. Deşi bătrîn, e totuşi plin de vigoare şi conduce treburile lumii, ca şi la începuturile ei.

O asemenea imagine ne-a lăsat și scrierea lui Marţial despre PROMETEU, ce apare în unele legende ca ziditor al Neamului Omenesc pe care l-a făcut din lut, însă ea se vede și pe unele TĂBLIȚE DE PLUMB, unde găsim NUMAI CAPUL BĂTRÎNULUI ce are lângă el un miel, sau un bătrîn ce se sprijină într-un băț.

În județul BUZĂU există în comuna BOZIORU, un loc cu o semnificație aparte, unde legendele și trecutul fabulos se îmbină cu o ISTORIE UITATĂ, ce stă de mărturie prin acele locuri și așteaptă să fie descoperită. Respectiva parte a Carpaților de Curbură, localnicii o numesc ȚARA LUANEI, iar numele se găsește în mai multe legende locale transmise din generație în generație prin viu grai.

Ele evocă locurile ansamblului rupestru format din bisericuța lui Iosifchilia lui Dionisie Torcătorul,Agatonul MicAgatonul Mare și Fundul Peşterii, unde se găsesc INCIZATE și DESENATE semne dinALFABETUL GET și simboluri străvechi.

Ne spun legendele că în vremurile de demult ținutul era stăpînit de un BĂTRÎN MAI ÎNȚELEPT și MAI VECHI decît timpul, ce domnea peste o cetate puternică înălțată în piscul muntelui ale cărei ziduri sprijineau cerul. Iar cetatea era vegheată zi și noapte de un SOARE strălucitor care o și apăra.

Bătrînul se numea LUANA (LU: om, bărbat, puternic, a locui + ANA/ANU: Tatăl Ceresc). Iar în acest ȚINUT MIRACULOS erau multe izvoare tămăduitoare folosite de el pentru a vindeca pe cei răniți în apărarea ținutului, la fel și pentru învierea celor morți căzuți la datorie.

Cei mișei care se încumetau să tragă foloase pe ascuns din întrebuințarea apelor minunate, se îmbolnăveau, fiindcă nu știau și descântecele sau rugăciunile ce trebuiau spuse odată cu spălarea sau îmbăierea în ele.

Și la emeșii bejeniți în ținutul dintre Tigru și Eufrat, legendele vorbesc despre ținutul Dilmun, unde cerul este unit cu pămîntul prin muntele Dilmun,

,,unde nu este moarte, nu este decît fericire și bucurie, fiind un loc luminos și strălucitor plin cu pomi fructiferi și ape răcoritoare, flori și plante hrănitoare, iar oamenii sînt veșnic tineri la fel animalele nu se omoară între ele sau nu sunt omorâte de oameni”.

Dilmunul este RAIUL sau GRĂDINA ZIDITORULUI, unde își află sălaș sufletele celor virtuoși. Din muntele sfânt Dilmun (scris în akkadiană Tilmun) curge APĂ VIE și tot aici s-a născut NEAMUL ZEILOR și al oamenilor în A NOUA ZI de la începuturile zidirii, și iarăși povestea ne aduce la RĂDĂCINILE EI CARPATINE, despre care însă românii nu au urechi de auzit.

Am arătat că NOI am avut PE DUNĂRE cetatea DIMUM, menţionată Tilmun în secolul VII în Cosmografia de la Ravena, ca să nu mai fie vorba spusă în vânt!

O ,,poveste” de-a noastră spune că în A NOUA ZI de trudă a ZIDIRII DE ÎNCEPUT, Dumnezeu a făcut PĂMÂNTUL, așezîndu-l să plutească pe MAREA DE ÎNCEPUT, iar în MIJLOC este CETATEA LUI care ajunge PÂNĂ LA CER.

În fața acestor DOVEZI DE NETĂGĂDUIT, eu vă cer vouă „ISTORICILOR” să vă plecați supuși la tălpile adevărului pentru a vă primi pedepsele cuvenite pentru toate nelegiuirile făcute împotriva neamului GET și a urmașilor acestuia, RUMUNII de azi!

Pentru a duce munca la capăt, le mai pun în nas acestor nemernici un adevăr ce stă sub ochii noștri zi de zi, dar nu-i avem deschiși a-l vedea, fiindcă am fost învățați să fim proști, slugarnici, tâmpiți și alte asemenea drăgălășenii cu care ei ne-au otrăvit mințile de peste 150 de ani, pentru a ne falsifica și fura istoria și cultura identitară.

Carpații Orientali îi mai numim RĂSĂRITENI, iar celor Meridionali, le mai spunem Sudici sau de MIAZĂZI și împreună cu MUNȚII APUSENI formează împreună o CETATE NATURALĂ cu două porți de intrare: PORȚILE MESEȘULUI pe Someș și PORȚILE MUREȘULUI. Însă denumirea munților – răsăriteni, miazăzi și apuseni – se putea face în vechime NUMAI de cei ce locuiau în ARDEAL, care se raportau în acest fel la cele trei lanțuri muntoase, fiindcă cei din afara arcului carpatic le-au dat alte nume pentru fiecare munte în parte.

Deci CETATEA sau MUNTELE lui DUMNEZEU sunt amintite MEREU de către românii de astăzi fără a ști ce spun, pentru că falsificarea istoriei și limbii noastre nu ne lasă să mergem pe calea adevărului.

LIMBA ZEILOR

Și în astă direcție am adunat cele trebuincioase tot de la vechii greci și romani, date și fapte demne de luat aminte și care puse în cântarul adevărului ne vor ajuta să ne mântuim de otrava iudeo-satanistă, de latinism, de indo-germanism sau indo-europenism și alte făcături drăcești cu care ne-au otrăvit pricepuții de la noi și de aiurea, mințile și sufletele.

Mai mulți greci au lăsat mărturie că numele zeilor și cele sfinte în ale înțelepciuni au venit la ei din ,,LIMBA ZEILOR”, fără a preciza UITUCII cine vorbea această limbă atît de dragă și lor câteodată. Amintesc aici că PRIMELE ÎNVĂȚĂTURI RELIGIOASE, vechii greci le-au primit de la HIPERBOREENI prin cele trei fecioare – Opis, Hekaerge și Ahaia – care le-au dus niște TABLE TRIUNGHIULARE cu astfel de învățături, pentru oameni cuminți, nu pentru furii!

Găsim unele indicii despre ,,LIMBA ZEILOR” la filozoful Iamblichos (240-320 e.n.), ce ne lămurește în scrierea De Mysteriis vii, 4 astfel:

,,Căci zeii au fost cei care i-au învățat pe oamenii din națiunile sacre… întreaga lor limbă sfântă. Cei care au învățat primele nume ale zeilor, le-au amestecat cu propriile lor limbi… și ni le-au transmis astfel.”

Autorul recunoaște explicit că ei, grecii cei pricepuți în toate ale filozofiei, au primit înțelepciunea de la ,,NAȚIUNILE SACRE” prin ,,LIMBA SFÂNTĂ”!

Mai înainte am arătat că aici, ÎN JURUL CARPAȚILOR, a fost zidit NEAMUL OMENESC. Iar acest adevăr îl știa TOATĂ ANTICHITATEA, pînă după lovitura de stat dată de iudeo-cre(ş)tinii în imperiul roman în anul 380 – moment de la care a început marele proces de falsificare a istoriei și religiei GEȚILOR (ce a fost și RELIGIE OFICIALĂ a IMPERIULUI aproape 200 de ani).

DE PE aceste MELEAGURI au plecat în mai multe direcții MIGRAȚII pe parcursul a câtorva milenii, iar neamurile respective se considerau ,,sfinte”, ,,sacre” sau ,,SCOBORÎTOARE DIN ZEI”. Aceştia au fost cunoscuţi ca egipteni, filisteni, martu și emeși (sumerieni). La aceste popoare făcea trimitere filozoful grec în scrierea sa. Dar cum istoria a fost falsificată atât de amarnic de către greci și iudeo-creștini, din ,,națiunile sacre” s-a ales praful și pulberea, stăpânirea Neamurilor luînd-o ,,națiunile care trăiesc în sinagoga Satanei”, adică mozaicii și iudeo-creștinii Neamurilor!

Așa cum la egipteni religia se slujea într-o limbă aparte folosindu-se și o scriere particulară, tot așa și pe tăblițele de plumb ale GEȚILOR, apare pe lângă scrierea obișnuită și una religioasă, ADICĂ A ZEILOR.

În lucrarea Getica scrisă de Iordanes, la paragraful XXV,133, avem mărturia peste timp a faptului că religia geţilor (numită de sataniştii iudeo-creştini arianism) era slujită NUMAI ÎN LIMBA GETĂ sau RUMUNĂ, învăţățînd-o atât GOŢII cei iubitori în ,,religia lui Zamolxe”, cât şi alte seminţii care au practicat acest cult al crucii. El scrie despre intrarea goților în imperiului roman pe timpul împăratului get Valens (pe la anul 375) și trecerea acestora la RELIGIA GEȚILOR, ajutați de clerici imperiali astfel:

 

,,De astfel propovăduind evanghelia cu multă dăruire atât ostrogoţilor cât şi gepizilor, rude ale acestora, i-au învăţat pe aceştia nu numai limba acestui neam, dar şi dogmele acestei secte. Ei înşişi, precum s-a spus, trecând peste Dunăre în DACIA RIPENSIS cu îngăduinţa împăratului, s-au aşezat în Moesia şi Tracia.”

 

O altă mărturie că mitraismul sau arianismul, adică ,,RELIGIA LUI ZAMOLXE” sau RELIGIA GEȚILOR se slujea NUMAI ÎN LIMBA GETĂ sau RUMUNĂ (considerată ca limbă a zeilor ce le-a adus neamurilor carpatine primele dogme în religia crucii în urmă cu multe mii de ani), o găsim la latinul Firmicus Maternus în lucrarea De errore profanarum religionum, scrisă pe la anii 346-350, unde spune supărat căLIMBA DE CULT ÎN MITRAISM nu era NICI GREACA (corect era koine, fiindcă ei nu mai vorbeau greaca lui Pericle, Socrate și Tucidide de peste 700 de ani), NICI LATINA, ci limba lui ORIGINALĂ, fără a ne lumina unde trebuie să-i căutăm originea respectivei limbi liturgice.

Și acum am să vin cu CEL MAI PUTERNIC ARGUMENT, ca să dovedesc că LIMBA GEȚILOR era considerată în antichitate ,,LIMBA ZEILOR”, prin care s-a primit toată înțelepciunea.

Limbă română veche are comun cu emegi în formă identică sau asemănătoare 3184 de cuvinte, iar 4405 cuvinte din româna veche sunt compuse din două sau mai multe cuvinte emegi. Știm despre eme-gi (sau sumeriană cum au botezat-o mincinoșii în partea a doua a secolului XIX) că a fost LIMBĂ LITURGICĂ, adică ,,LIMBA ZEILOR” şi a fost folosită apoi și de către popoarele semite ce au cotropit Ki-en-gi / Sumer de mai multe ori de-a lungul istoriei, realitate pomenită și de cele două izvoare latine aminte mai înainte. Dar și în secolul XVIII în Țara Galilor se folosea limba GETĂ sau rumună ca limbă liturgică, așa cum am găsit rugăciunea TATĂL NOSTRU folosită de către gali!

Și prin aceste argumente existente la îndemâna oricui vrea să-și cunoască adevărata istorie străbună, este dovedit că LIMBA RUMUNĂ sau GETĂ avea statut de ,,LIMBA ZEILOR” în antichitate, iar religia geților a fost slujită NUMAI ÎN ACEASTĂ LIMBĂ aproape 200 de ani ÎN IMPERIUL ROMAN, unele rugăciuni fiind rostite în GETĂ încă multe sute de ani.

SCRIEREA ZEILOR

Romanul Cato cel Bătrîn (234-149 î.e.n.) în lucrarea Origines, din care timpul ne-a lăsat mărturie numai cîteva rînduri, scrie despre NEAMUL GET că:

 

,,aveau o scriere CU MULT MAI ÎNAINTE de întemeierea Romei, căci EI CÎNTAU FAPTELE DE VITEJIE ale eroilor lor în ode scrise și acompaniați la fluier; așa ceva s-a înfăptuit de romani la multă vreme după ei”.

 

În alte resturi de informații venite de la același autor, ni se spune despre GEȚI că AU PRIMIT semnele alfabetului DE LA URIEȘI pe o STÎNCĂ MARE, adevăr dovedit arheologic de stânca din PEȘTERA GAURA CHINDIEI, unde sunt scrise CU VOPSEA ROȘIE cîteva zeci de semne din mileniile XV-XI î.e.n., din care cea mai mare parte se găsesc folosite și pe tăblițele de plumb ale GEȚILOR descoperite la Sinaia.

Dacă coroborăm aceste informații ale romanului Cato și punem alături legendele întemeierii Romei pe la anii 753 î.e.n., atunci trebuie să înțelegem că strămoșii noștri erau în timpurile străvechimii pricepuți în ale scrisului față de populațiile din peninsula italică, după adevărul scris chiar de ei.

Mai înainte am arătat că poetul grec Eschil (ce a trăit în secolele VI-V î.e.n.) scrie în piesa Prometeu înlănţuit, cum titanul Prometeu, frate cu Atlas, a dat neamului PELASG (adică GEȚILOR din nordul Istrului) taina scrisului, adevăr REPETAT și de Cato cel Bătrân şi confirmat arheologic prin descoperirea din PEȘTERA GAURA CHINDIEI. Dar dovada este ținută „la secret”, fiindcă ar tulbura amarnic toate întunecimile sinagogii Satanei și alte cuibare la fel de cețoase, necurate și otrăvitoare pentru mintea și sufletul românului.

Din aceste informații trebuie să reținem pentru veșnicie că STRĂMOȘII NOȘTRI scriau din NEGURA TIMPULUI, de cînd ZEII le-au dat aceste semne, cu care să-și facă răboj de înțelepciune și luare-aminte.

SIMBOLURILE TATĂLUI CERESC (triunghiul în diferite poziții și cercul cu punct în mijloc, SIMBOLUL CRUCII cu brațele egale înscrisă în cerc, precum și cea cu brațele libere), ALFABETELE de la GAURA CHINDIEI, precum și numeroasele artefacte descoperite ÎN SUTE DE LOCURI de pe teritoriul LOCUIT ÎN PREZENT DE ROMÂNI, dovedesc continuitatea noastră ca neam pe aceste meleaguri și a CULTULUI SOLAR timp de peste 40 DE MILENII!

– Sfârșit –

Sursa: Constantin Olariu Arimin

Adaptare și foto: Carmen Pankau