R. Moldova: a fi sau a nu fi stat eşuat

R. Moldova stat esuat

Nu doar Hong Hong merita libertatea. Ci si romanii. Ori Moldova. Dar accesul la libertate nu e suficient. E nevoie si de asigurarea democratiei pe termen lung, prin eliminarea riguroasa, de la putere, a dusmanilor ei.

Ce-au in comun Republica Moldova cu Romania si Hong Kong? Raul unor sisteme politice hibride, zguduite de crize repetate si de febre recurente, pentru ca n-au impus la timp, cu ajutorul Vestului, democratii veritabile, apte sa evite perpetua instabilitate.

La ce popor, musiu Melescanu?

E tipic, in context, ca un ins imbatranit in securisme si aranjamente de culise suie, ca ministrul roman de externe Melescanu, care a incalcat dreptul de vot al romanilor, intre altele la 26 mai, dar nu se afla inca dupa gratii, sa aiba tupeul de a mima democratismul, afirmand, in contratimp cu partenerii apuseni ai Romaniei, ca in Moldova „singura solutie e intoarcerea la popor”.

Dar oare la ce popor, musiu? La poporul care a votat in februarie, dar pe al carui vot, ca sa vorbim pe sleau, tocmai s-a usurat, la ordinul si spre beneficiul Plahotniucului, deci ale tartorului local, ditai Curtea Constitutionala?

La cel pe care-l respecta si-l intelege prompt mai degraba indepartatul Occident, decat apropiatul frate mare de la Bucuresti, care-i refuza ori tergiverseaza ajutorarea? Sau la cel intoxicat, decenii la rand, de varii propagande diferite, emanand, intre altele, de la oligarhia rusa, de la cleptocratia romaneasca al carui diplomat sef e Melescanu, si de la cea autohtona, basarabeana?

Am vesti rele pentru actorii inscenarii de prost-gust de dincolo de Prut. Nici moldovenii sovietizati candva nu mai sunt ce-au fost, ori au parut sa fie odata. Gratie retelelor sociale si a multitudinii de cetateni muncind in Vest, care au vazut cu ce se mananca libertatea si statul de drept, basarabenii au incetat sa fie, daca au fost vreodata, o simpla si natanga masa de manevra.

Desi risipiti pe toate meridianele, desi divizati social si etnic, desi mintiti indelung, nu doar de partide, ci de intreaga elita culturala, tot mai multi s-au trezit si au intrat in actiune. In martie li s-a validat oful spus la urne.

Din scrutin, desi partial strambat si fraudat, in conformitate cu traditia locala, a reiesit totusi o imagine de ansamblu a vointelor unui electorat doar partial captiv. Iar din mandatele impartite cu acest prilej si negocierile politice, care au urmat, s-a decorticat modelul unei intentii, hotarari, actiuni si aliante politice nationale.

In majoritatea lor, moldovenii au aratat ca vor dezoligarhizarea tarii si izbavirea ei de atotputernicul tiran local, Plahotniuc, versiunea basarabeana a lui Liviu Dragnea.

O alianta contra naturii, dar inevitabila

Pentru a obtine aceasta eliberare de satrapul cel mai toxic al oligarhiei moldovene s-a nasit la Chisinau o alianta contra naturii, una, sa admitem, respingatoare la maximum, alaturand blocul pro-european ACUM socialistilor de obedienta rusa ai lui Igor Dodon. Aceasta alianta, machiavelica i-ar zice unii, daca, spre paguba democratiei, invataturile autorului „Principelui” n-ar fi fost prea des neglijate, admitandu-se prea multe compromisuri compromitatoare si concesii sinucigase, e un parteneriat extrem de greu de acceptat. Cetatenii cinstiti nu-l pot tolera decat tinandu-se de nas.

Si, totusi, nu i se intrevede alternativa. Caci preferinta pentru decizia anticonstitutionala de anticipate a Curtii Constitutionale controlate de Plahotniucinseamna a opta pentru aruncarea in aer a ultimei brume de civilizatie, democratie si legalitate din Moldova.

A nu sprijini coalitia dintre Maia Sandu, Andrei Nastase si Igor Dodon, care coaguleaza o majoritate parlamentara transpunand nu vointa unui oligarh, ci a unei parti majoritare a electoratului, echivaleaza cu a lasa acest teritoriu prada bunului plac, dictaturii si samavolniciei.

Mai mult. Inseamna a-l izola international si a-l transforma rapid intr-un stat esuat, de vreme ce SUA, UE si Rusia s-au hotarat sa sustina alianta.

Tragedia actuala li se datoreaza in buna masura politrucilor de extractie nomenclaturisto-securista gen Melescanu, care au repus mana pe putere in conditii de semilibertate, acum 30 de ani, si au stiut, fie si cu intermitente, sa se mentina la butoane pana acum, si-n Romania, si la Chisinau.

N-are rost sa recadem vesnic in explicatii mono si in reflexul blamarii unilaterale a Rusiei lui Putin, desi Kremlinul e poate cel mai mare vinovat pentru tragedia de la Chisinau. Caci e clar ca dezastrul ar fi putut fi evitat si cu Putin la timona. Cum? Intelegandu-se din timp cat de catastrofale sunt servicii secrete insuficient decomunizate, in laboratoarele carora prea putini apara democratia agresata prin coruptie, dar se gasesc destui sa caute sa-si dovedeasca „utilitatea” inventand figuri sinistre ca Plahotniuc sau Dragnea.

Dragnea nu e boala, ci simptomul ciumei

Intelegandu-se cat e de rau orice sistem hibrid, combinand o democratie impura cu regimul autoritar si dictatura putinista. Dar nu s-a inteles. In Romania si dincolo de Prut a prevalat „democratia originala” a lui Ion Iliescu.

E samavolnicia unei ordini mafiote, mimand vesnic o democratie defecta ori falsa, minata de o justitie politizata, insuficient depolitizata sau periodic repolitizata.

E mizeria unei tari oricand lesne de refeudalizat de partide clientelare, populate cu traseisti, tradatori si tranzactionalisti, cu aportul unei prese obediente, stand cu arma la picior sa asasineze la minut, la ordinul oligarhiei, reputatia oricarui om, jurnalist, magistrat ori politician onest si evacuate de proprii cetateni emigrati din neincredere fata de sistem.

Asa s-a ajuns ca, intr-o faza in care democratiile apusene sunt si ele sub stare de asediu, atat din pricina corectitudinii politice, a propagandei ruse, a islamismului, cat si a reactiei extremiste la aceste atacuri, Romania si Republica Moldova sa ajunga in apropierea testului final al precarelor lor sisteme: a fi sau nu fi stat esuat.

Eliminarea din scena a lui Dragnea n-a rezolvat decat vremelnic problema statului de drept in Romania. Tara, careia furia electoratului i-a daruit un respiro. Caci Dragnea, ca si Plahotniuc, n-a fost si nu e boala, cum ar vrea sa creada multi, ci simptomul ciumei.

A n-o eradica machiavelic, de la radacina, atunci cand printr-o conjunctura favorabila ajunge la ananghie sau e la pamant, e a-i da sansa de a reizbucni si de a face prapad. Romanii si moldovenii chiar merita mai mult.

Petre M. Iancu

Deutsche Welle

Lasă un răspuns