LA CHIȘINĂU ȘI CERNĂUȚI ROMÂNISMUL E LA EL ACASĂ

eminescu suntem romani si punctum

Julien CEKU – colaborator al revistei METAMORFOZE, Medgidia

Călătoria noastră la Chișinău si Cernăuți a fost frumoasă dar mai presus de asta, a fost plină de învățăminte. Am întâlnit în grupul nostru persoane pe care nu le cunoșteam și care mi-au lăsat o impresie deosebită. Toți cei care au mers între 2 și 6 februarie 2019 în Republica Moldova și Cernăuți au fost impresionați de cele văzute, la superlativ. Românii din Basarabia și Bucovina mi-au făcut sufletul să vibreze. Elevii, profesorii, conducerea Școlii Populare de Artă si Civilizație Românească Ciprian Porumbescu au stârnit și au trezit în mine un soi de patriotism rămas latent în profunzimile sufletului. Nu a fost nevoie decât de o scânteie, ca durerea si iubirea de neam să se trezească brutal, exact ca acel dragon înfricoșător din Stăpânul inelelor, nemaiputând astfel să fac față sentimentelor contradictorii: dragoste, iubire, nostalgie, furie.

Dacă în Republica Moldova, la Chișinău, în special, simți un suflu nou, modern, locuitorii văzându-și de treburile lor zilnice cu modestia oamenilor harnici și primitori, în Cernăuți, simți ca un bumerang drama unor oameni care sunt rupți de țară. Nu ai cum să uiți acest lucru.

Chișinăul ne-a primit cu aceeași căldură pe care o simțisem cu niște ani mai înainte, când vizitasem o facultate din acest oraș impresionant. Ne-am întâlnit și am avut discuții literare cu directorul revistei Basarabia Literară, domnul Mihai Ciubotaru, am vizitat orașul și, desigur, Biblioteca Națională din Chișinău.  A fost minunat să descopăr oameni de o valoare deosebită! Este plăcut să ai prieteni valoroși din punct de vedere spiritual. Am simțit din plin bunătatea și modestia moldovenească, spiritul acestui popor harnic și frumos care are mari resurse intelectuale și sufletești.

La Cernăuți a fost diferit. Dacă la Școala Populară de Artă sentimentul a însemnat românism, patriotism, la Mânăstirea Bănceni, sentimentul și trăirile au devenit profunde, înălțătoare, dumnezeiești. Și cum să nu fie așa? Cine în lumea asta și-a luat datoria de tată și are în adopție ca fii sau fiice peste 400 de copii cu probleme? Cine s-a aplecat mai mult asupra ființei umane prin pasiune si compasiune? Cine are atâta forță și este pătruns mai mult de suferința umană? Acolo, am înțeles că numai acela care are spiritul adâncit în Dumnezeu se poate dedica cu toată ființa în a salva trupuri și suflete. Ce om poate să facă un copil fără mâini sau unul fără picioare să spună: „Trupul nu este important, sufletul este”. Acolo, am înteles: „Doamne , tu ești stăpânul, iar noi suntem doar servitorii tai „! Omul acela care a suferit toată viața lui și acum dă un sens vieții unor copii care erau pe calea pierzaniei, dăruiește iubirea în mod egal tuturor acestor ființe neajutorate. Acest lucru, sunt sigur, vine din cunoasterea faptului ca acest preot știe că Dumnezeu se află în toți și în toate. Acesta este preotul Mihail Jar- un simplu ROMÂN.

Și, văzând și simțind toate acestea, atât în Republica Moldova cât și în Cernăuți, pot să spun, cu toată forța că suntem o națiune puternică. Moldovenii din Republica Moldova, românii din Bucovina sunt oameni care  își păstreză identitatea proprie, distinctă, prin multitudinea de obiceiuri și tradiții populare. Înțelepciunea populară strâns legată de tradiție și cultură, limba, candoarea și duioșia sufletului românului, seninătatea și cumpătarea, ospitalitatea, comunicativitatea, spiritul pașnic și marea lui putere de a îndura suferința sunt trăsături care se pierd departe, la începuturile vieții și pe care le-am resimțit și pe acele pământuri.  Și așa cum specificam într-un volum de nuvele care se numește „Printre tătarii dobrogeni”, noi, românii suntem urmașii unei culturi deosebite, extraordinar de interesante, pentru că ne aflăm la confluența a doua lumi: cea din occident si cea orientală. Noi suntem trecerea dintre două lumi, liantul fără de care nu se poate. Suntem ” o națiune între lumi” cum metaforic se exprima Mircea Eliade.