CARTE DE REFERINȚĂ despre leagănul civilizației umane

Andrei Groza limba rumana

Prof. Dr. Const. MIU

Картинки по запросу constantin miu

Profesoara de arheologie și lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, vorbește despre spațiul Carpato-Danubiano-Pontic ca fiind vatra vechii Europe, considerandu-l locul de unde Europa a început să existe. Această idee este dezvoltată în cartea dlui Andrei Groza – Limba rumână – fundament al naşterii societăţii umane (Chişinău, 2018,Tipografia „Garomont Studio”).

limba rumana

Cercetătorul basarabean pleacă de la premisa că ”La început „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte” (Biblia, Vechiul Testament, Geneza (Facerea), 11:1). O singură limbă dată de Creator. O singură limbă fără nume, pentru că a fost dată tuturor oamenilor. În acea limbă Creatorul a vorbit cu Adam, Noe, Avram, Iacov, Moise şi alţi străbuni ai tuturor neamurilor de astăzi. Acea limbă nu a dispărut, aşa cum încearcă să ne convingă istoricii şi lingviştii contemporani.” (p. 7). Andrei Groza consideră că ”Analiza Bibliei, a altor izvoare scrise în vechime, şi a limbilor vorbite astăzi, ne dovedeşte că prima limbă, limba dată de Creator se regăseşte, practic, completamente în limba română, numită așa de la mijlocul secolului al XIX-lea în virtutea circumstanţelor politice de atunci. De fapt, aceleaşi izvoare dovedesc că, corect ar fi dacă aceasta ar fi numită rumână, aşa cum a fost numită timp de peste o mie de ani în Rumânia (Imperiul Bizantin, – n.n.), aşa cum a fost numită în toate izvoarele arabe din acea perioadă şi continuă să fie numită şi azi de multe alte neamuri, inclusiv de francezi, spanioli, ruşi, bulgari, polonezi, suedezi, germani, baltici ş.a.m.d.” (p. 7). Oare de ce noi trebuie să fim mai cu moț, numindu-ne români, în timp ce vecinii ruși spun румынский (cu u, nu cu o), ca să nu mai spunem, bunăoară, de francezi, care scriu roumains (Roumanie) și pronunță grupul fonetic ou – u?

În cartea sa, Andrei Groza aduce în discuție o sumedenie de cuvinte, pe care încearcă să demonstreze că sunt de origine rumână.  Spre pildă, iată ce spune autorul în legătură cu numele Cristos/Hristos: ” Conform celor scrise în perioada contemporană de aşa–numiţii specialişti în domeniul istoriei religiei creştine şi repetate, practic, de toată lumea, inclusiv de slujitorii bisericii creştine, supranumele Cristos/Hristos ar fi de origine greacă şi ar însemna uns, adică alesul lui Dumnezeu sau că ar fi o traducere din limba ebraică în limba greacă a numelui Mesia, care ar fi însemnat tot uns. La o examinare uşoară a Evanghelilor se înţelege ca Mesia nicidecum nu înseamnă uns. Semnul egalităţii ca sens între aceste două cuvinte a fost pus multe secole mai târziu după răstignirea lui Isus Cristos/Hristos, atunci când nu se putea explica originea supranumelui Cristos/Hristos sau pentru a o ascunde. Pornind de la contextul în care era utilizat cuvântul Mesia, nici nu poate fi pus la îndoială că acesta însemna persoana trimisă, care avea misia/misiunea de a mântui, de a salva omenirea (p. 26-27). Și prenumele Iisus este de origine rumânească. Iată opinia cercetătorului basarabean: ”Astfel, conform Evangheliei lui Luca (1:31,32), îngerul Gavril venind la fecioara Maria i-a spus că va naşte un fiu – fiul Celui Prea Înalt şi că îl va chema Iisus, lucru care s-a şi întâmplat la a opta zi de la naşterea acestuia, când a fost numit Iisus (Luca, 2:21). Aşadar, ştiind că fiul Celui Prea Înalt, adică al Celui de Sus a fost numit după cum şi era logic – IIsus, că cuvântul Sus în forma data şi cu conţinutul de înălţime, de direcţie în cer ș.a.m.d. există numai în limba rumână, avem tot temeiul şi dreptul să afirmăm că şi numele Isus este de origine rumână. (p. 30)  Spre a întări demonstrațiile dlui Andrei Groza, pentru numele Iisus propunem și structura populară Îi sus cu varianta I sus (e de sus), căci Însuși Iisus declara că El vine din altă lume, de Sus. Acceptând teza dlui Andrei Groza cu privire la originea rumânească a numelui Iisus, vom mai spune că pe blogul revistei Basarabia literară, am publicat studiul Doctrina zamolxiană a lui Iisus (http://basarabialiterara.com.md/?p=2937).

Interesantă este explicația pe care o dă Andrei Groza cu privire la semnificația numelui Adam. Spre a fi în ton cu ceea ce se menționează în Vechiul Testament („Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”  -Facerea 1:26), traducătorii Bibliei spun că Adam, în ebarică înseamnă pământ. Autorul cărții Limba rumână – fundament al naşterii societăţii umane propune altă interpretare: ” De asemenea rumânesc este şi cuvântul/ numele primului om – Adam. Acesta provine de la cuvântul idem, care înseamnă acelaşi, la fel, asemănător, identic. Vechiul Testament ne spune destul de clar că Dumnezeu l-a creat pe Adam după chipul şi asemănarea sa. Mai târziu acest nume transcris în alte limbi, a fost modificat din Idem în Adam. (p. 36). Cu totul altul este și etimonul pentru Eva: ”Şi numele primei femei, al soţiei lui Adam provine de la rumânescul e vie. Dacă numele Eva ar proveni de la latinescul vivere, cum se mai încearcă a explica, atunci numele acesteia ar trebui să fie Evivera şi nu Eva.”

O întreagă demonstarție este rezervată și cuvântului JUPITER. Iată ce scrie Andrei Groza: ” Astfel, cuvintele tată, părinte, au fost scrise la mai multe comunităţi ca pater, piter, pitr, având la bază cuvântul rumânesc piatră – roca solidă, dură căreia primii oameni când se închinau se adresau cu cuvântul: tatăl nostru, părintele nostru. Aşadar, cuvântul Piter din sintagma Iovis Piter nu însemna nimic altceva

decât tată, părinte. Acum, ştiind că, totodată, multe cuvinte rumâneşti au fost scrise în noile limbi, practic, în aceeaşi formă în care erau utilizate în limba populară, foarte uşor înţelegem că cuvântul Iovis este forma prescurtată a sintagmei Eu vă sunt (eu vi-s) de unde Iovis Piter nu este altceva decât Eu vă sunt (eu vi-s) tatăl. (Noi considerăm că IOVIS ar proveni din structura Io vi-s – eu vă sunt, în limbaj/ forma populară).  După ceva timp, conducătorii care se străduiau ca noile limbi inventate să devină tot mai îndepărtate, tot mai deosebite de limba simplă, limba comună, au transformat sintagma Iovis Piter în cuvântul Jupiter (în latină – Iupiter). Aşadar, cuvântul Jupiter însemna Eu vă sunt (eu vi-s) tatăl, şi după cum se vede cu ochiul liber, este de origine rumânească.” (p. 90).

Potrivit tezei dlui Andrei Groza, etnonimul bulgar provine de la cuvântul bulgăr cu sens de bucată de pământ, cuvânt care în forma de mai sus se întâlneşte numai în limba rumână: ” Bulgăr/ Bulgăre, aşa era numit conducătorul unei comunităţi rumânești din teritoriile din nord-estul Mării Azov, care, în secolul al VII-lea, a venit şi s-a aşezat cu forța, prin război, cu traiul printre confraţii lor de pe malul drept al Dunării de Jos. Tot atunci, localnicii, i-au numit pe noiii veniţi de la numele conducătorului lor – bulgări/ bulgari.” (p. 150).

Și mai interesantă ni se pare aserțiunea referitoare la felul cum s-a ajuns la  cuvântul voievod: ” Cuvântul rumânesc voi cu sensul de 1) rând de împletitură din papură sau nuiele, într-o leasă sau în pereţii unui pătul de păstrat porumb sau 2) fâşie de pământ arabil, a stat la baza cuvintelor rumâneşti voinic, voier/ boier, voievod, numelor de familie Voicu, Voiculescu, Voinea, Voinescu, Voineanu ş.a.m.d., denumirii statului antic Voinicia (în limba greacă/elenă – Fenicia), numelui legendarei pasăre Voinica (în limba greacă Fenix), cuvintelor slave voin, voina, cu sens de luptător, soldat şi corespunzător război. Aşadar, cuvântul voi, cu sens de fâşie, de rând împletit din ceva a existat din cele mai vechi timpuri, adică a făcut parte de la începutul începuturilor din limba rumână. Tot din cele mai vechi timpuri, participanţii

la bătălii, la războaie, bărbaţii tineri, sănătoşi şi puternici, de regulă aşezaţi în rânduri, în voiuri erau numiţi voieri, voinici. Mulţi din ei, pentru vitejia de care au dat dovadă au fost supranumiţi Voinea, Voicu, Voica, Voinicescu, Voichiţa, Voineanu, Voiculescu ş.a.m.d. Supranumele voinic este atestat în mai multe izvoare vechi scrise în limba greacă inventată, numai că în acestea, cuvântul popular, rumânesc este scris sub forma foinic. Astfel, Voinic/Foinic a fost numele întemeietorului statului antic Voinicia/Foinicia (nu Fenicia, cum ne spun unii istorici – n.n.), amplasat pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane, care a existat între secolele XIII și VIII î.e.n. şi în care a fost inventat unul din primele alfabete sonore. Tot Voinic/ Foinic a fost şi numele unuia dintre învăţătorii legendarului Ahile, care împreună cu acestea a participat la asedierea, apoi cucerirea Troiei. Fiecare voi sau voiurile erau conduse de conducători numiţi voievozi (voi-vodă), unde cuvântul vodă înseamnă cap, conducător care provenea de la alt cuvânt rumânesc a vedea. Adică cel care vede înainte, care prevede, care conduce. Cuvântul voievod este atestat pentru prima dată în lucrarea împăratului Rumâniei (Imperiul Roman de Răsărit sau cum îi zic unii Bizanţ), Constantin al VII-lea Portiroginetul (anii 905- 959) – p. 164.

Dacă ar fi cunoscută cartea dlui Andrei Groza, ar trebui ca Academia Română să inițieze o amplă dezbatere în rândul specialiștilor – lingviști și istorici, spre a accepta adevărata denumire a poporului și limbii noastre ancestrale.