ANALIZĂ-EXCLUSIV: De la pactul Ribbentrop-Molotov la blatul PSD-Plahotniuc. România sprijină cel mai anti-democratic și oligarhic regim din Europa

Peiu Petrisor

De cand Romania sprijina ritualic Republica Moldova in „parcursul sau european” (fosta „integrare europeana”), Chisinaul a ajuns mai departe ca oricand de Uniunea Europeana. Nu numai ca in ultimii ani nu mai crede nimeni ca Republica Moldova va intra vreodata in UE, dar niciun om sanatos la cap din Comisia Europeana sau din conducerea vreunui stat membru (cu exceptia comicei Viorica Dancila) n-ar accepta sa stea in aceeasi camera cu vreun oficial de la Chisinau, nici macar pentru cinci minute.

Nicaieri in Europa nu mai exista un stat precum Republica Moldova. Un stat de carton, cu institutii de carton, cu legi de carton si cu politicieni de carton.

Republica Moldova este condusa de un om care nu este nici presedintele ales prin vot, nici prim-ministrul votat de parlament; Republica Moldova este condusa de cineva care ii numeste pe acestia din palatul sau de clestar, ca si pe multi altii: presedinte de parlament, ministri, judecatori, procurori, sefi de vama sau de televiziune, toti au fost numiti de un singur om. Acest om are drept de viata si de moarte asupra a peste 3 milioane de oameni.

Politica sa este brutal de simpla; a oferit fiecarui politician cu functie din cele doua partide aliate (PLDM si PL) o optiune simpla: sa fie cumparat sau sa fie arestat. Majoritatea (21 de deputati, de exemplu) au ales prima optiune; cei putini care au ales a doua optiune se multumesc, acum, dupa eliberarea provizorie, sa fie santajati cu reintoarcerea in celula. Aceeasi optiune a stat si pe masa celor „alesi” in fruntea unor institutii precum Banca Nationala, CSM, Curtea Constitutionala etc. Si rezultatele se vad: pana si apropiatii sai il alinta (in lipsa, evident) cu apelativul „Satanel”….

Personajul care face sa tremure aceste 3 milioane de oameni in mica gubernie de dincolo de Prut, oligarhul absolut si atotputernic, tarul Vladimir al III-lea, este, ca o sfidare epocala a statului nostru, chiar cetateanul roman (din 2009) Vladimir Ulinici, proprietar de vila in Pipera. Dar nu, la Chisinau nu veti gasi niciun Ulinici, acolo el se numeste Plahotniuc, cu o sonoritate ambigua, cert sovietica si vag ucraineana. Plahotniuc este un nume care inspaimanta astazi propriii concetateni, cum numele Lukasenko sau Putin nu au facut-o niciodata cu belarusii sau cu rusii.

Acelasi om a acaparat, cu bani sau prin abuz, toate institutiile statului. Doua „mici” exemple ne vor dumiri pe deplin.

Parlamentul. In noiembrie 2014, la ultimele alegeri parlamentare, partidul detinut de catre Plahotniuc a obtinut 19 mandate parlamentare din totalul de 101. Astazi, partidul din proprietatea omului respectiv conduce parlamentul, avand 40 de deputati oficial declarati (si inca vreo duzina de „independenti” care voteaza orbeste tot cu el) . A reusit, asadar, sa fure de la celelate partide nu mai putin de 21 de deputati (mai multi decat a obtinut in urma votului popular) . Partidele devalizate de deputati sunt „partenerii de orientare pro-europeana”: Partidul Liberal Democrat (ramas cu 5 deputati din 23 de alesi!!!) si Partidul Liberal (ramas cu 9 deputati din 13 alesi) . Sa fim sinceri: nici 70 de UNPR-uri nu ar fi reusit asa ceva intr-un alt stat european.

Primaria Chisinaului. In iunie 2015, alegerile locale erau castigate detasat de catre Dorin Chirtoaca, candidatul Partidului Liberal. Astazi, dupa ce Chirtoaca a fost arestat preventiv intr-o cauza inventata si eliberat din arestul la domiciliu dupa ce a renuntat la functia de primar, Chisinaul, orasul cu o treime din populatia Republicii, este condus de catre Ruslan Codreanu, un personaj care nu a candidat in 2015 si care a preluat functia de la un alt primar numit, Silvia Radu.

Pentru a intelege exact cum arata absurdul, sa recapitulam faptele in urma carora Codreanu a ajuns „primar”: primarul ales Chirtoaca este arestat pentru o promisiune de mita pe care a luat-o vice-primarul Grozavu; acesta din urma declara, inchis fiind, ca a impartit „promisiunea” cu primarul, Grozavu este eliberat, revine la primarie ca primar interimar, o numeste vice-primar pe Silvia Radu (aceasta nici macar consilier sau angajat al primariei nu era), apoi acelasi Grozavu demisioneaza si Radu ramane primar. Dupa care proaspatul primar Radu il numeste vice-primar pe Codreanu, apoi demisioneaza si ea, iar Codreanu ramane primar!!!

Ei bine, in statul de carton Republica Moldova peste trei sferturi din televiziuni, ziare, site-uri de stiri isi consuma resursele criticand liderii Opozitiei si mai primesc si publicitate pentru asta de la „companii”.

Pentru a intelege pe deplin enormitatea sistemului care copleseste intreaga Republica Moldova, am sa relatez un fapt socant pentru orice european, dar care dincolo de Prut este o obisnuinta: pe 22 ianuarie, anul acesta, am participat, la Bucuresti, la un eveniment care ii avea ca invitati pe liderii Opozitiei, Maia Sandu si Andrei Nastase. Ei bine, la eveniment au participat doua televiziuni de dincolo de Prut, care si-au trimis dulaii sa improaste cu noroi pe cei doi politicieni de Opozitie care, de altfel, nici acasa la ei nu prea au mijloace si tribuna sa se exprime. Intelegeti cam care este nivelul de sufocare a moldovenilor, daca televiziunile Puterii isi trimit „ziaristii” sa latre la politicienii de Opozitie aflati peste granita?

In ziua de 25 iunie 2018, „justitia” din Republica Moldova a invalidat alegerile pentru functia de primar al municipiului Chisinau, alegeri desfasurate cu numai trei saptamana inainte si castigate detasat de catre candidatul Opozitiei, Andrei Nastase. Motivul ridicol invocat de „judecatorii” moldoveni a fost acela ca Andrei Nastase a chemat lumea la vot folosind Facebook si Instagram in ziua alegerilor, un lucru absolut obisnuit in orice stat din emisfera vestica a planetei. Asta se intampla intr-un stat in care un singur om controleaza peste trei sferturi din mass-media cu acoperire republicana.

Pana atunci nu se mai intamplase niciodata in istoria alegerilor locale din Europa ca un stat sa invalideze rezultatul alegerilor pentru propria capitala, alegeri castigate de candidatul Opozitiei.

Ambasadorul UE la Chisinau, Peter Michalko, a declarat, negru pe alb: „Vointa oamenilor exprimata in alegeri libere si corecte, valorile democratice, principiile statului de drept pentru respectarea carora Republica Moldova s-a angajat in relatiile cu UE, nu au fost respectate„, iar ambasada Statelor Unite s-a aratat de asemenea, iritata de modul in care puterea politica de la Chisinau a nesocotit votul popular. In mod firesc, Uniunea Europeana a inghetat asistenta financiara de 100 milioane de euro pe care o oferea Republicii Moldova, asistenta care nu poate finanta un stat care invalideaza orice alegere castigata de catre vreun reprezentant al Opozitiei.

Ei bine, pe langa corul cvasi-unanim de reprosuri la adresa regimului de la Chisinau, si-a facut locul si un gest de „blat”, prin care cineva incearca disperat sa acopere mizeria de dincolo de Prut. Ei bine, spre rusinea noastra, tocmai Bucurestiul incearca (cu multa stangacie, de altfel) sa acopere cel mai rusinos regim din Europa.

Astfel ca, atunci cand Parlamentul European a votat o rezolutie deschisa de fraza memorabila: „R. Moldova este capturata de interese oligarhice, iar puterea politica si economica, concentrata in mainile unui grup de oameni. Acestia exercita presiuni asupra principalelor institutii ale statului, Parlamentul si Executivul, asupra formatiunilor politice„, puterea de la Bucuresti s-a grabit sa „puna apa in vinul” acestei declaratii de condamnare clara a regimului de la Chisinau: euro-parlamentarul lui Dragnea, Andi Cristea, a pus respectiva declaratie in logica luptei intre doctrine politice!!! (sursa: RFI Romania).

Blatul de data recenta dintre regimul PSD si regimul Plahotniuc este raspunsul pe care guvernantii nostri de astazi il ofera blatului initial Basescu-Filat, care s-a manifestat inca din perioada 2009-2010, de la schimbarea garzii de la Chisinau, atunci cand toti epoletii statalismului moldovenist au migrat de la perdantul Vladimir Voronin la tanara stea Vladimir Filat.
Legitimarea republicii celor trei Vladimiri a inceput cu stacanele de vin baute de fostul presedinte Basescu cu batranul edec comunist, Vladimir I-ul Voronin. Voronin, desi cunoscut ca antiroman patologic, a fost ales a doua oara presedinte de catre Parlamentul Republicii Moldova cu sprijinul determinant al guvernului de la Bucuresti, care a insistat pe langa Opozitie sa-l voteze pe Voronin; acesta, la fel ca in basme, s-a dat de trei ori peste cap, si din broasca raioasa bolsevica s-a transformat intr-un seducator print european. Chipurile, daca la Kiev si Tbilisi, revolutiile portocalii avusesera loc in strada, la Chisinau revolutia colorata se petrecuse in capatana bolsevicului Voronin, ceea ce ar fi fost fix acelasi lucru.

In 2009, dupa o baie de foc, fum si sange, s-a urcat pe tron Vladimir al II-lea, Filat. Si atunci s-a pornit acoperirea cleptocratiei dinastiei Filat de catre marele luptator cu rusii, Traian Basescu. Cu scuza ideologiei populare europene comune, Basescu i-a oferit lui Filat pe tava cheile Europei: i-a acordat un ajutor nerambursabil de 100 milioane de dolari, cu care Vladimir al II-lea sa zugraveasca gradinitele in prag de alegeri, i-a facut cadou un tratat de recunoastere a frontierei comune chiar in timpul campaniei electorale, i-a incurajat pe Joe Biden si pe Angela Merkel sa mearga la Chisinau si sa promita o imposibila integrare europeana a micii republici.

Toate ambasadele Romaniei din capitalele occidentale lucrau la turatie maxima pentru Filat, transformate in agentii de PR si lobby pentru regimul de la Chisinau. Sprijinul „de doctrina populara” a acum-unionistului Basescu a mers atat de departe incat Bucurestiul a sabotat vizibil si permanent singurul partid unionist din republica si facea eforturi vizibile de a-l zugravi pe Mihai Ghimpu ca nefrecventabil. Vantul in pupa suflat marinareste de regimul Basescu lui Filat l-a ajutat pe acesta sa atinga culmea megalomaniei in noiembrie 2014, atunci cand guvernul Leanca a coordonat furtul din banci, de catre reteaua lui Ilan Sor, a sumei de 1 miliard de dolari, a sasea parte din PIB-ul Republicii Moldova.

In timp ce Romania isi subordonase politica externa duplicitarului Filat, acesta se plangea pe la cancelariile europene ca nu va putea castiga alegerile contra fortelor pro-ruse din cauza presupusei agende unioniste a Romaniei. Cu toate acestea, presedintele Basescu, cu cinci zile inainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova din 2014, l-a decorat pe Filat cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Mare Cruce, pentru a-i da pe final de campanie sprijinul electoral necesar smulgerii de voturi pro-romanesti de la concurentul unionist, Partidul Liberal.

Simbolic, chiar in ziua cu festivitatea de decorare, pe 25 noiembrie 2014, un miliard de dolari (a sasea parte din PIB-ul Republicii Moldova) trecea de la Banca Nationala a Moldovei la o banca comerciala a lui Ilan Sor si de acolo in paradisuri tropicale, de unde nu s-a mai intors niciodata. Operatiunea „furtul miliardului” a fost atent coordonata de proaspat-decoratul Filat, proprietarul guvernului Iurie leanca.

Dupa debarcarea si intemnitarea lui Filat, in 2015, a urmat inscaunarea celui de-al treilea Vladimir, Plahotniuc. Si cum la Bucuresti era deja la putere un partid social-democrat, PSD, acesta a fost imediat parazitat de catre nou-descoperitii social-democrati ai lui Plahotniuc, Partidul Democrat.

Plahotniuc si-a „cumparat” un partid usor de condus si lipsit de personalitati puternice de la Dima (Dmitri) Diacov, „corespondentul agentiei TASS” la Bucuresti in timpul desantului „turistilor sovietici in trening” din decembrie 1989. Sub acoperirea fratiei ideologice dintre PSD si partidul lui Plahotniuc, sutelor de milioane promise de Basescu si partial cheltuite li s-au adaugat alte sute de milioane de dolari sub forma de credite si finantari nerambursabile.

Romania a devenit unicul sponsor politic al unui regim detestat acasa la el si ocolit cu grija de orice demnitar din emisfera vestica a globului. Bucurestiul nu a economisit niciun efort pentru onorabilizarea si tinerea sub perfuzii a guvernului condus din umbra de Plahotniuc: s-a acordat republicii un credit de 150 milioane de euro in conditii favorizante exact atunci cand FMI, UE si Banca Mondiala ii taiasera orice finantare (fapt fara precedent in lumea occidentala), s-a continuat programul de modernizare a gradinitelor din colegiile electorale ale deputatilor transferati la Vladimir al III-lea, a fost trimis Transgaz sa construiasca o conducta care va duce gazele romanesti la Chisinau (desi acolo vor fi oprite de la distributie de catre Moldovagaz, o companie controlata de catre Gazprom), acum se regularizeaza si se curata cursul Bacului, au fost introdusi diversi demnitari moldoveni pe usa din dos la Washington sau la Bruxelles, etc.

Justificarea de culise a guvernantilor de la Bucuresti este aceea ca, daca va fi sa se faca Unirea, apoi sigur numai un om puternic ca Plahotniuc o va face. Cam la fel ni se soptea si pe vremea lui Vladimir al II-lea: doar Filat ar mai putea sa aduca Basarabia acasa.

In realitate, Unirea este ultima grija a stapanilor despotici de la Chisinau, indiferent ca vorbim de Vladimir al II-lea sau de Vladimir al III-lea. Cum o fi oare sa iti botezi fetita Ekaterina (da, cu k), in cazul lui Filat si sa te creada cineva unionist? Sau sa iti numesti fiii Timofei si Inochentie (Plahotniuc) si cineva sa te creada un bun roman? Hai, sa fim seriosi, domnilor guvernanti: mai bine v-ati rusina de tavalelile de la Hotel Nobil sau de conturile crescute prin Cipru…

Viata bate filmul, insa. De fapt, Romania nu a avut niciodata niciun obiectiv, nicio politica pentru Republica Moldova, sau Basarabia cum se zice pe romaneste. Cea mai mare ticalosie politica a ultimilor 30 de ani a fost ideea tampa ca nu putem avea agenda unionista fata de Basarabia. Pai daca nu avem o viziune unionista, sa consideram atunci ca Republica Moldova este un fel de Bulgaria sau Serbia? Tat narmal, cum ar zice basarabeanul, numai ca moldovenii se incapataneaza sa ramana niste bulgari sau sarbi care vorbesc romaneste.

Si cum justifica Puterea de la Bucuresti ca nu avem o agenda unionista? Simplu: basarabenii nu doresc Unirea. Normal, daca sunt expusi doar televiziunilor rusesti. Ei bine, in anii 90, TVR a capatat una dintre cele 3 frecvente nationale de televiziune in Republica Moldova. Aceasta frecventa a fost „pierduta” de TVR in anii 2007-2008, frecventa trebuind eliberata pentru programul detinut de catre Vladimir Plahotniuc, program intitulat „Prime TV”, de fapt o traducere stangace a rusescului „perviy kanal„, pe care Plahotniuc il viza. Un alt gest simbolic: pe frecventa luata de Prime TV de la TVR a inceput retransmiterea programelor „Pervyi Kanal”, televiziunea publica a Federatiei Ruse.

Dupa 2010, TVR, la indemnul omni-potentului presedinte, stinge conflictul pe cale de a fi castigat la CEDO impotriva moldovenilor prin cedarea rusinoasa pe care administratia Lazescu o comite fata de Chisinau: TVR urmeaza a fi preluat „temporar” de catre canalul „2plus” al aceluiasi Plahotniuc. Administratia de la Bucuresti prefera sa piarda transmiterea TVR in Basarabia decat sa sacrifice puterea clanului Filat (Plahotniuc era atunci doar o anexa a lui Filat), dar mai ales ingropa astfel, unionismul din Basarabia, unionism reprezentat de catre partidul lui Mihai Ghimpu atunci. In vreme ce TVR se retragea strategic din stanga Prutului, televiziunile rusesti inundau spatiul mediatic de acolo, iar statul nostru renova gradinitele in limba rusa de zor. De unde atunci sentiment pro-romanesc dincolo de Prut? Inexistenta sentimentului pro-romanesc a fost apoi invocata de catre Bucuresti pentru a nu include vreo aluzie la romanism in politica de complicitate cu regimul oligarhic de la Chisinau.

Concluzia? Romania nu are curaj sa vorbeasca romaneste intr-un stat cu 3 milioane de romani; Romania sprijina cel mai anti-democratic si oligarhic regim din Europa. Ministrul nostru de externe, fumator de trabuce si bautor de single malt, nu gaseste necesar sa remarce ca protejatii sai de la Chisinau au anulat rezultatele unor alegeri neconvenabile pe motiv de Facebook (!!??) . Rusinea a devenit o borna mult prea indepartata atata timp cat analisti platiti cu bani grei si fostii consilieri ai Cotrocenilor fac sluj ridicol la curtea bizantina a lui Plahotniuc, scriind imnuri caraghioase de slava oligarhului bun platitor.

Sa nu ne miram, deci, daca pe 24 februarie, guvernul de la Bucuresti va primi o binemeritata rasplata pentru politica sa de conectare la aparate a unui pacient aflat de mult intr-o moarte clinica ireversibila: Republica Moldova va fi impartita intre socialistii rusofoni ai lui Dodon si mercenarii lui Plahotniuc si, impreuna, acestia vor transnistriza si ce a mai ramas in dreapta Nistrului, inghetand pentru ani buni orice identitate romaneasca sau orice aspiratie europeana.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).