ISTORIA OCULTĂ a românilor: Semnele Noastre Sacre: IC XC NI KA. Ce trebuie să știe fiecare român

ic xc titlu

Cam tot ce aveau Tracii mai sfânt a fost preluat de creștinism și de multe ori prelucrat ca să fie în concordanță cu ”Biblia”. Așa s-a întâmplat și cu simbolurile aparținând cultelor orfic și zalmoxian, născute în Dacia, printre care și IC XC NI KA, inscripționate și astăzi în toată Europa, inclusiv în România. La noi, aceste slove tainice sunt legate îndeosebi de morți, fiind înscrise pe crucile de morminte, pe colive și pe colaci. Ele fac parte din patrimoniul geto-dacic, dar toate care au fost descoperite sunt atribuite creștinismului primitiv de la Dunărea de Jos.

Multe inscripții, așa cum o dovedesc și cele de pe tăblițele de la Sinaia, sunt în vechiul nostru alfabet, numit pe nedrept în literatura de specialitate ”chirilic”. Dar aceasta este altă poveste…
IC XC ar trebui să se citească  IS CHOS. Că această sintagmă provenea din graiurile tracice o dovedește, ca variantă, denumirea unei localități getice din Moesia Inferior, OESCOS, situată la vărsarea râului Isker în Dunăre.
Iată și tâlcurile sintagmei IS CHOS: ”Este Vrednic; E Cinstit; Este Bun; E Curat; E Strălucitor; E Superior; Este Fericit; E Liniștit; Să se odihnească!”; cf. rom. îs; alban. ish ”fost”; rom. a da ghescaș; frumoasă cozoacăș ”isteț; inteligent”; haz; alban. kishe ”biserică”; gaz ”veselie; antren”; rom. a iscusi ”a cerceta; a instrui; a educa; a face mai ager, mai isteț; a se deștepta; a se deschide la minte; a se rafina”; a asoga ”a face; a pregăti; a prepara”; iosag ”moșie; avere; bogăție”; iasâc ”rișcă; joc de noroc”; AsachiIsac (n.); Azuga (top.); alban. ushkej ”a (se) hrăni; a (se) nutri”; rom. isihie, grec. hesykhia ”liniște; pace; tihnă; răgaz”; lituan. aiski ”luminoasă”. Se știe, din scrierile lui Herodot și ale altor autori antici, că Tracii se distrau la priveghiul morților, spunând că aceștia au scăpat de toate necazurile din lume. Acest obicei s-a păstrat până acum câțiva ani în Vrancea.
Ca și la Elini, NIKE era un supranume al Zânei Victoriei la Traci. Geto-Dacii o mani numeau și NIKA. Un basorelief din cetatea Tomis, de la Constanța, o reprezintă înaripată, mânând caii, dintr-un car de luptă.

Pe Nike o regăsim și în denumirea unui ținut de pe malurile râului Haebrus, din Tracia, BENNIKE. Acest termen provine din BEN NIKE ”Care biruiește; Care câștigă; Spre Izbândă; Cu Superioritate”; cf.. rom. până; germ. von ”de”; oland. van ”din”; rom. încăNica (n.); grec. Nike; rom. a vinci (arh.) ”a învinge; a câștiga”; pungă; ital. banca ”bancă; instituție financiară”; latin. vinco ”a învinge; a fi învingător; a câștiga victoria; a domina; a stăpâni; a întrece”.
Așadar, prin inscripțiile IC XC și NI KA, răposații erau recomandați Zeilor spre a fi primiți în Rai. Totodată, morților li se ura să învingă toate obstacolele până ce să ajungă în Ținutul Divin.

Că niciuna din aceste urări nu are vreo legătură cu Iisus Christos o dovedește înscrierea lor pe unele  monede medievale, îndeosebi bizantine, căci însemnau și ”câștig; forță financiară; belșug”; cf. rom. iosag ”moșie; avere; bogăție”; încă.

Se pare că asta au simțit și unii creștini de astăzi, căci pe crucile mortuare a început să apară, în loc de IC XC sau IS CHS, abrevierae IS HR, adică Iisus Hristos. Și uite așa, încetul cu încetul, Zalmoxianismul a fost ascuns în Creștinism!
Deocamdată, din pricini numai de ea știute, NIKA se lasă așteptată. Deocamdată!

Adrian Bucurescu