169 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu

Mihai Eminescu Suntem romani

Mihai Eminescu


Afară de Eminescu, totul este aproximativ. Niciunul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție neexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care chiar și un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de tulburarea ce ne-a lăsat-o în suflet. Emil Cioran – Schimbarea la față a României

Tudor Arghezi, lui Mihai Eminescu

 Ție
Ceahlăul e statuia ta…
Luceafărul te aștepta
De veacuri vechi, mai multe sute,
Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a întâlnit adâncul cu înaltul
Și nu mai scăpărase, din piatra țării, altul.
Fusese noapte-n cerul așternut
Pân’ ai primit botezul de sărut.
Singură luna, sfânta, te-a văzut,
Fecioara scumpă de tristeți și jale
De peste toate dragostele tale.

Ești al pământului tu, Doamne, dintre lunci
Ori ai rămas în ceruri ostatec de atunci?

Inscripție pe amfora lui

Pășiți încet, cu grijă tăcută, feții mei,
Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei!
Cel mai chemat din noi și cel mai teafăr
Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafăr.

 Aforisme populare, culese de Mihai Eminescu

Omul pe lume se-nțelege ca o umbră de vis.

Ca frunzele din copaci, ce una cade și alta iese, așa omul se naște și altul moare.

Omul ca o beșică piere cum se sparge.

Omul ca o beșică ce e plină de vânt și iarăși de vânt se sparge.

Amoriul când te privește, rămâi încremenit, că ochii ți se-nchid tocmai ca la orb, limba ți se leagă tocmai ca la mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort, mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă.

Oamenii se împart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțămiți.

Minte scurtă, haine lungi.

Stejarul nu crește pretutindenea, buruienile, în tot locul.

Sursa: adrianbucurescu.blogspot.com