Crăiasa noastră, România

Daniel Rosental Romania revolutionara

 

Nu am decât o țară pe lume,
Și-abia îndrăznesc să-i spun pe nume.
Cu toată zestrea ei geto-dacă,
E o crăiasă destul de săracă,
Și din ce i-a rămas mutanții îi fură,
Iar ea îndură, prea mult îndură,
Și, peste toate, mancurții o-njură.
Dar tot frumoasă e la făptură.

Slavă! Slavă,
Măicuță bolnavă!

O, mamă, ce veșnic mă dori,
Să-mi pregătești merinde în zori
Și straie curate, căci plec la Cer,
Pentru tine, măicuță, să cer
Să renaști ca o nouă dovadă,
Într-o zi de Crăciun, cu zăpadă,
Să te boteze Gavril și Mihai,
Să te prefacă iar colț de Rai!

Adrian Bucurescu

Ispita Iernii

Neaua dă năvală în lume.
Deodată se duce duhul putreziciunii
și ni se apără căldura sângelui
în tulburoasa lumină a Lunii.Caii în chiciură nechează nervoși,
înhămați la sănii bogate.
Stelele ard în troiene și cântă,
lepădate de-a valma prin sate.Până și-n cetăți urcă prețul liniștii.
Brazii, sfeșnice prea selenare,
ard neîntrerupt de câteva nopți
vecernia iernii hotărâtoare.Atunci, dacă e iarnă-iarnă,
adevărul să-l cearnă
și să rămânem curați, luminați,
ca de Cer lăsați!

Adrian Bucurescu

Muntele de polei

A înghețat apa în ciutură.
Pe inimă mi s-a pus chiciură.
Gândurile îmi viscolesc
Și amintirile îmi putrezesc.

Perpendicular din astru
Bântuie un fulg albastru
Care străbate Pământul
În zori îngheață și vântul.

De ger speranțele duioase
Se sparg în cioburi sticloase.
Între mine și Slăviții Zei
S-a înălțat un munte de polei.

Adrian Bucurescu

După luptă

Morții sunt întinși pe pământ
unul lângă altul.
Spre Calea Laptelui
sufletele lor au luat startul.
Care va ajunge la prima stea?
Care are bani la vamă să dea?
Cine  plutește nu prea ușor
și de casă-i e dor –
ca un fulg auriu,
nici mort, nici viu,
plâns de părinți și de surori
din zori până în zori?

Adrian Bucurescu

Undrea

Azi de dimineață,
florile de gheață
de pe geamul meu
au polenul roșu.
Cine-o fi tăiat azi-noapte
un miel negruț
pe streașina cerului
de i-a țâșnit sângele
pe toate florile
din grădinile gerului?
Tare aș vrea să știu
numele secret al oierului!

Adrian Bucurescu

Cetina verde a genelor


Trec sănii pe oglinzile Lunii.
Caii alunecă înspre Soare-Apune.
La Miazănoaptea iernii puiul de lup
suge flămând chiciura laptelui.Trecător ești pe lume, dar gerul
nu-ți scutură macii zâmbetului,
și gerul nu-și scutură nici
cetina verde a genelor.

N-ai decât, vântule, să-mi zburlești
buclele albe ale speranțelor.
Chiotul meu aleargă pe ghețuri
ca o nălucă pe urmele Geților.

Oricum, nu murim niciodată;
iarna, ne prefacem în fulgi de zăpadă,
vara, înflorim cu garoafele,
și ne mângâi pletele și frunzele, vântule!

Adrian Bucurescu