Mitologie daco-română: În Grădina cu Flori Dalbe din Sfânta Scriptură a Geților

flori titlu

În Grădina cu Flori Dalbe

În Sfânta Scriptură a Geților , se spune că, înainte de a fi ucis de Scyți,  Apollon-Zalmoxis S-a recules într-o poiană din pădurea A KES SAMENOS, a cărui denumire se tălmăcește prin ”Flori (Plante) Minunate (Întremătoare; Tămăduitoare); Grădina Sfântă”; cf. rom. a – articol adjectival; haz; frumoasă cozcașoacăș ”isteț; inteligent”; alban. kishe ”biserică”; gaz ”veselie; antren”; gezoj ”a (se) înveseli; a (se) bucura”; grec. aghios ”sfânt”; rom. a semănasămânțăa însămânțaasmonieiasmin, iasimin  ”iasomie”; siminoc; arom. iasimun, latin. iasminum ”iasomie”. Este atestat și un rege trac cu numele de Akessamenos.

Tot în scrierile sacre ale strămoșilor noștri se mai spune că Artemis-Diana, Sora Geamănă a lui Apollon, L-a înviat pe Fratele Ei cu aceste plante de leac.
În sensul celor de mai la deal, A KESSAMENOS a ajuns să însemne ”Întremarea; Înălțarea; Slava”, iar româna a moștenit ghismană ”plăcintă cu brânză și smântână; alivenci; pomana pentru Caloian” și gugiuman ”căciulă de samur, purtată de domnitori și boieri, ca semn al demnității lor”.
În amintirea Minunii Învierii Domnului, Zeiței Artemis-Diana I s-a mai spus și BLOUR EITES ”Cea cu Flori Minunate (Sfinte; Descântate; Înviorătoare)”; cf. rom. floareiuteied; latin. aedes ”templu”; grec. aiodos ”poet și cântăreț”. De la acest teonim vine și basmul ”Florița din Codru” de Ioan Slavici.
Din mitica pădure A KESSAMENOS vine și denumirea de Codrii Cosminului, tocmai în Bucovina, unde, la 26 Brumărel 1497, oastea moldovenească a voievodului Ștefan cel Mare a învins armata poloneză a regelui Ioan Albert.
Grădina Sfântă are un loc aparte în mitofolclorul românesc, florile ei dalbe luminând toată țara și aducând frumusețe, sănătate și forță, așa cum sugerează și un colind de la Tilișca, județul Sibiu:
Cocoș gaiu mi-a cântat,
     Florile dalbe,
Flori albe s-au revărsat,
Și din flori floare răsare,
Floare cu trei răzișoare.
Întâia rază ce-mi rază-mă?
Rază-n vârful munților,
Pe poalele brazilor.
A doua rază ce-mi rază-mă?
Rază-n cruce de fereastră,
La fereastră-n astă casă.
A treia rază ce-mi rază-mă?
Rază-n șes,
La holde verzi,
De le coace,
Le răscoace.
Și v-alegeți doi
Din voi,
Măcar soții amândoi,
Și plecați la rourat,
Ca vara,
Ca primăvara!
Câți cu rouă-ajunge-s-or
Cei mai mici mari face-s-or.

Grădina Magică se arată în visele boierilor, ca în acest colind din Valea Mică, județul Alba:
Visu ce-o visatu,
Noaptea d-asta-i noapte:
‘Ce ”D-în curtea lui,
Jur-prejur de lacu-i
Cea trestie măriuntă; 
Și-n mijloc de lacu,
Măr nalt, înfloritu,
Domnu-mpodobitu;
Pă trupini de măru,
Cea viță roviță;
Pă poale-s de măru,
Dalbele vrejioare;
La vârfșor de măru,
Vineți golumbei.

În Grădina Fermecată trăiesc Zânele, Ielele și alte făpturi miraculoase. Din această Grădină, unde S-a recules în văleatul Patimilor Zeul nostru, Zalmoxis, s-au răspândit în lume cei mai frumoși pomi, toate ierburile de leac și toate florile sacre, florile dalbe.

Adrian Bucurescu