Despre originea etnonimului dac/daci și denumirii Sarmisegetusei

Andrei Groza

Despre originea etnonimului dac/daci și denumirii Sarmisegetusei
S-au scris multe lucruri până la noi, mai multă lume s-a dat cu părerea referitor la originea numelui dac/daci. Majoritatea, la părerea noastră, înclină spre a accepta că acesta ar însemna lup.
DE CE?
Probabil din lipsă de argumente care ar fi reale și, mai ales, că această versiune ne-ar aranja pe noi, cei care ne considerăm că ne tragem de la daci.
Dar ce ne spun izvoarele scrise în vechime, nu în limbile greacă sau latină, dar scrise în limba sanscrită și, anume, în renumitele Vede? Acestea ne arată că etnonimul dac/daci are rădăcini destul de vechi, care se trag din mileniul al II-lea î.e.n. de la așa numiții dai, daai, dasai, dasi, dahi. Astfel, arienii din nordul Peninsulei Industan, care deseori luptau cu confrații lor dinspre apus îi numeau pe aceștia daai, dai dar și mai des dahi, dasai, și care nu însemna altceva decât dișman/dușmani.
Daaii, dahii sunt cunoscuți de-a lungul mileniului I-i î.e.n. ca una din comunitățile războinice, participante active la bătăliile, conflictele dintre formațiunile statale din Asia. Un grup important de dahi a luat parte la războiul dintre Darius al III-lea și Alexandru Macedon, luptând de partea lui Darius.
Aceștia sunt pomeniți în mai multe izvoare care îi localizează în diferite regiuni, atingând chiar teritoriile din nord-estul Mării Negre.
Romanii, care către secolul I î. e. n. au început a se confrunta cu geții din stânga Dunării, îi numesc pe aceștea daci (de la dasi, dahi – n.n.) adică dușmani.
Daaii, dasii, dahii din Asia erau de același neam cu geții, vorbeau aceeași limbă, așa că denumirea dată de romani geților din regiunea Munților Carpați era una firească, mai ales că denumirea get însemna conducător, de viță nobilă ș.a.m.d., ceea ce nu le convenea celor din Roma, care atunci erau în ascensiune.
În ceea ce privește originea denumirii capitalei statului dac – Sarmisegetusa din lipsă de timp, nu vom încerca să demonstrăm cine și ce a scris despre originea acestui cuvânt, ci doar vom menționa că nimeni nu s-a străduit să vadă că denumirea Sarmisegetusa, fiind constituită din două cuvinte – Sarmis + get nu înseamnă nimic altceva decât înarmatul get/înarmații geți.
Altfel spus, comunitățile din dreapta Dunării de mijloc și de jos, care atunci vorbeau rumâna, i-au zis localității/cetățuiei, care servea și ca centru administrativ al geților din stânga Dunării, localitate/cetățuie a geților înarmați, adică a geților războinici. Cuvântul rumânesc înarmat era transcris și utilizat în limbile greacă și latină ca sarmat/sauromat.