Istoria Atlanților: Ecouri românești în Țara Soarelui-Răsare ( JAPONIA)

japan 1

   Ainu, limbă europeană! 

Se pare că, până la descoperirea și colonizarea sa de către Atlanți, în Arhipelagul Nipon nu era nici țipenie de om. Izolată câteva milenii de Europeni, limba ainu a păstrat mult din atlantă, oferindu-ne date dintre cele mai importante despre limba primordială, ajutând la dezvăluirea ei cât mai exactă.

Ainu are un număr relativ restrâns de foneme (5 vocale, 9-12 consoane) și accent final. Totodată, are armonie vocalică sau cel puțin eufonie. Structura silabică este consoană-vocală-consoană .Limba actuală este considerată analitică și aglutinantă, întrebuințând particule (sufixe și enclitice). Morfologia este arhaică. Astfel, deosebirea între părțile de vorbire se bazează pe sensul radicalului, context, topică, elementele alipite după radical, ca în atlantă. Substantivul și pronumele sunt invariabile. Adjectivul poate fi întrebuințat și adverbial sau ca predicat, tot ca în atlantă. Comparativul se exprimă analitic, ca în română. Verbul e impersonal, persoanele fiind distinse cu ajutorul unor cvasi-pronume, și doar câteva verbe pot primi sufixe de plural. Simplul radical verbal are valoare de timp nedefinit. Diferitele valori modale aspectuale, tranzitivitatea, intranzitivitatea, diateza se pot exprima cu ajutorul unor sufixe sau altor verbe. Sistemul de numerație este zecimal până la 29 și apoi vigesimal, zecile obținându-se prin înmulțire, de exemplu 40 = 2 x 20, sau scădere, de pildă 30 = 40 – 10. De la nume se pot forma verbe cu ajutorul lui ”a face”. Are particule declarative. Encliticile sunt folosite ca indice de rapel care încheie un grup logic, asigurându-i unitatea. Nu exprimă vorbirea indirectă. Topica este aceasta: subiect – obiect-verb, adjectiv – substantiv. Are două dialecte – hokkaido ((y)ezo) și sakhalin (saghalin) – cu dificultăți de înțelegere și cu subvarietăți.

În limba ainu se fac deosebiri pe grupuri de vârstă. Pronumele personale au forme diferite, în funcție de vârsta și sexul vorbitorului și/sau interlocutorului. Există cuvinte speciale, întrebuințate în locul celor obișnuite de anumite categorii de vorbitori (femei, copii), sau în funcție de împrejurări și îndeletniciri. De pildă, în sezonul pescuitului de somoni, aceștia sunt desemnați cu un termen special, în locul celui obișnuit, care înseamnă și ”păstrăv”. Poemele epice ale Ainu-ilor sunt create într-o limbă sintetică complicată, diferită de vorbirea uzuală actuală.

  Cuvinte potrivite

Din pricina ignoranței și a lipsei de imaginație a mai tuturor cercetătorilor, până acum idiomul ainu nu a putut fi încadrat convingător în nicio familie de limbi, deși s-a crezut că ar avea elemente comune cu cele altaice, cu ghiliak, (cu care coexistă în Sahalin – împrumuturi reciproce), cu japoneza, cu limbile austroneziene. Uneori, Ainu este inclusă printre limbile paleosiberiene. Totuși, câțiva  dintre cercetători s-au încumetat să apropie ainu și de limbile ”indo-europene”.
Când s-au stabilit familiile de limbi, albaneza nu a fost considerată ”indo-europeană”. Astăzi este socotită continuatoarea limbii trace. În veacul al XIX-lea, au fost de ajuns aproximativ 100 de cuvinte comune, ca să se spună că albaneza și româna sunt înrudite. Ei bine, în ainu sunt peste 500 de cuvinte, din fondul principal, care au consonanțe cu cele europene, mai ales cu româna. Iată o selecție a acestora:
AK ”frate mai tânăr”; cf. alban. ag ”zori”; got. juggs ”tânăr”; AMAN ”orez”; cf. rom. oman ”iarbă-mare” (bot.); mană ”belșug”; AMPA ”a avea grijă”; cf.rom. a înfia; a (se) îmbia ”a (se) invita; a (se) pofti; a (se) oferi”; alban. i embel ”gentil”; AMPENE ”foarte”; cf. rom. a împăna; latin. impono ”a impune; a pune la conducere, a învesti”; AN ”eu, noi”; cf. alban. une ”eu”; yne ”nostru”; ANI ”el, ea”; cf. rus. on ”el”; ona ”ea”; APA ”ușă, poartă”; cf.. engl. off ”afară”; APUNTEK ”blajin, blând, bun, gentil, nobil, prietenos, tandru”; cf. rom. a (se) vindeca; ARKA ”a răni; a avea dureri”; cf. rom. urgie;hârcă; latin. orgia ”urgie”; ASH ”a ploua”; cf. alban. shi ”ploaie”; AT ”frânghie, funie”; cf. rom. ață;iță; ATTE ”a picura”; cf. rom. a uda; alban. ujt ”apă”; ujit ”a uda; a stropi; a iriga”; AWA ”atunci”; cf. rom. apoi; latin. aevum ”ev”;

BORU, PORU ”peșteră”; cf. rom. a (se) vârî; latin. foro ”a găuri; a perfora”;
CASI ”castel la munte”; cf. rom. casă; alban. kishe ”biserică”; CEH ”pește”; cf. rom. cegă; CHACHA ”bărbat în vârstă”; cf. rom. ceace ”nume de respect pentru o persoană mai în vârstă; nene; bade; unchi”; Ciucea (loc.); CIKAP ”pasăre”; cf. alban. shqabe ”vultur pleșuv”; CIRIKINA ”a răsări sus”; cf. rom. cearcăn ”cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna; halo”; CIW ”a găuri, a pătrunde”; cf. rom.cep; ciob; a (se) ciobi; țeavă;
EARKINE ”formidabil, grozav, înfiorător, teribil”; cf. rom. Arcanul – dans popular; a fi luat la oaste cu arcanul; EK ”a veni”; cf. latin. ago ”a pune în mișcare; a merge”; EKASI ”bunic”; cf. alban.gjush ”bunic”; EN ”eu”; cf. alban. une ”eu”; ENDO ”fântână, izvor”; cf. rom. undă; EPER ”urs”; cf. engl. bear ”urs”; ERUM ”șobolan”; cf. rom. haram ”jaf; pradă”; ESANI ”peninsulă”; cf. rom. sân(arh.) ”golf”; ESHOKORO ”a crede”; cf. rom. sigur; șogor ”cumnat; rudă prin alianță”; EWEN ”a deveni rău”; cf. rom. avan ”care este iute la mânie; care este câinos la inimă; plin de răutate; rău”;vină;
GOZA ”preș, rogojină”; cf. rom. coajă;
HAITA ”a nu atinge; a pierde un reper (o urmă)”; cf. rom. a uita; HAUTUR ”lider spiritual; mesager”; cf. rom hatâr; a hotărî; latin. auctor ”autor; creator; străbun; părinte; întemeietor; vestitor”; HAWE ”voce; așa s-a spus”; cf.. rom. coabe; a cobi; HEBERA ”Nord”; cf. rom. hiavră”friguri”; latin. hiberno ”în timpul iernii; iarna”; HENKE ”bătrân”; cf. rom. unchi; HOPPA ”a pleca”; cf. rom. hopa!; copoi; HORAI ”a trăi”; cf. alban. rroj ”a trăi; a exista”; rroje ”viață; existență”; HOYUPU ”a fugi, a alerga”; cf. rom. iapă; grec. hippos ”cal”; HUMI ”pare a fi; apare”; cf rom. cam; cum; HUSKO ”bătrân”; cf. rom. hoașcă;

I ”eu, noi”; cf. rom. eu; io; engl. I ”eu”; ICHAKKERE ”infectat, jegos, murdar, obscen”; cf. rom.ceacâr; zgură; IKU ”a bea”; cf. rom. oiagă, uiagă ”clondir, sticlă”; latin. aqua ”apă”; INUKURI ”de neîndurat, insuportabil, intolerabil”; cf. rom. angara; negară; negură; ISAM ”a nu exista; a muri”; cf. rom. a-și face seama; ISOUN ”a vâna; a urmări”; cf. rom. ison; ITAK ”a vorbi, limbaj, cuvânt, voce”; cf. rom. adică; latin. dico ”a zice, a exprima, a spune; a vorbi în public; a pleda”; IYOYKIR ”obiecte de rituri”; cf. latin. augur ”augur; prevestitor al viitorului; ghicitor”;

     KA ”și, încă”; cf. rom. cu; KA ”vârf, culme”; cf. rom. cui; caia; KAMUY ”Zeu”; cf. rom. chimă”culme; vârf”; KANE ”galben-auriu”; cf. alban. hene ”Lună”; KAR ”a face (ceva)”; cf. latin. creo ”a crea; a produce”; KAR ”a lua”; cf. rom. a căra; chirie; a închiria; KAT ”a construi”; cf. rom. cat ”etaj”; KAYE ”a sparge; a rupe”; cf. rom. chei (geogr.) ”spărtură; defileu”; gaie ”pasăre răpitoare; șoim”; KEERA’AN, KERAN ”gustos; delicios”; cf. rom. carne; grâne; hrană; Chiran (n.); KERA ”a gusta”; cf. rom. gură; KEU ”a tuna”; cf.. rom. a chiui; KI ”a face”; cf. alban. gje ”lucru; obiect”; KIM ”munte”; cf. rom. chimă ”culme; vârf”; coamă ”vârf de munte sau de deal”; KIRAW ”corn de vită”; cf. rus. korova, bulg. krava ”vacă”; KOIKI ”a disputa, a lupta”; cf. rom. ghioagă; KOMO ”a se îndoi; a se apleca; a se arcui; a se înclina; a se supune”; cf. rom. a se ghemui; KONRU ”gheață”; cf.

rom. Ghenar ”Ianuarie”; KOR ”a avea, a deține”; cf. rom. chir ”stăpân; jupân”; chirie; a închiria; latin.herus ”domn; stăpân; proprietar”; KORPARE ”a da, a face (cuiva) o favoare, făcând ceva”; cf. rom.chilipir; Carbarău (n.); KOTAN ”sat”; cf. rom. cătun; KOTE ”a înfășura, a pune în jur”; cf. cută; rom.chită ”mănunchi de flori, de frunze etc; snop de grâu”; KOYKI ”a ucide”; cf. rom. ghioagă; a hăcui; KUNNE ”negru”; cf. rom. a căni ”a vopsi în negru (mai ales părul)”;KUNNEHE ”ignoranță; prostie; întuneric”; cf. rom. goangă ”insectă mică; vierme”; goange ”fleacuri; minciuni”; KURPOKI ”după ceva”; cf. rom. a cârpăci ”a petici”;

 

LYOTTA ”foarte”; cf. rom. liotă; Laiotă – n. unui voievod muntean; Leaota (munte);
MAK ”parte a muntelui”; cf. rom. muche; MAMMA ”lapte”; cf. latin.. mamma ”sân; țâță”; MARAPTO, MARATTO ”banchet, petrecere, ospăț”; cf.. rom. marafet; a se mărita; a mirodi ”a da un gust plăcut; a condimenta”; MAT ”a se întâmpla”; cf. grec. mithos ”mit; poveste; basm; legendă”; MAT ”soție”; cf. rus. mati ”mamă”; MATAK ”sora mai mică”;cf. rom. moțoc ”pieptănătură femeiască”; alban. moter ”soră”; MEAN ”rece, frig”; cf. rom. moină ”timp umed și cețos”; MENOKO ”fată, femeie tânără”; cf. mancă ”doică”; MESKE ”a veni (a ieși) afară”; cf. rom. a (se) mișca; MEUNATARA ”splendid”; cf. rom. mândru; mândrie”; a se mândri; mindir; MEW ”a strânge; a presa”; cf. germ. Muffe ”mufă”; MIIRE ”a se îmbrăca”; cf. franc. moire ”moar”; MIKE ”a străluci”; cf. rom. mac; franc. mica ”mică – mineral cu luciu sticlos, sidefat”; MOSIR ”ținut, regiune”; cf. rom.Misir (arh.) ”Egipt”; măsură; MUNNUE ”a se năpusti”; cf. rom. mânie; a (se) mânia; MUT ”a purta (o haină)”; cf. grec. moda, ital. moda, franc. mode ”modă”;
NAY ”râu”; cf. rom. naie ”barcă; luntre; corabie”; NI ”copac”; cf. rom. nuia; NIPA ”șef; stăpân”; cf. slav. nebo ”cer”; NOK ”ou”; cf. rom. nucă; NUYE ”a scrie, a compune muzică, a desena”; cf. rom. nai;
OAIKANCHI ”urechelniță”; cf. rom. goangă; OANRAY ”a muri”; cf. rom. a (se) nărui; OKERE ”a termina, a sfârși”; cf. latin. occuro ”a ajunge”; OKIRASNU ”puternic, tare”; cf. rom. crasnă”frumusețe; sapă ascuțită la vârf pentru pământ tare”; Crasna (top. și hidr.); OMA ”a fi, a exista”; cf. alban. jam ”a fi”; ONNE ”bătrân(ă)”; cf. rom. uină ”mătușă; țață”; latin. anus ”bătrână; babă”; OTTA ”în, la”; cf. rom. ot (arh.), slav. ot ”de la, din”; OTTENA ”șef, conducător”; cf. grec. Athena – Zeița Înțelepciunii; capitala Greciei; germ. Odhin – Zeul Suprem;

PA ”a se întoarce într-un loc”; cf. alban. vij ”a veni”; germ. Pa! ”pa! la revedere”; PAGE ”a pleca”; cf. rom. fugă; a fugi; PAKARI ”cantitate, etalon, măsură”; cf.. rom. pahar; PAKKAI ”a căra ceva în spate”; cf. rom. buhai (reg.) ”pelerină”; PARAKARA ”arzător, fierbinte”; cf. rom. frigare; friguri”febră”; PAS ”în josul apei, în aval”; cf. rom. pas ”trecătoare”; alban. pus ”puț”; PATEK ”numai, doar”; cf. rom. pitic; PAYKAR ”primăvară”; cf. rom. bucurie; Bucur (n.); PEKOR ”strălucitor”; cf. rom. Bucura (lac alpin); alban. i bukur ”frumos”; PEWRE ”tânăr”; cf. latin. puer ”copil; băiat; tânăr”; PEWREKUR ”persoană tânără”; cf  rom. vergură ”fecioară”; PIRIKA ”bun”; cf. rom. ferice; Birică(n.); POMPE ”lucru mic”; cf. rom. bumb; POOHO ”copil”; cf. rom. puiuc ”puișor; copilaș”; buiac”răsfățat; zburdalnic; nebunatic”; POROHO ”binețe”; cf. rom. ferice; POROIKE ”lucru sau persoană mare”; cf.. rom. purcoi; berc ”hățiș; desiș”; porc; a se aburca; alban. breg ”țărm”; germ. Berg”munte”; Burg ”fortăreață”; PORONNO ”mult”; cf. rom. bârnă; latin. perennis ”peren”; POY ”mic”; cf. rom. pui; PUMA ”plăți, plată, lefuri”; cf. rom. vamă; PUTU ”gură de râu”; cf. rom. puț; PUTUHU ”capac”; cf. rom. petic; botcă ”celulă specială în fagure, în care se dezvoltă matca”;
RAKKO ”vidră de mare”; cf. rom. rac; RAM ”piept, sân”; cf. rom. iremă (arh.) ”inimă”; RAMUAN ”isteț; literal: are minte”; cf. rom. Român; a rămâne ”a învinge (pe cineva)”; RAP ”a cădea”; cf. rom.rob; robie; a se duce de râpă; RAY ”a muri”; cf. rom. rău; RENKAYNE ”mult”; cf. rom.. Rinchini – neam de Vlahi, emigrat în Sudul Dunării; RI ”sus, înalt, culme, punct culminant, maximum, cer”; cf . rom. Rai; alban. re ”nor”; RUPNE ”maturitate”; cf. rom. râvnă; RUY ”puternic (ca vântul)”; cf. rom.roi; a roi; rui ”ciocârlan, ciocârlie”; a urui;
SAK ”a fi fără”; cf. rom. sec; SAKE ”vin din orez; sake”; cf. rom. saca; latin. sucus ”suc; sevă; zeamă; băutură”; SAT ”a se usca”; cf. rom. sete; SE ”a-i păsa, a avea grijă, a fi atent”; cf.. alban.sy ”ochi”; SHIK-O ”a deschide ochii,  a începe să vadă”; cf. alban. shoh ”a (se) vedea; a (se) observa”;
SI ”se”; cf. rom. se; SIKANNA ”dragon”; cf. rom. țigan, căruia i se mai spune, în limbajul popular, și ”balaur”; franc. chicane ”șicană”; SIK ”ochi”; cf. alban. shoh ”a vedea”; SIKIHI ”ochi”; cf. alban.shoh; rom. a se zgâi; SIKO ”a se naște”; cf. rom. a suge; sugar; alban. zog ”pui”; SIR ”căutătură, priveliște, privire, vedere (a ceva”; cf. rom. a zări; zare; SITAYKI ”a (se) arunca; a descărca”; cf. rom. stihie; știucă; Staicu, Stoica (n.); SIYEYE ”a se îmbolnăvi”; cf. rom. șui; zoaie; SKE ”a împleti; a tricota”; cf. rom. scai ”îmbrăcăminte din imitație de piele”; SON(NO) ”adevărat, real”; cf. latin. sane ”desigur; într-adevăr”; SOSIEKATTA ”a scoate”; cf. rom. a scoate; SUMARI ”vulpe”; cf. rom. samur ”zibelină; sobol”; alban. shemer ”dușman”; SUOP ”cutie”; cf. engl. safe ”seif”; SUSU ”pește”; cf. alban. shojze ”calcan; specie de pește”; SUY ”a guverna, a influența, a purta”; cf. rom.a sui; șa;

TA ”în, la”; cf. engl. to ”la; spre”; TAA ”acesta”; cf. alban. i teij ”al lui; al său”; ata ”acei; aceia”; rus. eto ”acesta”; TAM, TOMI ”sabie”; cf. rom. teamă; TAP ”umăr”; cf. rom. utupă ”ceafă”; TEK ”mână”; cf. alban. dege ”braț”; TEPPO ”armă de foc”; cf. rom. țeapă; a înțepa; TERKE ”a alerga, a sări”; cf. rom. țarcă ”coțofană”; țurca ”un joc de copii”; Turca ”personaj zoomorf, care dansează în cadrul obiceiurilor de Crăciun”; TO ”lac”; cf. rom. tău ”lac de munte”; TOHO ”ziuă”; cf. germ. Tag, sued. dag ”ziuă”; TOI ”grădină”; cf. alban. dua ”a iubi; a dori; a plăcea”; franc. thuya ”tuie; arborele vieții”; TOM ”înăuntru”; cf. latin. domus ”casă; locuință; lăcaș”; rus. tam ”acolo”; TOMTE ”a înfrumuseța”; cf. rom. a (se) tunde; TOPE ”lapte de vacă”; cf. alban. tube ”cireadă”; TORANNE ”inactiv, indolent, inutil, trândav”; cf. rom. durnă ”femeie proastă, leneșă și murdară”; franc. terne”tern; anost; banal; plictisitor; spălăcit; șters”; TOTTO ”mamă”; cf. rom. dadă; arom. dadă ”mamă”; alban. teto ”mătușă”; TU ”doi”; cf. rom. doi; latin. duo, alban. dy ”doi”;  TUMIKORO ”război”; cf. rom.dangara ”angara; problemă spinoasă”; a dăngălui ”a însemna vitele cu fierul roșu”; TUMPU ”cameră; încăpere”; cf. latin. tumba ”groapă; mormânt”; TUNCHI ”interpret, exeget, tălmaci”; cf. rom. a tonoci ”a îndruga; a sporovăi”; TURA ”linie, rând, șir”; cf. rom. dâră; TUREN ”a răni”; cf. rom.a dărâma; TUYE ”a tăia”; cf. rom. a tăia; TUYMA ”departe, demult”; cf. rom. tumai (pop.) ”tocmai; hăt; taman”; TUYMAMO ”departe (pe drum)”; cf. rom. taman ”hăt”; TUYU ”a cresta, a tăia”; cf. rom.a tăia;
UMA ”cal”; cf. rom. ham; a înhăma; UN ”spre”; cf. rom. în; UNI ”noi”; cf. alban. yne ”al nostru”;jone ”a noastră”; UNU ”mamă”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; uină ”mătușă”; UPASKUMA ”a spune povestiri vechi”;cf. rom. boscoană ”descântec; farmec; magie”; USOR ”lagună”; cf. rom. iezer; rus.ozero ”lac”; UTUR ”între”; cf. rom. hotar; UWEKOT ”a cădea”; cf. rom. apucat ”om chinuit de diavol; epilepsie; epileptic”; a picoti; păcat; picat; UYEE ”a se certa cu cineva”; cf. rom. a aui; a hăui;
WANO ”de la”; cf. rom. până;
YA ”plasă de pescuit”; cf. rom. ie; YAN ”a se înălța, a se ridica, a crește, a spori”; cf. alban.ujane ”imensitate”; YANKE ”a pune ceva sus”; cf. rom. încă; Iancu (n.).
Cum am spus mai la deal, gradele de comparație ale adjectivelor se formează în ainu exact ca în română: PIRIKA ”bun”; NAA PIRIKA ”mai bun”; LYOTTA PIRIKA ”cel mai (foarte) bun”.
Așadar, Ainu-ii, nu doar că aparțin fizic mărețului neam alb, dar și prin limbă ei sunt curat Europeni.
  Quod erat demonstrandum !

  Mândrii urmași ai Atlanților

În scriptele clanului Matsumae, postul cel mai înaintat al puterii imperiale nipone, începând din veacul al XVI-lea, se arată că între Ainu și Japonezi au avut loc lupte frecvente. Astfel, sunt consemnate războiul Kashamain, din 1456, și bătălia pentru Hakodate, din 1512, amândouă câștigate de Ainu.

În 1669, în timpul răzvrătirii Ainu-ilor, sub Shagushai, săgețile înveninate ale Ainu-ilor au trebuit să cedeze în fața armelor de foc ale clanului Matsumae, care s-a instalat ferm în Hokkaido. Procesul adevăratei colonizări japoneze a început abia după Restaurarea Meiji… Dar grație calităților lor fizice și spirituale, frații noștri de peste mări și țări au supraviețuit până astăzi.

Adrian Bucurescu

Lasă un răspuns