TEROAREA ALBASTRĂ de la Chişinău a lui PLAHOTNIUC susţinută de PUTIN de la Moscova poate deveni TEROAREA ROŞIE a lui LENIN şi STALIN. Ce-i de făcut, noldoveni ?

TEROAREA ALBASTRA

Octavian Țîcu

Septembrie 1918.  În Rusia bolșevică, se dă startul pentru ceea ce avea să rămână în istorie drept „Teroarea Roșie”. Este vorba de campania de crime în masă și represiune organizată de noul guvern bolșevic din Rusia. Oficial, începutul acestei campanii a fost anunțat pe 2 septembrie, decretul fiind publicat trei zile mai târziu, și ea s-ar fi sfârșit, potrivit declarațiilor oficiale, o lună mai târziu. Istoricii consideră însă că această campanie de represiune a durat cel puțin până în 1922, adică până la sfârșitul Războiului Civil. „Teroarea Roșie”, condusă de aparatul represiv al CEKA împreună cu GRU, însemna consolidarea regimului bolșevic printr-o violență nemaiîntâlnită până atunci în Europa, și punea bazele regimului de teroare care va dăinui începând de atunci în Rusia sovietică, dar și după dispariția acesteia.

Teroarea Roșie reprezintă prima fază a dictaturii proletariatului și e justificată de autorități prin necesitatea eliminării inamicilor de clasă. Și potrivit ideologiei și propagandei oficiale, eliminarea dușmanilor de clasă și a contrarevoluționarilor nu se putea face decât pe căi violente. Prin mișcarea de represiune, bolșevicii au arătat că nu pot prelua puterea altfel decât prin violență și că singura metodă prin care pot păstra puterea este supunerea oricărei forme de rezistență prin teroare.

„Nu căutați în dosarul cu dovezi incriminatoare ca să vedeți dacă acuzatul s-a ridicat sau nu împotriva Sovietelor cu armele sau cuvintele. Întrebați-l cărei clase aparține, care sunt trecutul, educația și profesia lui. Acestea sunt întrebările care vor determina soarta acuzatului. Acestea sunt înțelesul și esența Terorii Roșii”  – așa declara Martin Latsis, șeful CEKA din Ucraina.

Vă sună cunoscut? Parcă am fi în R. Moldova anului 2018. Tot așa, peste o sută de ani, Partidul Democrat consideră că unica modalitate de a rămâne la putere în R. Moldova, de a-l salva pe Plahotniuc și armata lui de criminali, este instituirea terorii, iar dovezile și probele nu contează. Doar că acum vorbim de „Teroarea Albastră”.

De ce albastră? Pentru că este culoarea partidului care a declanșat-o, iar teroarea se face sub auspiciile unui curs de „integrare europeană”, adică pe fundal albastru. Unora li se pare deșănțată această paralelă, poate chiar haioasă, doar că lucrurile stau mult mai grav decât ne pare.

Premisele Terorii Albastre

Nu m-am gândit că voi scrie vreodată acest editorial. Cel puțin nu după înlăturarea lui Voronin și „schimbarea” politică din 2009, care ne-a adus orizonturi albastre, europene. O societate timorată după 50 de ani de comunism și teroare roșie, abia și-a desfăcut aripile libertății după 1991, pentru ca peste zece ani, între 2001-2009, să intre într-o altă formă de „Teroare Roșie”, instituită de bătrânul general. E clar că Voronin nu avea alte habituri de guvernare și acțiune decât cele pe care le-a învățat la școala de partid și cea de miliție, iar societatea noastră, crescută în frică și obediență, l-a suportat opt ani de zile, ba chiar și l-a votat în două rânduri cu majoritate.

De unde vin însă veleitățile acestei „terori albastre”, când societatea era profund schimbată și aparent descătușată, iar partenerii occidentali au vegheat pas cu pas fiecare acțiune a guvernării „proeuropene”, rămâne un mare mister al istoriei noastre, chiar dacă fiecare dintre noi are zeci de argumente pentru a explica acest lucru. Pentru mine însă trei factori oferă o explicație cât de cât satisfăcătoare: condiția noastră genetică, conturată istoric în multitudinea moștenirilor nefericite ruso-turcești (care revin chiar zilele astea chemate de guvernare); moștenirea comunistă și sovietică, vie și persistentă în fiecare Homo Moldovanus, care-l fac în continuare un om de țarc; intrigile și strategiile războiului hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului și care au făcut vulnerabilă R. Moldova, la pachet cu alte state din acest areal.

Nu este de capul lui Plahotniuc instituirea unui astfel de regim. Este clar și cu siguranță deja. Ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova după 2009 s-a creionat demult la Moscova, iar modul de acțiune a regimului indică faptul că există o garanție a acestor acțiuni din partea lui Putin, dincolo de raționamentele de supraviețuire a puterii, care nu are altă soluție decât instituirea terorii. Teroarea menține sub controlul puterii Rusia, teroarea face ravagii în Turcia, acum teroarea se declanșează în R. Moldova. Tocmai când la Chișinău vine sultanul Erdogan. Interesantă coincidență. Pe timpuri veneau Biden, Rompuy, Merkel, Barosso. Acum vine Erdogan și ne ducem la Putin. E clar unde am ajuns.

Fiecare din componentele diferitor „alianțe pentru integrare europeană” poartă responsabilitatea pentru instituirea terorii și a regimului „albastru”: PLDM cu Filat; Urecheanu cu „Moldova Noastră”; Ghimpu cu liberalii; Hadârcă cu liberalii reformatori; Leancă cu PPEM și puzderia de diferiți deputați „roșii”, „verzi”, „galbeni” și „albaștri” care s-au vândut regimului pentru a evita efectele terorii.

Neoficial, instituirea regimului „albastru” s-a făcut după arestarea lui Filat, destituirea guvernului Streleț și numirea peste noapte a guvernului Filip. Cu niște liberali ca anexă, debarcați în curând pentru că erau expirați, s-a instituit de fapt o guvernare totalitară a Partidului Democrat, care va concentra în mâinile sale toate pârghiile de putere politică și economică.

Manifestările teorii

La începuturi, regimul părea să nu fie interesat de aspectele terorii generale, doar că societatea a început să asiste la acțiuni mai puțin obișnuite pentru viața noastră politică. Arestul și încarcerarea lui Vlad Filat, urmată de capturarea și încarcerarea lui V. Platon, condamnarea lui Ilan Șor, toate au răspândit o atitudine de ambiguitate. Pe de o parte, acești oameni se făceau vinovați de furtul miliardului și alte afaceri ilegale pe le-au întreprins în exercițiul funcției sau în activitatea lor criminală. Pe de alta, era însă evidentă complicitatea puterii la aceste ilegalități, cât și felul selectiv în care s-a făcut justiția în raport cu acești trei. Filat și Platon la închisoare, fără procese transparente, iar Șor condamnat în primă instanță și eliberat pentru a putea fi folosit atunci când puterea are nevoie. Mesajul puterii a fost cât se poate de clar, în primul rând pentru clasa politică, care la scurt timp va cădea într-o obediență totală față de regimul „albastru”.

Instrumentele de răspândire a terorii sunt Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție, care acționează dintr-un singur centru, la fel ca toate instituțiile statului responsabile cu întreținerea terorii, care au devenit servile regimului: CSJ, CSM, MAI, SIS, SPP. La aceasta se adaugă agențiile de pază și protecție, dublate de diferitele cluburi de sportivi și pseudo-sportivi care asigură climatul de frică și teroare în societate. Adică la „firul ierbii”.

Cu asemenea dotare instituțională și statală Plahotniuc a abordat cu determinare eliminarea actorilor politici incomozi guvernării, dar și acelor care într-un fel sau altul au manifestat rezistență față de regim: Renato Usatâi a fugit la Moscova; Dorin Chirtoacă s-a pomenit cu dosar, pe care îl merită, dar și destituit din funcția de primar, pasibil oricând de a fi condamnat; Mihail Gofman s-a refugiat în America; Grigore Petrenco în Germania, unde se află Viorel și Victor Țopa. Poate mi-a scăpat cineva, dar nu asta este esența. Esența este că teroarea s-a răspândit asupra întregii societăți – funcționari, medici, profesori universitari, decani, rectori, au fost supuși unei acțiuni de intimidare fără precedent, toate sub apanajul unei „vânători de vrăjitoare” în lupta cu corupția.

Admit faptul că fenomenul corupției persistă și este răspândit în societatea noastră. Doar că două întrebări apar în legătură cu această acțiune a lui Plahotniuc, care vrea să fie o aluzie la cea românească întreprinsă de DNA. Statul trebuie mai întâi să asigure un trai decent și să înlăture sărăcia din societate, pentru că altfel lupta cu corupția nu este altceva decât o manifestare a terorii și intimidării, a încălcării flagrante a drepturilor omului, iar efectele sale vor fi sterile. Așa cum lucrurile s-au întâmplat în România, unde medicii, profesorii și funcționarii au un salariu decent, într-o țară democratică și prosperă.

În al doilea rând, lupta cu corupția trebuie să fie totală și nediscriminatorie, adică dacă la închisoare stă un profesor și un medic, tot acolo trebuie să stea Țuțu, „Borsetcă”, Șor, Plahotniuc și ceilalți. Așa cum este în România, unde corupții stau împreună după gratii, indiferent de funcție și culoarea politică. Altfel această luptă nu este altceva decât o nouă sursă de a stoarce bani din oameni, care așa cum se știe își cumpără astfel de cele mai deseori libertatea.

De mediul de afaceri nici nu mai pomenesc – acolo, fiscalitatea „neoficială” și intimidarea fizică sunt norme de când există R. Moldova ca stat. Se schimbă doar cei care fac uz de instrumentele statului pentru a supune și controla torentele financiare, marile proprietăți, afacerile și restul lucrurilor care aduc bani.

Consecințele Terorii

Am rămas deopotrivă profund mâhnit și revoltat de felul în care a fost arestat Gheorghe Petic. La fel cum a fost arestat și Ruslan Verbițchi. Păcat că nu avem mai mulți bărbați ca ei. Poate altfel ar fi stat lucrurile la 27 august 2018 când democrația a rămas să fie apărată de 70 de oameni, dintre care 40 erau femei. Faptul că Gheorghe urma să fie arestat sau eliminat era cumva evident, dacă pornim de la manifestările sale deschise contra regimului, deconspirarea schemelor de trafic de țigări, felul cum a organizat protestul de la Ungheni și multe alte lucruri care-l făceau insuportabil pentru Plahotniuc și banda lui. Prin aceasta s-a lovit în opoziția de la Ungheni, care a demonstrat prin protestul mișcării de rezistență ACUM, că este consolidată și sfidătoare față de regim. Prin aceasta s-a descurajat atât opoziția de la centru, cât și alți lideri ai opoziției din teritoriu, pentru care exemplul arestării lui Gheorghe Petic trebuie să fie o învățătură.

Practic, din 27 august 2018, din Ziua Independenței, „teroarea albastră” a fost declanșată oficial de regimul de guvernare, iar Gheorghe Petic este prima ei victimă. Arestat ziua în amiaza mare, în spațiul public, în urma unei acuzații de doi bani, fără probe, cu scenarii pregătite din timp, totul demască lipsa oricăror scrupule din partea regimului, care se crede suficient de confident să acționeze în maniera represiunii din anii „Terorii Roșii” sau a Marei Terori.

Asta chiar în săptămâna în care votează în Parlament caracterul ireversibil al „cursului european” în Constituția de doi bani ai țării. Doar că, în loc de liniște, regimul a născut un martir, pe Gheorghe Petic, care, poate fără să vrea, a devenit un simbol al rezistenței și care într-un rechizitoriu post-Plahotniuc, va deveni un capăt de acuzare și un cui în ochiul celor care l-au arestat.

Cetățeni ai R. Moldova, vă simțiți în siguranță? Credeți că regimul nu va ajunge la voi? Acum vine rândul vostru, pentru că regimul nu mai are de unde să fure, banii europeni nu vor mai veni, iar voi ați rămas ultima sursă de jecmănit și intimidat. Asta în cazul în care de-amu n-ați șters-o peste hotare, la neamurile din Italia, Spania sau Irlanda.

Liderii opoziției trebuie să-și asume sacrificiul de sine și solidaritatea politică pentru oamenii care se expun și rezistă contra regimului, să fie pregătiți pentru orice deznodământ în condițiile nefaste în care ne aflăm. Dacă veți ști să muriți pentru oamenii care vă susțin, atunci și ei se vor sacrifica pentru voi. În asta este menirea istorică a unor personalități politice. Iar mințile și brațele sănătoase care au mai rămas în țară trebuie să se ridice toți împreună împotriva acestor fărădelegi, ACUM când împreună încă mai suntem o forță, iar „Teroarea Albastră” încă n-a devenit „Roșie”.