INVESTIGAŢIE/EXPLOZIV: Agenți ruși – Obiective strategice și economice în România și Moldova preluate de companiile rusești

agenti rusi

Sorin Ozon

Interesele Rusiei în România nu sunt neapărat economice. Prin investițiile ei aici, Rusia urmărește simultan mai multe direcții: să omoare concurența (în 89, România era una dintre cele mai industrializate țări comuniste), să pătrundă pe piața UE, să formeze pârghii care acționate să răspundă intereselor ei.

Adevărul este că România nu a scăpat niciodată total din ghearele Rusiei.

Încă din anii 90, Rusia a desfășurat în România o serie de afaceri bizare, toate conduse de foști ofițeri de informații. Majoritatea investițiilor rusești s-au materializat prin cumpărarea unor uzine și fabrici scoase la privatizare de guvernele de atunci. Puține dintre acestea mai fncționează și azi.

Să ne amintim, într-o ordine aleatorie, de cele mai importante cazuri în care companii sau oameni de afaceri din Rusia au desfășurat afaceri la noi.

După mai multe scandaluri, în 2006, RAFO Onești ajunge în protofoliul companiei rusești Petrochemical Holding – în prezent este falimentară și se încearcă revânzarea rafinăriei.

Compania Mechel a început din 2003 să strangă în portofoliul ei combinatele Mechel – Câmpia Turzii (INSI), Mechel – Târgovişte (COS), Ductil Steel – Oţelu Roşu, Ductil Steel – Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel – Reparaţii Târgovişte. În anul 2010, Mechel avea în România aproximativ 7.000 de angajați. După problemele pe care patronul companiei le-a avut cu Putin, în 2013, Mechel cedase deja activele sale din România unei firme de apartament, pentru 50 de euro. Închiderea combinatelor a redus cu 15% producția de oțel a României, afectând puternic sectorul construcțiilor, având în vedere că în mai 2010 compania asigura 80% din industria de oțel-beton a țării. Interesele în România ale Companiei Mechel sunt reprezentate și printr-un fost ofițer al trupelor speciale (Spetnatz) din cadrul GRU – fostul serviciu de spionaj al Armatei Roșii, pe nume Boris Golovin. Golovin a încercat și o afacere cu autobuze rusești la UCM Reșița.

În 2002, Marco Group (în 2007 își schimbă denumirea în Vimetco) devine acționar la Alro Slatina, cel mai mare consumator de energie din România. În iunie 2018, acționarii ruși au anunțat că scot la vânzare Alro Slatina – în prezent cel mai mare producător de aluminiu din Europa continentală.

Alor Oradea a fost o companie producătoare de alumină din România. Era singura fabrică de alumină care folosea bauxită autohtonă. A fost cumpărată, la valoarea de lichidare, de Russki Aluminium, în 1998. În anul 2001, rușii au închis fabrica, pe motiv că nu mai era profitabilă. Alor a fost singura fabrică de alumină tubulară din Europa.

TMK deține în România doua combinate: producătorul de țevi TMK Artrom Slatina (cumpărată în 2004) și combinatul siderurgic TMK Reșița. Dacă la Slatina lucrurile au fost curate, la Reșita combinatul a fost vândut de mai multe ori unor companii americane care nu și-au respectat angajamantele și apoi, în 2004 a fost cumpărată de TMK pe un euro. Interesant este că TMK Reșița furnizează toată materia primă necesară uzinei Artrom Slatina. Președintele consiliului director al TMK, este cunoscut drept un susținător înfocat al lui Vladimir Putin.

Petrotel Ploiești a fost achiziționată în anul 1998 de LukOil în defavoarea concernul american ConocoPhilips. În anul 2011, Lukoil a demarat, în calitate de finanțator, procedura de contractare a serviciilor pentru realizarea centrului de date al Autorității Naționale pentru Resurse Minerale, pentru gestionarea resurselor naturale din România, cuprinzând informații cu diferite grade de secretizare. Deși Petrotel s-a confruntat cu mari pierderi financiare, în 2012, Lukoil a primit în concesiune două blocuri în apele teritoriale române din Marea Neagră: EX-29 Est Rapsodia și EX-30 Trident, concesiune preluata apoi de Romgaz. Dezastrul Lukoil a început în 2014, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declanșat o anchetă în cursul căreia concernul rusesc a fost acuzat de fraudarea bugetului național cu circa 4,30 miliarde euro. După câteva săptămâni, la intervenția lui Ponta, instanţa a decis ridicarea unei părţi din sechestru, iar compania şi-a reluat activitatea. La începutul lui 2015, procurorii au pus sechestru pe antrepozitul fiscal al concernului rus.

Condusă de doi oameni de încredere ai lui Putin, Gazprom deîine concesiuni petroliere in România prin subsidiara sa sârbă, NIS Petrol. Aceasta are concesiunile petroliere Jimbolia (județul Timis) și Tria (Bihor). NIS a declanșat o ofensivă foarte agresivă deținând în România si aproape 200 de benzinării.
Compania de stat Gazprom este și furnizorul extern de gaze principal al României, asigurând circa o cincime din necesarul de gaze al țării. În plus, în martie 2013, Gazprom a anunțat achiziționarea companiei Marine Bunker Balkan, care alimentează cu combustibil nave în Portul Constanța.

Probabil că printre primii afaceriști ruși care au venit în România este Constantin Ivorski prin grupul de firme Unicom. Iavorski a fost ministru al energiei în Republica Moldova la începutul anilor ’90 și a făcut afaceri dubioase sub protecția politicienilor români apropiați Moscovei înca din 90 revânzând energie electrica sub prețul pietei, intermediind livrări de gaze prin capușe elvețiene, livrând cărbune pentru termocentralele românești sau în imobiliare.

Însa, cele mai spectaluase afaceri, sau mai bine zis combinații, au fost facute de Armen Goutchian. Armen Goutchian s-a refugiat în România deoarece a fost implicat într-o escrocherie de proporții ce a vizat fraudarea unui fond de pensii al rușilor prin intermediul grupului rus de investiții MMM. Afacerea a fost, la vremea respectivă, o mare țeapă financiară consemnată în Rusia. Pentru a scăpa de cei pe care-i escrocase, Armen a fost declarat mort și a părăsit țara cu destinația România. Din motive de protecție, el și-a schimbat apoi numele în Călin Armen, după căsătoria cu românca Georgeta Călin. După ce a înșelat mai multe firme cu câteva miliarde de lei, una dintre afacerile de succes ale lui Armen pe piața țepelor autohtone a fost Compania Populară de Leasing (CPL) înfiintata în 1999, cu sediul la aceeași adresă cu Cooperativa de Credit Banca Populară Româna (BPR). Așa apare alături de Emil Botea, președintele Cooperativei de Credit Banca Populară Româna, dar și președintele Consiliului de Administrație al Băncii Unirea (care a forțat preluarea băncii de către BPR ca s-o poată vinde ulterior unui grup de afaceriști ruși). Mișcarea a fost facută prin intermediul lui Călin Armen, numit director de relații externe al BPR. Au fost purtate atunci negocieri cu reprezentanții unor grupuri de interese rusești, conduse de foști ofițeri de informații din KGB și GRU, precum și de foști demnitari sovietici. Printre aceștia sunt Anatol Bakajef – domiciliat în Germania, fost general KGB și patron al unei firme rusești (Eltana) cu corespondent în România, Vitali Kozliakov – fiul unui fost general KGB, fost ministru în Ucraina și director al unui institut de metale rare, Alexei Voskoboy – fost consilier al ministrului de externe al Rusiei (Ivan Ivanov) și președinte al Asociației Industriașilor din Rusia, și Anatoly Patron – președintele băncii rusești Commercial Bank for Investments and Tehnologies, înființată în Singapore și cu sediul la Moscova, președinte al Nova Bank (fosta Banca Unirea). Banca Unirea devenită Nova Bank, după ce a fost preluată de ruși, a avut scopul declarat de a ajuta afaceriștii ruși. Dar nu a acordat nici macăr un credit și se pare ca a fost folosită pentru sifonarea banilor că, în foarte scurt timp, a fost desfiintată.

Între timp, lucurile s-au mai schimbat. România este membră NATO și UE și, la ora actuală, Rusia este și mai interesată ca România să fie o țară instabilă atât economic cât și politic și militar.

Extinderea NATO spre est și depozitarea pe teritoriul României a rachetelor defensive dau prilej Rusiei de a acționa, chiar și brutal, în zona Mării Negre.

În România, Rusia nu poate acționa direct, dar incurajarea corupției și intensificarea spionajului este pentru Putin ca o joaca. Astfel, Rusia folosește toate mijloacele pentru a destabiliza România. Și, din păcate, cu actualii politicieni nici nu trebuie sa depună prea mari eforturi.

O alta linie de atac a Rusiei este prin Republica Moldova. Sunt cunoscute eforturile României, mai ales în perioada Băsescu (fără a intra aici în detaliile intereselor personale ce l-au mânat pe fostul președinte), de a atrage țara vecina în sfera noastră de influență și îndreptarea ei spre UE – singura cale de realipire. Însă, Moldova pare că a fost predată la un troc Rusiei, aceasta afundându-se tot mai mult sub comanda Moscovei. În prezent, Moldova pare că a fost predată la cheie lui Putin de către actuala guvernare, rușii nesfiindu-se chiar să facă manevre militare de amploare în Transistria pentru trecerea Nistrului. Pentru că economic nu prea mai au ce destabiliza la moldoveni.

Pentru că oameni de afaceri ruşi controlează companii importante în economiile României și Moldovei din sectoare-cheie ale producţiei, în special în metalurgie și resurse de hidrocarburi, deschidem o serie de articole actualizate despre prezența Rusiei în economiile românești și moldovenești și care sunt efectele acestora.

https://linx.crji.org/agenti-rusi/