De ce ACADEMIA ROMÂNĂ falsifică istoria și cultura identitară a românilor ( partea a 4-a )

Ariminia-carte

de  

Vin și cu un alt exemplu ca să arăt că povestea era veche, iar unele minți istețe mioritice au dibuit ticăloșia jidanilor împotriva noastră încă de la mijlocul secolului XlX. Într-un discurs din 17 iunie 1861 în Camera din Bucureşti, B. Catargiu le reproşa deputaţilor că mulți dintre alegători sînt speriați de amploarea comunismului care se arată tot mai puternic în Europa, dar și la noi. Pentru a deveni stăpîni absoluți, aceștia doreau să impună o lege ,,electorală afară din ţară, o lege care cheamă pe cei ce inspiră jaful a fi legiuitorii noştri? Voi cunoaşteţi toate aceste maşinaţii şi tăceţi!” Vreau să amintesc faptul că şi în decembrie 1989, am fost ,,prelucraţi” la sînge, iar Legea 15/1990, prin care poporul român a fost jefuit de toată munca lui din perioada comunistă, a fost adusă de cazarul cu cetăţenie română, Şaul Brukner tot din afară, de la cei care conspirau împotriva noastră şi în 1861, adică masoneria mozaică și leprozeria sionist-satanistă care ne-a pregătit industria holocaustului, fiind predată spre îndeplinire cazarului prim ministru Petre Roman.

Pentru că a avut curajul să-și apere Neamul și Țara de invazia puhoiului cazar, Barbu Catargiu a fost asasinat în 8 iunie 1862, complotul fiind pus la cale de tartorii masono-liberali C. A. Rosetti şi Ion Brătianu împreună cu clica lor de ticăloşi despre care în istoria nu s-a îndrăznit a se zice adevărul. Eminescu a încercat să-i apare pe români cu condeiul împotriva scursurilor care se înstăpîniseră pe țară, fiind și el asasinat de aceeași mafie masonică, condusă de data aceasta de Titu Maiorescu și același Ion Brătianu. În 3 aprilie anul 1897, Academia Română conspiră împotriva muncii lui Hașdeu care scria Etimologicum Magnum Romaniae și prin comisia formată din T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, D. Sturdza și I. Kalinderu, îi retrage atît finanțarea cît și chestionarul făcut pentru culegerea unor informații de la preoții și învățătorii satelor. Marele păcat al lui Hașdeu era că-i punea pe români ca scoborîtori din vechii pelasgi, peste care s-a suprapus un strat din limba latină, deci continuitate, poveste care i-a adus la turbare pe jidani și slugoii lor mioritici. În anul 1913 apare lucrarea lui N. Densușianu(mort cu doi ani înainte) Dacia preistorică care avea ca temei continuitatea românilor din vechea populație a pelasgilor carpatini. Cel mai înverșunat dușman al lucrării a fost Vasile Pîrvan, o nulitate în domeniul istoriei și cu grave probleme la tărtăcuță dar vîndut mafiei cazare el și tot cinul lui de lichele. Vedem că atunci cînd un român încerca să aducă puțină lumină în întunericul făcut de mafia cazară asupra neamului nostru, pe loc sărea hăiticul de urlători încercînd să-i înfunde gura cu pămînt sau prin hulă și batjocură, fiindcă numai ei sînt adevărații ,,băștinași” ai plaiurilor carpatine, iar noi să ne căutăm locul oriunde numai să nu le mai stăm în cale!

Prin anii 1970 unii arheologi și istorici români au observat cu uimire că multe din simbolurile vechilor culturi din spațiul carpatic și vecinătăți, venite din mileniile V-l î.e.n. se regăsesc în mare măsură în cultura noastră tradițională, pe cămăși, ceramică, țesături, pe obiectele cioplite din lemn, trăgînd concluzia că este o legătură evidentă între aceste vechi populații ale plaiurilor noastre și românii de astăzi. Și de data aceasta veghetorii au sărit ca arși prin prepuțelul jidănel Edgar Pappu care spune că românii au devenit protocroniști(proto: primul, întîiul + cronos: timp) adică se doresc rădăcina popoarelor Europei dar nu sînt în stare să dovedească nimic, fiindcă Iahweh a stabilit că ei și numai ei sînt țîțîna neamului omenesc! Desigur lepra și cinul lui care și-au făcut din fals și minciună cele mai redutabile arme asupra goylor, și de astă dată consideră minciuna suficientă eliminînd necesitatea dovedirii a ceea ce susțin, rămînînd ca românii să se dezvinovățească că au spus adevărul!

După anii 1990, fel de fel de indivizi cu mințile zburdalnice numiți ,,daciști” au luat-o pe arătură crezînd că i-a pălit în moalele tărtăcuței miracolul înțelepciunii și astfel s-au pus să chinuie nevinovata hîrtie cu inepții care se vreau istorii ale românilor. Unii spun despre strămoșii noștri că erau ,,daci semiți” și geți, iar la alții acești geți sînt veniți din India, adică un fel de țigani și i-au ținut sub sabie pe ,,dacii semiți”, Acești daci semiți ar fi un fel de rubedenii ale ivriților din pustiul arabic, iar această legătură i-a făcut pe iudei să vină la începutul secolului Vl î.e.n. în spațiu carpatic la neamuri să-și afle sălaș datorită prigonirilor(atunci nu se știa de holocaust) asirienilor. În anul 1998 Dan Romalo publică cartea Cronica apocrifă pe plăci de plumb în 70 de exemplare fiind prima lucrare care aduce în cultura românilor tăblițele de plumb descoperite la Sinaia în anul 1875.

În anul 2000 Napoleon Săvescu înființează la New-York, Dacia Revival care își propune să aducă în cultura românilor o altă istorie decît cea oficială. Însă această istorie era mai mult o plăsmuire a lui (fiind și el cazar) și mai nimic cu adevărul desprins din informațiile arheologice, epigrafice, mitologice, etnografice și altele. Iar ca finanțatori i-a avut pe Elie Wiesel și Elias Vexler. Primul a dispărut din afișul finanțatorilor în anul 2003 fiindcă ne luase l-a afumat rău cu industria holocaustului, iar al doilea a fost un apropiat al lui Ion Iliescu și mafiei PSD, învîrtind afaceri grase în sărmana România, deci doi jidani plini de ură împotriva românilor, doreau ca aceștia să-și cunoască ,,adevărata istorie”. Desigur o istorie fabricată tot de ei așa cum ne-a spus-o prima dată I. Cremieux, mai tîrziu a scris-o M. Roller și ceilalți(E. Condurachi, C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, Z. Petre), dar toți de faună cazară. Și așa a început circul congreselor de dacologie unde s-au spus mai mult tîmpenii, totul terminîndu-se cu un fîs!

Dar după anii 2000 a apărut nebunia geneticii care poate să scrie istoria oricărui individ și oricărui popor, trăsnaie care și la noi și-a găsit imediat susținători printre daciști. Spun aceste lepre-otrepe că spațiul carpatic a fost populat încă din mileniile XXXV de neanderthalieni – deși lumea știe că ei erau deja dispăruți din spațiul european – și aceștia și-au dezvoltat o cultură unică aici, reușind să lase în urma lor chiar misterioasele tăblițe de plumb descoperite la Sinaia, cum susține un sicofant de-al lor. Mai spun nemernicii că din acești ultimi neanderthalieni se trage neamul cazarilor – ei spun spurcații ,,evrei”, însă cuvîntul a fost folosit pentru prima dată la sfîrșitul secolului XlX ca să-i poată duce pe jidani în Palestina ivriților – care după mințile lor își au baștina în spațiul carpatic ,,din vremurile imemoriale”. De aici au migrat pîlcuri, pîlcuri în Sumer, dar neplăcîndu-le locurile și-au pus traista în băț și au ajuns în Palestina, unde însă nu și-au găsit nici aici liniștea și adăstarea acest neam preacucernic și astfel unii au revenit la începutul secolului Vl î.e.n. la ,,baștina carpatină”, reușind să creeze de-a lungul mai multor milenii faimoasa civilizație ,,akkadiano-sumeriano-evreiască”. Desigur prin minciună se poate plăsmui orice, iar dacă mai sînt și mijloacele de ,,convingere” prin constrîngere, atunci sigur ,,adevărul” revelat numai lor se va impune în cîteva generații! Pentru a înțelegere cît de mult mint aceste lepre voi da cîteva fotografii cu cazari adevărați, iar mai încolo voi pune altele cu emeși, români și aryas să poată oricine judeca cu propria minte.

Prima poză din stînga o prezintă pe Zoe Petre, istoric și mare mincinos asupra istoriei geților. Este fiica cazarului Emil Condurachi care spunea despre daci că erau numai niște cete de păstori venite în nordul Dunării în secolele V-lV î.e.n., iar toată cultura materială dinaintea acestei perioade nu are nici o legătură cu ei. Poate că lepra a pregătit terenul ca să se ,,înrădăcineze” pe plaiurile mioritice faimoșii cazari ca urmași ai neanderthalienilor încă din mileniile XXX î.e.n. Spre dreapta este Mihai Roller, monstrul satanist care ne-a falsificat toată istoria în numele ,,luptei de clasă” și a ,,prieteniei veșnice cu poporul sovietic”. Lîngă el este Ylia Ehrenburg, alt monstru satanist al bolșevismului sovietic care a fost unul din ideologii războiului ,,clasei muncitoare” împotriva burgheziei și a exploatării! În capăt este G. Yagoda, creatorul lagărelor de exterminare din Rusia bolșevică unde au fost ucise cîteva zeci de milioane de oameni, dar pentru ei erau numai goy și nu puteau fi tratate altfel, fiindcă numai ei erau cei aleși să conducă lumea. Se vede pe figurile acestor personaje sinistre o urîțenie cumplită venită din felul lor de a gîndi, fiindcă gîndurile noastre, de-a lungul timpului își lasă amprente puternice asupra fizionomiei, de aceea către bătrînețe unii apar senini și împăcați cu sine, iar alții de o urîțenie înfrico-șătoare. Dar la ei mai este ura viscerală pe care o arată celorlalți, trăind veșnic cu ideea că ei sînt totul, iar restul sînt numai niște dobitoace cuvîntătoare care trebuie ținute veșnic sub bici și într-o robie economică și culturală absolută de către ,,poporul ales”.

O nouă monstruozitate privind originea noastră, am auzit-o în ziua de 24 noiembrie 2017, orele 20,30 la postul public Radio Iași, în emisiunea ,,Dialog intercultural”, fiind ,,etnia fluidă” și după țăcălia celei care vorbea ar însemna că nu mai avem nici o legătură cu trecutul, pentru că, dacă românii s-ar uita în urmă la bunici sau străbunici, atunci nu ar mai fi deloc siguri că erau români, adică pe la noi împerecheatul era la margine de drum și orice înfierbîntat cu pohtele nesatisfăcute pe alte meleaguri, putea trece prin satele românilor și pe loc își ogoia oful. Spurcata gornistă crede că dacă ea este curvă și neamul ei degenerat este chiar preacurvar cum scrie de zeci de ori în făcătura satanistă despre neamul iudeilor, tot așa era și neamul românesc din urmă cu 100 de ani sau chiar cu o mie. Să-i amintesc acestei stîrpituri stipendiată de cei ce ne urăsc de moarte, că la țăranii români din urmă cu o sută de ani, căsătoriile se făceau de obicei în sat și arareori își căutau perechea în alte sate! Însă după 1990 mafia cazară ne atacă sistematic prin fel de fel de ONG(în numele căruia a vorbit și această otreapă vermaculară), batjocorindu-ne istoria, cultura identitară și originea limbii române, pretinzînd că ei cazarii sînt băștinași aici chiar din timpul neanderthalienilor, adică mileniile XXXVlll î.e.n.! Acest post de radio deși este plătit din banii noștri, are totdeauna o atitudine antiromânească, falsificîndu-ne istoria și batjocorindu-ne limba străbună prin introducerea unor americanisme ca să arate pocitaniile cît sînt de ,,cultivate”! Auzi aici de zeci de ori pe zi cuvîntul ,,acces” însoțit de ,,succes, monitoriza, rata, finaliza” și altele la care trebuie adăugate toate derivatele lor și astfel datorită acestor ticăloși, peste 20 sau 30 de ani, românii educați sub acest imperiu al urii împotriva propriei istorii și culturi strămoșești, nu vor mai fi în stare să-i citească pe I. Creangă, M. Eminescu sau alți scriitori și poeți care astăzi mai înseamnă cîte ceva pentru unii!

Conceptul a apărut în anii 1990 avînd ca scop să distrugă ideea de legătură genetică între membrii unei comunități în timp și spațiu și înlocuirea ei cu un surogat care spune că pot forma o etnie cei ce gîndesc la fel în cadrul unui spațiu istoric dat, chiar dacă nu au legături genetice între ei! Măgăria este veche, fiind pusă la clocit în Școala de la Frankfurt prin anii 1920 ca o formă de atac asupra culturilor Europei de către leprele neo-marxiste, desigur toate sau aproape toate tușinate la abajur, fiind condusă de jidanul Georg Lukacs(György Bernát Löwinger). În 1918, Lukacs a ajuns ministrul culturii în Ungaria bolșevică, unde a impus distrugerea culturii ungurilor la lumina zilei prin conceptul de „terorism cultural”, care se concentra pe distrugerea familiei și eliberarea sexualității de orice restricții morale sau juridice. O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mințile copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină și istoria trecută. În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite, fiind învățați despre conduita sexuală promiscuă. Cam aceleași idei le împărtășește și otreapa care a vorbit la Radio Iași!

Dar noi avem la îndemînă dovezi antropologice și epigrafice care arată că românii de astăzi vin din Neamul Scoborîtor din Zei ce dăinuia în spațiu carpatic în mileniile Vl-lV î.e.n., acestea venind din cultura emeș(sumeriană). Emeșii au plecat în Ki-en-gi(Sumer cum au falsificat mincinoșii istoria) pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. din spațiul carpatic, realizînd o cultură unică în istoria lumii pe care jidanii vor să o treacă sub prepuțul Talpei Iadului, pretinzînd că este de origine akadiano-evreiască. Dar la baștina carpatină au rămas destui care să continue dăinuirea Neamului Ales de Zei.

În stînga este cîntărețul de muzică tradițională românească, Călin Brătianu din județul Suceava, iar în dreapta am pus bustul unei statuete emeș din partea a doua a mileniului lll î.e.n. Unii arheologi susțin că ar fi chiar bustul lui lugal Gudea(2144-2124 î.e.n.). Vedem asemănarea uluitoare între cele două chipuri chiar dacă le despart în timp peste 4200 de ani, iar în spațiu peste 3500 de kilometri! Precizez că unii români și astăzi poartă numele de familie Gudea, dar această realitate nu este vedenie, tîmpenie sau altă parascovenie sinaită ori din Prepusia Magna.

În susținerea acestor adevăruri pe care ar trebui să le vadă și orbii, dar niciodată istoricii și cacade- micienii români, vin cu altă statuetă emeș din mileniul lll î.e.n. care ține mîinile împreunate în față, într-un gest ce reprezintă liniștea interioară, cumsecădenia sau dăinuirea veșnică a omului pe pămînt, mama lui unică. Spre dreapta este o statuie romană din secolele lll-lV cînd falnicii geți conduceau imperiul roman, chiar dacă unii tălălăi spun că este a unui ,,prizonier dac” făcută la comanda lui Traian! Așa-i la noi cu istoria și bunul simț, amîndouă au ieșit din haznaua prostiei și dușmăniei de Neam și Țară! Lîngă ea, spre dreapta, este o fotografie a unui țăran român de pe la anii 1910 care își ține mîinile în același gest cu vechii emeși și strămoșii noștri falnicii geți, iar în capătul rîndului este statuia ,,Cumințenia pămîntului” sculptată de C. Brâncuși în anul 1907, ținîndu-și mîinile într-un gest asemănător celorlalte statuete. Deci timp de peste 5500 de ani aceste concepte au dăinuit în jurul spațiului carpatic ajungînd pînă la românii din secolul XX, dovedind continuitatea noastră din vechile populații ale mileniului lV î.e.n. cînd au avut loc marile migrații din aceste teritorii! Pentru ciuda furilor, a hulitorilor și a ticăloșilor de orice culoare sau miasmă, istoria acestor statuete ne arată și asemănarea fețelor la neamul ce a populat continuu spațiul carpatic timp de peste 6000!

În stînga este o statuetă emeș a unei femei, poate o conducătoare, fiindcă la ei și femeile puteau ocupa funcția de conducere a comunității. Vedem că de sub acoperișul capului iese o broderie cum poartă și astăzi unele românce care nu vor să se ,,modernizeze”, iar la gît are o podoabă formată din cinci cercuri. Trupul îi este acoperit cu un șal, iar sub el se vede o cămașă cu o cusătură ceva mai jos de margine, ținînd mîinile într-un anumit fel. Spre dreapta este un detaliu de pe o metopă de la Adamclisi, monument istoric falsificat în mare măsură de către istoricii și arheologii români. Ea prezintă pe regina Tomiris(pe tăblițe apare cu numele mato Zoe destoinica femeie) care îl face prizonier pe Cirus cel Mare în anul 530 î.e.n., iar la scurt timp îl va liniști pe vecie pe zvăpăiatul rege al regilor. Tomiris are pe gît o podoabă formată numai din trei cercuri. Am pus și un detaliu mărit să se vadă mai bine acestea. În dreapta este zeița Avalokiteśvara din budism, divinitatea compasiunii. Precizez că neamul aryas a migrat din spațiul carpatic la începutul mileniului lll î.e.n. Dar asemenea dovezi nu vor fi niciodată discutate în cultura oficială a românilor fiindcă nu are duhoare de pucioasă și nu-i ieșită din pușcoacea tartorului Iahwiță care a umplut pămîntul cu minuni pentru nebuni!

În primele două fotografii este cîntăreața de muzică tradițională Sofia Vicoveanca, iar cea din capătul rîndului o arată pe interpretă cu un șal pe umeri, sub el se vede o mică parte dintr-o cămașă care în altă poză apare cu o cusătură deosebită. La gît poartă un șirag de mărgele înfășurat în mai multe cercuri. Spre dreapta este o statuetă emeș cunoscută sub numele de ,,femeia din Uruk”, lîngă ea este interpreta de muzică tradițională românească Cristina Turcu Preda, iar în capăt este tot Vicoveanca! Se vede asemănarea uluitoare între figurile acestor femei și statueta din vechiul Ki-en-gi sau Sumer!

În stînga este un bust emeș de pe la mijlocul mileniului lll î.e.n., iar în dreapta este Sebastian Ghiță al nostru, cel ce a cîntat și descîntat averea Țării, reușind să-și pună în propria pungă o parte din ea! La emeși nu existau asemenea nelegiuiri, fiindcă n-ar fi rezistat acolo peste 3000 de ani dacă aveau ca temelie socială apucături de lotri. Spre dreapta este Marele Român ucis de masoneria mioritică în anul 1889 fiindcă se opunea falsificării istoriei și originii limbii rumâne, dar și a clanurilor mafiote care doreau să fie stăpînii absoluți ai românilor. În capăt este lugal Gudea din partea a doua a mileniului lll î.e.n. el avînd una dintre cele mai lungii perioade de timp în fruntea emeșilor!

În stînga este o statuetă emeș venită din aceeași perioadă de timp cu celelalte, la mijloc este o poză a scriitorului Camil Petrescu, iar în dreapta lui am pus un chip al scriitorului Ion Creangă. Lîngă el este Shiva din budism și hinduism, iar în limba română veche înseamnă ,,bătrînul”, personajul fiind amintit în unele poezii populare ale neamului nostru. La neamul aryas, unele statui îl prezintă pe Shiva cu mîna dreaptă făcînd gestul binecuvîntării identic cu al lui Mitra și foarte asemănător cu cel folosit de preaiubiții hoțomani iudeo-creștini! În capăt este un chip de oșan din vremurile noastre!

Muzicieni emeș din țara sfîntă Ki-en-gi, statuetă de lut din secolele XXVll-XXVlll î.e.n. și dansatori din Oaș din secolul XXl al erei noastre! Vedem că în ambele fotografii, bărbații poartă același fel de pălărie, iar vestimentația și chipurile lor sînt asemănătoare! Cam 80% dintre românii de astăzi își regăsesc trăsăturile principale ale feței în aceste statuete emeș, dovedind tuturor că am fost și am rămas ,,fiii pămîntului Dio Getia” sau Țara Sfîntă binecuvîntată de Anu, Gog, Senta ori Sîntu și nu de prepuțul Talpei Iadului sau ai sfinților lui Ezra-el(Isra-el); Lepra-el, Rapan-el și Prepuț-el. Și tot așa nu ne-am împerecheat de voie sau de nevoie cu urdiile de năvălitori care au trecut pe aici, cum încearcă să ne bolunzească leprele cazare și pupincuriștii lor mioritici de peste 160 de ani, adică de cînd au năvălit aceste gloate de cerșetori peste Neamul Românesc!

Ca rădăcină străveche a căciulii noastre este acea ciudățenie din munții Bucegi, numită ,,vîrful Omu” cu capul de get care are pe cap o căciulă. Leprele cazare de astăzi pretind că este o pălărie de rabin, deci ei prin neștiuții neanderthalieni ar fi adevărații băștinași ai spațiului locuit astăzi de români! Neamurile carpatine de prin mileniile Vlll-lV î.e.n. cunoscînd ,,ciudățenia”, au țesut o poveste care zice că ei sînt Fiul Omului, adică prima Zidire pe pămînt, iar zicerea o găsim în mai multe forme în cultura noastră populară. Prima poză din stînga reprezintă un capac de oală ce a fost găsit la Gumel-niţa, vechi de pe la 5000 î.e.n. Spre dreapta este o monedă a frigianului Atis bătută pe la începutul secolului V î.e.n. pe coastele Asiei Mici, fiind găsită la Cizik în Misia de lîngă Troia! Strabon în Geografia spune că frigienii sînt de același neam cu tracii, iar despre aceștia scrie că sînt un singur neam cu geții din nordul și din sudul Istrului! Mai departe este bustul unui get descoperit la Roma, iar în capăt este chipul unui dansator din ansamblul ,,Străjerii Bucovinei” din comuna Pojorîta, județul Suceava.

În Istorii Vll, 73 carianul Herodot ne spune că neamul frigienilor mai era cunoscut sub numele de brygi în baștina lor din Balcani, iar regele lor Midas ar fi avut origini în vechea Macedonie. Alte izvoare antice spun că frigienii erau un trib din Mygdonia, regiune situată în sud-vestul Traciei, astăzi ținutul din jurul Tesalonicului, sau că acești mygdonieni erau un amestec de două populații, una din Macedonia de Nord și cealaltă din Misia de la sudul Istrului. Iar Strabon în Geografia la Vll, 3, 2 face precizarea despre geţi: ,,Astfel elenii i-au socotit pe geți de neam tracic. Acești geți locuiau pe un mal și pe celălalt ai Istrului, ca și misii care sînt și ei traci – acum ei se numesc moesi…”

Vedem în cele patru poze căciula noastră ca element caracteristic românilor și numai românilor, pe o întindere în timp de peste 7000 de ani și o depărtare în spațiu de peste 1000 km., dar leprele de toate felurile și apucăturile nu se vor împiedica în acțiunea lor de calomniere a Neamului nostru, de asemenea adevăruri. Ei le au pe ale lor care sînt revelate și sacrosancte! Sare în ochi asemănarea fețelor la persoanele din cele patru poze, dovedind că nu sîntem scursura imperiului roman ce a fost adusă aici la prăsit, amestec degenerat din care au ieșit românii de azi, cum ne ,,fericește” de peste 150 de ani mafia cazară și unele lepre pupincuriste mioritice.

Tot pentru amărăciunea întunecaților și înluminarea românilor care vor să nu mai trăiască în întuneric, am pus pozele de sus, iar prima din stînga prezintă un detaliu dintr-un basorelief al lui Sabasios din secolul lV î.e.n. unde Luna are în jurul capului cele două coarne. Spre dreapta este Maica Pămînt din tava ce face parte din tezaurul de la Pietroasa și vedem că are chipul asemănător cu Luna din religia celor din Tracia și Macedonia, la fel și vestimentația. Deși istoricii români pretind că tezaurul este făcut în secolele lV sau V ale erei noastre de năvălitorii vizigoți sau ostrogoți, fiindcă geți nu mai erau în jurul Carpaților, celelalte două poze arată că ei mint cu mare nerușinare. Cred că tezaurul – atît cît a mai scăpat din ghiarele prădătorilor români și bolșevici – a fost executat înaintea mijlocului secolului Vl î.e.n. cînd Zamolxe a interzis geților să mai folosească aurul și argintul în viața curentă. Lîngă ea este poza cîntăreței de muzică tradițională românească Aura Stoican, născută în Izverna, județul Mehedinți, pe care am pus-o pentru pieptănătura ei aparte. Asemenea pieptănături au folosit și unele femei din județul Botoșani, precum și județul Maramureș. Vedem că felul de a se pieptăna a româncei noastre din Mehedinți, este identic cu cel din secolele Vll-Vl î.e.n. al divinității descoperită la Pietroasa, dar și cu al divinitîății emeș din secolele XXVlll-XXV î.en., adică am fost și am rămas fiii pămîntului Sfînt încă din mileniul lV î.e.n. În capăt este statueta din Ki-en-gi ce reprezintă o divinitate care ține în mîini vasul cunoașterii la fel ca cea de la Pietroasa, fiind foarte asemănătoare cu aceasta și dovedind peste timp că acest neam și-a păstrat religia chiar la peste 2000 de la despărțirea de baștina carpatină, avînd și pieptănătura identică! Iar noi cei de astăzi ar trebui să punem mîna pe par și să facem ordine în istoria, cultura și originea limbii dacă vrem să mai dăinuim pe aceste meleaguri.

Ca să-mi fie istovul deplin, mai vin cu un exemplu de minciună și ticăloșie făcut împotriva adevăratei istorii și culturi identitare a neamului carpatin și a urmașilor lor care sîntem noi românii de astăzi. În stînga am pus statueta descoperită la Liubcova, punctul Ornița, comuna Berzeasca, Județul Caraș-Severin. Așezarea are mai multe perioade de locuire, fiind asemănătoare cu cea de la Starčevo-Criş datată pentru perioada 5500-4500 î.e.n. sau 6200-5200 î.e.n. după alte aprecieri arheologice. Dar ea poate veni din aceleași vremuri cu cultura Vinča(mileniile V-lll î.e.n.) care a avut o arie largă de răs-pîndire în bazinul inferior al Dunării, în România, Serbia, Bulgaria și Macedonia, urmele ei fiind des-coperite în toată peninsula balcanică.  

Specialiștii în minciuni și făcături spun că respectiva statuetă este una de cult, reprezentînd o divinitate masculină care este îmbrăcată cu un fel de cămașă și ,,fustă-pantalon”. Presupun că specialiștii noștri au descoperit în acele locuri și o casă de modă, iar dacă ar vedea statueta cu cei doi cîntăreți emeș pusă mai înainte, sigur ar spune că pălăriile de pe cap sînt numai niște castroane primite ca răs-plată pentru ceea ce au cîntat! Se văd pe picioarele statuetei acele încrețituri ciudate făcute pînă sus. Ca să le dovedesc cît sînt de mincinoși și negri în cerul gurii, am pus alături o fotografia cu o pereche de vrînceni de la începutul secolului XX cu portul specific. Bărbatul poartă ițari care erau niște pantaloni mai lungi făcuți din lînă sau cînepă. La îmbrăcare ei se încrețeau de jos pînă sus, dînd un aspect aparte cracului de pantalon. Dar cum ,,specialiștii” noștri în istorie, arheologie și lingvistică au ca unic scop să ne prezinte pe noi românii de astăzi ca o mîlitură de corcituri venită din sudul Dunării în secolele Vlll-Xl din feudalismul timpuriu, nu putem avea după scăfîrliile acestor nemernici nici o legătură cu vechile culturi din spațiul carpatic fiindcă le stricăm lor dogma latrinistă, tracistă sau dacistă, după cum au primit simbrie și învățătură de la sutașii Satanei. Și aceste poze dovedesc că sîntem ai locului de peste 6000 de ani, iar tot ce spun aceste cete de ticăloși sînt numai minciuni pentru a ne ține în întunericul ignoranței, umilinței și deznaționalizării absolute!

Primul obiect arheologic din stînga este o tăbliţă din fildeş din perioada primei dinastii egiptene (3130-2906 î.e.n.), unde se consemnează prin scris(semne) domnia lui pir-o GET(3008-2975 î.e.n.?) cu mai multe simboluri totem – şarpele, peştele, leul – care se găsesc şi în mitologia geţilor. Dar ne interesează în special capul de om de deasupra vasului, care este, cred al căpeteniei din Valea Nilului. Tunsoarea părului în chică şi barba tăiată scurt sînt foarte asemănătoare cu cele ale tăranului din ţinutul Vrancei din poza alăturată ce a fost făcută în anul 1925, dar şi cu cel al sculpturii din dreapta. Aceasta reprezintă chipul unui get de pe Columna lui Traian care loveşte vîrtos cu sabia. Este uluitoare asemănarea dintre chipul acestuia şi cel al ţăranului vrîncean, iar amîndouă cu chipul lui pir-o Get sau Getu. Dar pir-o Get purta pe cap acea căciulă ţuguiată, uneori aplecată în faţă, numită he(belşug, nu-meros) getu. El îl cinstea cu mare fervoare pe User care se numea Domnul Getu, acesta avînd ca simbol alături de pasărea Benu şi stîlpul Geţi, ce se înălţa de Anul Nou în locul numit Getu(Busiris), iar divinitatea avea două însoţitoare numite me(responsabilitate, lege, întinderea nemărginită a zeilor, a spune, cult, vorbă, înţelepciune divină) getu. Prelatul spaniol Sfîntul Eugeniu aminteşte în cuvinte de laudă despre biblioteca regelui got Leovigild(568-586) că strălucea de ,,getică lumină”. Pe coroana de mai tîrziu a faronilor egipteni apare acel şarpe numit ua(minune, uimire) getu, iar în această istorie uluitoare nu vezi niciodată urmuliţă de ivritu, pîrlitu, rapanganu sau legămîntu! Asta dovedeşte în faţa istoriei că neamul nostru carpatin a stat priponit de Carpaţi timp de peste 6000 de ani, nu s-a împerecheat de voie sau de nevoie cu alte seminţii cum ne spurcă azi fel de fel de tîrîturi ca să-şi ,,înnobileze” cinul, el rămînînd aşa cum l-a zidit Anu şi Maia, adică Neam Scoborîtor din Zei, nu din legămîntul Talpei Iadului sau al lui Hersculete, poveste născocită în antichitate de afurisiţii greci. În rîndul de jos din mijloc este un detaliu din amuleta descoperită la Mitoc, judeţul Botoşani, din mileniul XXVl î.e.n. unde avem mai multe semne din care primele 5 de la dreapta la stînga – cum scriau vechii egipteni – sînt identice cu cele de pe tăbliţa egipteană. Asta dovedeşte că noi venim din poporul care a locuit pe aceste meleaguri încă din mileniul XXVl î.e.n., transmiţînd prin viu grai poveşti şi cunoştinţe din generaţie în generaţie, pînă ce o parte dintre aceştia au plecat în Valea Nilului, în partea a doua a mileniului lV î.e.n. ducînd cu ei şi acele semne care dovedesc peste timp, legătura cu spaţiul carpatic, iar alții și-au găsit sălaș și popas în scurgerea timpului în Ki-en-gi/Sumer.

 

În stînga este o mică statuetă cu divinitatea egiptenilor Iahu, Iaho sau Isis cum i-au falsificat numele grecii, purtînd niște coarne de taurină pe cap. iar între ele este soarele sau Ra și un detaliu al capului. În dreapta este o poartă din Ieud, județul Maramureș, care are pe vraniță același simbol al coarnelor de taurină. Precizez că taurul ceresc era la strămoșii noștri, falnicii geți unul dintre principalele totemuri, el venind peste timp și păstrîndu-se la românii de astăzi prin obiceiul buhaiului(taurului) cu care se umblă de Anul Nou prin Moldova. Ori aceste realități dovedesc în fața timpului istoric și nu cel scornit de plăsmuitorii în istorii și istorioare vedeniste, că sîntem ,,fiii pămîntului Sfînt Dio Getia”, iar de aici au fost mai multe migrații, printre care și cea de pe la anii 3200 î.e.n. pe valea Nilului.

În stînga am pus o fotografie a ,,reginei” emeș Puabi sau Șubad care a condus cetatea Ur din Ki-engi pe la anii 2600 î.e.n., lîngă ea este o femeie amazigh din zilele noastre din regiunea muntoasă a Marocului, spre dreapta sînt două fotografii cu cîntăreața de muzică populară bănățeană, Mariana Drăghicescu. Mai departe este fotografia unei fetițe amazigh și în capăt este o fetiță din Bucovina.

Avem în stînga un copil amazigh în costumul lor specific și lîngă el doi pui de oșeni tot în costumul specific ținutului, iar spre dreapta o femeie amazigh în costumul lor avînd alături o moață de la noi. Mai departe spre dreapta am pus o dansatoare amazigh în costum tradițional și în capătul rîndului este o româncă în costum popular cum arată astăzi!

Femeie amazigh cu spice în brațe și o pereche de dansatori din jud. Bistrița-Năsăud. Spre dreapta am pus detalii din fotografia femeii amazigh și a dansatoarei românce. Dar pe oștenii întunericului nu-i va schimba din drumul lor ticălos și monstruos nici moartea. Kabilii amazigh sînt urmașii migrației hicsoșilor care au ajuns în Egipt în secolul XVlll î.e.n., iar cînd băștinașii s-au supărat pe acești nepoftiți, i-au luat la socotit cu sabia pe la mijlocul secolului XVl î.e.n. Cei mai mulți dintre ei s-au retras în Palestina și Siria, dar un număr mic s-a deplasat spre vest în nordul Africii. Ei sînt amintiți ca ,,getulus” sau ,,getuli”. A doua migrație în nordul Africii venită din spațiul carpatic, s-a petrecut la începutul secolului V e.n. Geții și goții din sudul Istrului și din Panonia au încercat de mai multe ori tăria imperiului roman de apus și în anul 410 au ajuns să se plimbe nestingheriți prin Roma ca adevărați stăpîni, apoi au mai făcut un popas de odihnă încă 15 ani în sudul Galiei – Occitania – după care s-au revărsat în Hispania, iar cei mai neliniștiți au ajuns după cca 20 de ani în nordul Africii. De aceea modelele de pe hainele lor seamănă atît de bine cu ale noastre, la fel și chipurile acestora.

Și o imagine a unei părți dintr-un costum tradițional otomi din Mexic, primită de la o româncă din Portugalia care mi-a scris că a locuit și în Guatemala cîțiva ani și de cîte ori vedea costumele lor populare, fără să știe de ce, avea o tresărire involuntară fiindcă unele elemente de pe acestea semănau foarte bine cu ale noastre. În partea de sus se vede o ,,horă” asemănătoare cu ce se găsește pe covoarele românilor, iar în rîndul doi este același motiv al păsărilor care beau din vasul cunoașterii. Culorile păsărilor – galben, albastru, verde și roșu – sînt cele cu care unii români îndîrjiți vopsesc ouăle de Paști, ele fiind și culorile Păunul Ceresc, iar pasărea este desenată în secolul lV în catacomba Santa Priscilla din Roma! Pe alte cămăși ale portului tradițional mexican(populația otomi) apar doi păuni stînd de-o parte și de alta a Pomului Vieții, numai că în continentul american nu au trăit niciodată păuni. Jefuitorii spanioli nu au dus aceste ,,scumpeturi” fiindcă nu le aveau în cultura lor religioasă, ei venind acolo pentru jaf și crimă. Aceste realități spirituale ne arată cît de falsificată ne este istoria, cultura identitară și originea limbii, geții fiind șterși din istoria antichității astfel ca numai viermii iadului să fie aleși, unici și civilizați. Lipsa unei părți din istoria noastră poate explica, dar judecată după reconstituirea timpului vechi, cum au ajuns conceptele geților în cultura poporului otomi din Mexic, cam tot așa cum au ajuns și în Anzi la neamurile inca, quechua și tairona. Mai dau spre pildă două costume otomi, modele tradiționale ale populației otomi care locuiește și astăzi în centrul Mexicului, într-o zonă aridă, ei fiind cam 235000 de suflete. Dovezile arheologice indică faptul că orașul-stat Xaltocan situat la nord de Valea Mexicului a fost cotropit de tribul aztec Tepanec, fiind abandonat de Otomi în 1395 și repopulat de azteci în 1435, dar poporul Otomi a rămas în zonă și în timpul stăpînirii aztecilor. Jaima Mata-Míguez, antropolog la Universitatea Texas din Austin, a făcut cercetări urmărind modelul răsturnării și folosind eșantionarea genetică. Oamenii de știință au analizat ADN-ul mitocondrial din 25 de schelete recuperate din exteriorul orașului Xaltocan. Rămășițele datează din 1240 pînă în 1521 și ar putea fi considerați ca marcatori ai populației înainte și după ocupație aztecă. ADN-ul din probele de pre-cucerire nu se potrivesc cu cele post-cucerire, indicînd faptul că o nouă influență biologică a venit odată cu răsturnarea politică și culturală.

Cred că vlahii sau bogomilii din Occitania cunoscuți în istorie sub numele de catari, au ajuns în Mexic după cruciada organizată de Vatican împotriva lor în perioada 1209-1229, iar ultimele bastioane au fost nimicite în anul 1240. Foarte puțini au reușit să scape de fierul binecuvîntării papistășești fugind în Spania, iar de aici au plecat la scurt timp în America Centrală, fiindcă erau amenințați să fie arși pe rug dacă nu treceau la catolicism.

Venind cu căutarea urmelor religiei străbune, am găsit ceva ce întrece puterea de înțelegere a românilor de astăzi, dar cei care mai au mintea limpede și nu zăpăcită de mizeriile prepuțismului satanist. Pe un ștergar care se află la Muzeul de etnografie din Botoșani, am găsit o scenă asemănătoare cu cea cusută de femeile din America Centrală și în particular din Mexic al neamului otomi! Astăzi această populație trăiește în centrul Mexicului, într-o zonă semiaridă, numărînd cam 235000 de suflete, iar cercetările arată că au avut de suferit mult atît din partea aztecilor care le-au cotropit ținutul, cît și din partea spaniolilor ce și-au făcut apariția după cca 200 de ani.

În rîndul doi vedem crucea cu brațele egale peste care este suprapusă Cruce Nordului sau Crucea Mare(X) din tradițiile noastre strămoșești, fiind intercalate cu romburi, iar în rîndul trei apar cele două păsări – poate corbi – cu ciocurile puse pe Pomul Vieții și al Morții, avînd aceeași semnificație amin-tită mai înainte. Asemenea pasăre apare în mozaicul numit Felicissimus Mosaic descoperit la Ostia, port al Romei, situat la vărsarea Tibrului în Marea Tireniană unde corbul era și treaptă de inițiere în mitraism, dar el este pasăre blestemată în iudeo-cretinism datorită lăcomiei arătate chiar de la facerea lumii. Și acestea fac parte din dovezile ce arată dăinuirea noastră în spațiul carpatic de la zidirea neamului omenesc, adică ,,protocroniști” cum zicea lepra jidănească, fiindcă doar neamul nostru și numai el poate susține asemenea legături peste timpi și spații! Dar jidanii de astăzi care sînt la fel de stăpîni ai românilor cum au fost și părinții lor în perioada bolșevică, vreau să ne arate că nu avem nici urmă de istorie și cultură în spațiu carpatic, fiindcă sîntem o turmă de ,,fețe patibulare” după scriitura Politice a lui H. R. Patapievici, apăruta la editura Humanitas în anul 1996. Precizez că acest jeg cazar este fiul agentului N..K.V.D. Dionisie Patapievici din Galiția, un alcoolic cu destule probleme la ,,etajul superior” căsătorit cu o stîrpitură din aceeași specie.

În iunie 2008 Institutul Cultura Român avîndu-l ca președinte pe H. R. Patapievici(numit în anul 2005 de securistul T. Băsescu), organizează la New-York o expoziție de ,,artă contemporană românească” iar autorii sînt o ceată de degenerați abulici. Obscenitățile(vezi și pozele de mai sus), vulgaritățile și sexualitatea deșănțată au iritat pe locuitorii metropolei americane care au chemat poliția să vidanjeze această latrină de la Consulatul Român! Dau în continuare cîteva gînduri ale jegoșeniei H. R. Patapievici din broșurica Politice, apărută la editura Humanitas în anul 1996, cu care îi ,,fericește” pe românii de astăzi. ,,Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării(p. 63).. Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare(p. 34)… Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu(p. 64)… Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături.(p .64)… In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau, iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare(de, beţiile…) i-au dovedit(p. .63)… Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.(p. 49)… Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (p.56) Deși viermele vorbește ca fiind bun român, el este doar un jidan cu rădăcinile în Galiția, dar prin naștere a obținut cetățenie română însă urăște tot ce este românește ca orice stîrpitură cazară sau jidănească.

O altă dovadă a acestui nemernic în mîrșăvia jidovească privind falsificarea istoriei și culturii noas-tre, este ediția de lux a cărții România Medievală, scoasă în anul 2011 de Institutul Cultural Român pe banii noștri, sub pălăria Președinției Românie, plăsmuire ce a costat un milion de euro la care mai trebuie adăugați încă șase pentru a fi prezentată lumii! În realitate falsul a fost pus la care de leprele cazare în frunte cu H. R. Patapievici care ocupa funcția de director al acestei instituții și T. Baconski, ministru de externe. Cartea are două volume cu 400 pagini împreună din care 266 sînt color și 144 file sînt pentru textul scris în limbile română, germană, engleză și franceză, 31 de pagini revenind fiecărei limbi, autorul făcăturii fiind cazarul din Elveția, Laurent Chrzanovski. Ei scot din întunericul satanist pe care îl clocesc împotriva noastră de peste 150 de ani, teoriile lui R. Roesler și M. Roller privitoare la formarea poporului român undeva la dracu, pentru a face loc aici în jurul Car-paților ,,băștinașilor” jidani sau cazari și scriu că pe acest spațiu ,,pustiu” în secolele lV-Xl au tăbărît mai multe neamuri care însă nu s-au prea lăsat a-și face aici vatră și astfel au venit românii din sud prin secolele Xl și s-au înstăpînit. Aceste lepre au reușit să ne prezinte două milenii de istorie în numai 4 pagini(9-13) și ne spun de la obraz: ,,Aceasta pentru că România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859(a Moldovei şi Țării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918(realizată prin aderarea Transilvaniei),nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să tră-iască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comunăîn timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine… La toate acestea se adaugă o enigmă filologică şi istorică de an-vergură, care constă în faptul că această ţară, care nu s-a constituit decât foarte recent ca naţiune… a reuşit să îşi făurească o limbă şi o identitate proprie. Și totuși nimeni nu a vrut să tragă la judecată ceata de falsificatori a istoriei românilor făcută la lumina zilei și pe banii noștri!

Deși mizeriile acestor pretinși ,,artiști” care au scandalizat în anul 2008 chiar mai mult pe românii din New-York nu au fost uitate, ticăloșii au revenit în anul 2015 cu o expoziție pe aceeași temă și cu ,,artiștii” cunoscuți deja, deci nu numai că sînt pe cai mari și tari, dar pe ei nici nu-i interesează pă-rerile românilor despre propria cultură fiindcă tot nu o au și sînt ,,nevoite” să o fabrice aceste pocitanii monstroase pentru a ne prezenta lumii drept gunoaie! Acum conducerea ICR fiind asigurată de Radu Boroianu – președinte, ca vicepreședinți erau Liviu Sebastian Jicman și Nagy Mihály Zoltán, iar la New-York rolul de mare căpetenie îl avea Doina Uricariu. Într-un interviu dat News.ro în decembrie 2016, Liviu Sabastian Jicman spunea că a plecat de la această instituție fiindcă rolul lui ajunsese ,,minimal în raport cu decizii pe care ar fi trebuit dar să le implementeze”, adică să înțelegem și noi că chiar dacă au plecat patapievicii și celelalte lichele, în fapt deciziile se luau în afara acestei instituții, noi văzînd numai această circărie mizerabilă. Denigrarea culturii noastre de către leprele cazare are rădăcini adînci în timp și amintesc aici revista P..Ă, apărută în anul 1931 sub pana jidanilor Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun şi Jules Perahim. A apărut un singur număr, pe 1 octombrie, fiindcă foaia a fost imediat interzisă datorită unei atitudini severe, radicale, venite din partea unei autorităţi morale: Nicolae Iorga. Haimanalele care au scos fiţuica, au pus un exemplar în cutia de scrisori a lui Iorga, scriind „Tu ai? N-ai!”. Poliţia şi-a făcut datoria şi nemernicii au stat câteva zile după gratii. Năs-cut Iuliș Blumenfeld, Jules Perahim a fost un pictor și desenator modest care însă avea mari aspirații. În anul 1924 se bagă în Partidul Comunist din România, organizația jidovească ce dorea pe față dez-membrarea României! Încearcă ajutat de ai lui o expoziție la Praga, dar reușita s-a lăsat așteptată și întors în țară simte aerul nociv al ,,naționalismului, clericalismului, misticismului și fascismului” care a început să se răspîndească în România, iar cum dumnealui era fire artistică, și-a luat în anul 1939 zborul în URSS, fiind preluat de către bolșevici în acea grupare criminală care s-a întors în România în septembrie 1944 și a preluat întreaga putere în mîinile ei. Este satrapul care a interzis cam tot ce s-a pictat înainte de 1944 fiindcă era naționalist și fascist, impunînd ca dogmă ,,realismul clasei muncitoare”, dar săturîndu-se și de asta, în anul 1969 trece la burjuii lui din Paris unde îl găsește și moartea.

Pentru a înțelege cine și de ce ne învață atîta ,,artă și democrație” că ne-a ajuns în gît această golănie ținută la mare cinste, dau cîteva din numele ,,marilor români” care au beneficiat de burse Soros, unul dintre cei mai înverșunați jidani ai oricărei forme de demnitate și valoare: Andrei Pippidi – isto-ric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind partici- parea României la Holocaust, Vladimir Tismăneanu, președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe(29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005), Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Naţional al Cărţii, din cadrul ICR(2009 – 2012), Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu(2004 – 2005) europarlamentar PNL, Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013), H. R. Patapievici – membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR(2005 – 2012), Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR(2005-2012), Mihai Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe(2004 – 2007), șef al SIE(2007 – 2012), premier al României(februarie 2012 – mai 2012), Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației „Pro Democrația”, Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, prepuțolog, membru în Comitetul de Educație al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Andreea Pora – jurnalist, Teodor Baconschi – mincinos, fost ministru de Externe, de-cembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu(2006 – 2007), Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României, Alina Mungiu – politolog, a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA, profesor în Germania, susține politica emigraționistă a lui Merkel, Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director la Realitatea TV și TVR, Laura Ștefan – membră a ONG-ului „Expert Forum”, director în Ministerul Justiției(2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Am-basada SUA, Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros, fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe(aprilie 2007 – aprilie 2008), turnător la ambasa- da americană, Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București(1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR, Adrian Cioflâncă – istoric, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel, Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas (fosta Editură Politică), Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale şi UNDP pe Europa de Est şi Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic şi Social European(EESC), sectiunile Transport-Energie şi Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezi-dențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar, actualmente director SRI, fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta, Dan Perjovschi – desenator, ilustrator. De la acești vînzători de iluzii curge un nesecat izvor de minciuni și ură asupra culturii și istoriei noastre, la fel cum vine de la Cacademia Română și instituțiile statului român!

Iar ticăloșiile acestor nemernici au continuat și astfel la 15 ianuarie 2018 de Ziua Culturii Române și Zilele M. Eminescu, ținută la Casa Tineretului din Municipiul Botoşani, fiind un omagiu adus Marelui Român, am pățit-o din nou. Au venit jegurile să se ușureze, astfel ca de fiecare dată cînd românii vor să cinstească unul de-al lor, apar viermii iadului și spurcă locul și aerul ca să ne arate că ei și nu-mai ei sînt oameni și ,,popor ales”, iar ceilalți doar dobitoace cuvîntătore. Acest rol de mizerie latrinară l-a îndeplinit otreapa puturoasă adusă de la mama dracilor de către editura ,,Cartea Românească” să primească la această festivitate Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” unde, drept recunoș- tință, depravata de bordel a recitat un ,,poem-manifest” care face cinste oricărui degenerat și obsedat sexual. Cîțiva din sală au ieșit afară, dar restul au stat cuminți și au ascultat vulgaritățile acestei otrepe fără a o fluiera sau huidui. Nimeni nu a îndrăznit să ia secătura de fundul pantalonilor și să o arunce pe geam afară să-și răcorească înfierbințeala pe asfaltul trotuarului și nu într-un spațiu dedicat culturii ro-mânilor. Sînt convins că cel care i-a trimis invitația, știa cine este această otreapă!

Pe 2 februarie 2018, la Muzeul Țăranului Român s-a început proiectarea unui film despre homo-sexualii din Franța și ,,lupta” lor acerbă cu ,,prejudecățile” celorlalți. Un grup de oameni, intrigați de această blasfemie au reușit să oprească derularea filmului și chiar poliția chemată de cei ce au pus la cale mîrșăvia, nu a intervenit. Vedem că aceste otrepe monstruoase pun la cale sodomizarea culturii noastre vechi, așa cum am amintit și de ticăloasa de la Radio Iași cu ,,etnia fluidă”, fiindcă lumea este numai o sexualitate debordantă, iar Iahwiță cu oiștea lui miraculoasă a zidit această lume înfierbîntată, lascivă, degenerată și mizerabilă fiindcă așa trebuie să fie ființa hominid, ei pretinzînd că sînt singurii oameni, bineînțeles aleși și nu culeși din closetul istoriei!

Ca să le dovedesc încă odată cît de mult mint aceste pocitanii, dau în continuare cîteva colinde românești care ne povestesc… potopul ce a avut loc la Marea Neagră pe la mijlocul mileniului Vl î.e.n. Să amintesc faptul dovedit științific că Marea Neagră a fost înaintea acestui cataclism un lac cu apă dulce, mai jos cu cca 180 metri, iar cercetările au găsit urme de locuire umană pe țărmul Turciei. În carteaTaina Mării Negre de Ioan Sorin Apan, Creative publishing 2015, autorul pune între coperți mai multe colinde cu care se umblă și astăzi prin unele ținuturi ale românilor, dar conținutul lor este mai mult decît ciudat fiindcă contrazice tot ce spun pricepuții despre istoria noastră și despre creștinarea neamului mioritic cum găsim la fila 34. ,,Vine marea cît de mare,/ Dar de mare-i, margini n-are./ Margini bat în vîrf de munte, Stropii sus în nouț ei. Dar de mare ce-ți aduce?/ Aduce brazi înceținați,/ Printre brazi, printre molizi,/ `Noată, – `noată un bou-și negru./ Da`-ntre coarne ce mi-și poartă?” Mai dau niște versuri din colinda de la fila 41: ,,Lat, mai lat marea-venit, Ea din mări s-a mărginit,/ Plăvi- oară că-mi d-aduce./ Ruptu-s-a munți cu brazi mărunți,/ Printre brazi, printre molifte,/ `Noată, -`noată cerbu –`noată,/ `Noată, – `noată, coarne-și poartă.” Vedem în cele două bucăți de colindă că odată cu invazia mării asupra uscatului, chiar pînă în vîrful munților, apare adus de valuri un bou sau un cerb, dar ambele animale erau totemuri în vechea religie străbună; cerbul este pictat în peștera de la Coliboaia din mileniul XXXVlll î.e.n. iar capul taurul apare încă din mileniul Vl î.e.n. în resturile arheologice descoperite în mai multe locuri din țara noastră. Diluviul este pornit printr-o catastrofă geologică, apele venind puhoi de undeva și aduc cu ele brazi și molizi smulși în calea lor, fiindcă ea ,,din mări s-a mărginit”. Sensurile versurilor nu lasă nici un dubiu asupra evenimentului geologic petrecut; din Mediterana, datorită prăbușirii limbii de pămînt care unea Asia Mică de Europa, apele au năvălit și au tot curs pînă au acoperit și locurile unde oamenii își aveau sălașuri. Ei fugind din calea puhoaielor, au povestit din generație în generație pățania, iar timpul a pus-o ca o vorbă de cinstire adusă Ziditorului, ajungînd la noi aceste minuni lingvistice despre care ticăloșii de la Cacademia Română și alte locuri la fel de întunecate ar spune oricînd că sînt aiurelile unor rătăciți la minte. Iudeii cei luminații de rapăn și lepră au preluat acest mit din cultura emeș pe care au cunoscut-o în secolele Vl-lV î.e.n. punîndu-l în făcătură, unde găsim că s-au deschis stăvilarele cerului care au curs timp de 40 de zile, deci altă sursă a inundației! Ori această diferențiere dovedește că colindele noastre nu au nici o legătură cu făcătura iudeilor, fiindcă ele prezintă ,,potopul de la Marea Neagră” care s-a petrecut aievea pe la mijlocul mileniului Vl î.e.n. și nu prin vedenie sinaită cum a fost scornit cel din Palestina. Dar în făcătură, poto- pul a fost pornit de Iahweh ,,fiindcă fiii lui”(Facerea 6,2) s-au împreunat cu fiicele oamenilor, deci Iahweh avea puzderie de fii, adică draci și drăcușori cu chip de om și ciudată mai este această scriere satanistă că omul cu mintea sănătoasă se îmbolnăvește pe dată dacă vrea să înțeleagă ceva! În mai multe colinde apare un conflict între mare și ciobănaș care îi spune că nu se teme de ea fiindcă are animale care îl vor apăra de urgii, un berbec falnic, doi berbeci, lei sau cîini. Și iarăși zic spre luare-aminte că berbecul și leii sînt totemuri ale religiiei strămoșești, chiar dacă povestea este cam ciudată cu leii care se plimbă prin Carpați. Însă în urmă cu cca 2500 de ani, alta era situația zoologică a spațiului carpatic și dunărean! În alte colinde conflictul este între Dunăre și păstor, însă în concepțiile mito-logiilor vechi, Istru era fiul Mării Negre(Oceanos), iar cuvîntul ,,oceanos” este curat carpatin fiindcă avem pe ,,oci” cu sensul de ochi sau ochi mic de apă, iar unul foarte mare este ocean, la care grecii i-au mai pus terminația ,,os”. El există și în limba egipteană veche sub forma Oceane, ceea ce în traducere înseamnă «mama doică», şi a primit înţelesul, la unii dintre eleni, de Oceanos”, cum a scris Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică XVll, 104.