DEZVĂLUIRE-BOMBĂ: Marea corupţie – politica de stat a R. Moldova. Oligarhul Miron ŞOR, tatăl lui Ilan Şor, Preşedintele Petru Lucinschii şi Guvernul Sangheli. Problemele de la BEM au început în 1994

Miron Şor

Problemele de la BEM au început în 1994: Implicarea Guvernului Sangheli, preşedintelui Lucinschi şi Miron Șor

Imagini pentru Petru Lucinschii

Imagini pentru Sangheli andrei

Liberalii au prezentat azi propriul raport asupra situaţiei de la BEM, Banca Socială şi Unibank. În ceea ce ţine de Banca de Economii, totul ar fi început în 1994, atunci când Guvernul era condus de Sangheli. Liberalii prezintă informaţii şi despre preşedintele Petru Lucinschi, faptul că acesta acoperea politic afacerile lui Miron Shor, despre scoaterea banilor din bancă prin companii off-shore, dar şi alte detalii privind jafurile de la BEM.

Citiți în continuare informații integrală prezentată de PL, privind istoricul problemelor de la Banca de Economii:

În anul 1994 statul avea o situație confortabilă în structura acționariatului de la Banca de Economii. În baza unei hotărâri secrete de Guvern, Sangheli (HG nr. 797 din noiembrie 1994), sub acoperirea necesității redresării situației din sectorul termoenergetic, se acordă un credit de stat concernului Moldenergo. Acest credit era destinat pentru procurarea păcurii pentru sezonul rece. Fără a realiza vreun tender, Moldenergo încheie un contract cu off-shore-ul NefteGazGroup(NGG), cu sediul în Malta, care se angajează să livreze Moldovei resurse energetice în valoare de 50 milioane USD (Resursele energetice nu au fost livrate nici până în ziua de azi).

Este de menționat că la acea perioadă reprezentantul NefteGazGroup(NGG) în Moldova era Grigore Cușnir.

Ulterior, compania off-shore NGG a înființat alte trei companii satelit:

„TransWorldInvest”, „Compas Inter” și „M-credit”.

În baza Hotărârii de Guvern (Sangheli) nr. 906 din 14 decembrie 1994, nepublicată în „Monitorul Oficial” și, deci, ilegală, Ministerul Finanțelor transferă pe contul NGG din „Union Bank of Switzerland Lugano”, suma de 11 .880.000 dolari SUA, iar la 22 decembrie 1994, suma de 15.000.000 dolari SUA. Acestea și alte transferuri moldovenești către NGG au fost imediat virate pe conturile„TransWorldInvest”, „Compas Inter” și „M-credit”. Cu banii virați, cele trei companii înființează „Petrolbank” (actualmente EuroCreditBank) și achiziționează integral emisia a III-a de la BEM, încheiată la 22 septembrie 1995. Astfel, pe banii statului, în timpul unei crize financiare cumplite, au fost cumpărate acțiunile de la BEM, iar statul rămâne cu o participare la această bancă de 14,19% din acțiuni.

În urma emisiunii a III-a de la BEM, întreprinderea mixtă „M-Credit” avea 23,33 % din acțiunile BEM, întreprinderea cu capital străin „Transworld-Invest” (28,33%) și compania de asigurare „Compasinter” 8,03%, toate trei fiind controlate de compania NGG.

Ca urmare a emisiei ilegale, statul pierde definitiv controlul asupra Băncii de Economii, Președinte al Consiliului Băncii devine Grigore Cușnir, care a ocupat un timp funcția de Președinte al Consiliului Economic Suprem al Președintelui Petru Lucinschi (Președintele care a organizat acoperirea politică pentru afacerile lui Miron Șor. Pe timpul lui Lucinschi, Miron Șor spală sume fabuloase, utilizând magazinele de tip Duty Free.). In funcțiile de vicepreședinți ai Consiliului de Administrație al Băncii de Economii au fost numiți Vadim Popov și Serghei Golic, cetățeni ai Federației Ruse.

Ținem să menționăm că deși este un element cheie în jefuirea statului și cazul BEM din 1994, Grigore Cușnir nu doar că a scăpat de orice pedeapsă, dar continuă să dețină funcție înaltă în stat, el este Membru al Plenului Curții de Conturi, instituție care exercită controlul asupra formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern în sectorul public.

Pe cazul BEM și Petrolbank a fost inițiată o Comisie de Anchetă (déjà vu). Această comisiei de anchetă a menționat ca următorii funcționari se fac vinovați de situația creată la Banca de Economii și de multiplele încălcări ale legislației comise în procesul constituirii și funcționarii instituției financiare nominalizate:

  • Andrei Sangheli, fost prim-ministru al Republicii Moldova;
  • Leonid Talmaci, guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei;
  • Dumitru Ursu, viceguvernator al Băncii Naționale a Moldovei;
  • Ion Prodan, viceguvernator al Băncii Naționale a Moldovei;
  • Constantin Bulgac, fost președinte al Băncii de Economii;
  • Nicolae Surdu, fost vicepreședinte al Băncii de Economii;
  • Ceslav Ciobanu, fost Ministru al Privatizării si Administrării Proprietății de Stat, în prezent ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii;
  • Valeriu Chițan, fost Ministru al Finanțelor;
  • Andrei Cucu, în prezent vicepremier, fost prim-viceministru al Privatizării și Administrării Proprietății de Stat;
  • Iurie Badar, fost Ministru al Privatizării si Administrării Proprietății de Stat, în prezent consilier al Președintelui republicii.
  • Nicolae Luchian, viceministru al Finanțelor.

Tot în baza raportului acestei Comisii de anchetă, în 1998, la 17 decembrie, Guvernul Ciubuc, cu viceprim-ministru și ministru al Economiei I. Sturza, și ministrul Finanțelor A. Arapu, aprobă HG 1214e și HG nr. 78 din 2 februarie 1999, prin care statul revine ca proprietar majoritar la BEM cu 56,1% din acțiuni.(Anexa 1 și Anexa 2). Hotărârea de Guvern 1214e și executarea acesteia sunt contestate în 30 august 2012 la Curtea Constituțională de deputații comuniști Serghei Sîrbu, Oleg Reidman și Vladimir Vitiuc. (Anexa 3).

Prin această sesizare deputații acționează împotriva intereselor statului, contestând dreptul acestuia de a deține 56.1% din acțiuni. (Despre acest caz vom vorbi mai mult, referindune la integritatea membrilor Comisiei de anchetă 2015).

În 2004, la conducerea BEM vine Gr. Gacikevici, fost membru al Consiliului Directorilor și șef al Direcției Operațiuni de Piață din cadrul Investprivatbank (bancă care devine, ulterior, ținta unei insolvabilități forțate în 2009 și care este preluată de BEM), care împreună cu echipa sa de la IPB, execută comanda regizorilor care indiferent de Guvernare rămân aceiași.

Trebuie să menționăm că singura bancă în care Statul are o participare majoritară este BEM, iar reprezentantul statului este președinte al Consiliului de Administrare al băncii. Astfel, BEM este utilizată de reprezentanții puterii pentru realizarea unor scheme de preluări de întreprinderi cu capital de stat, creditare neperformantă și spălare de bani.

La data de 14.06.2005, domnul Oleg Reidman, în calitate de consilier prezidențial pe probleme economice, expediază Președintelui V. Voronin scrisoarea secretă 31c/CE (ulterior desecretizată) anexa 4, prin care recomandă Președintelui Voronin să creeze un grup de lucru pentru modificare unui număr mare de legi, pentru a relaxa legislația care reglementează circulația banilor prin sistemul financiar-bancar din Republica Moldova. Astfel, în propunerile înaintate de Reidman se regăsesc:

  • Modificarea regulamentului de deschidere și deservire a conturilor entităților nerezidente (modificare ce facilitează spălările de bani prin sistemul bancar din Moldova);
  • Modificarea legii cu privire la spălarea banilor (mișcarea banilor prin conturile nerezidenților nu trebuie să fie obiectul controlului de către organele noastre de control, ci trebuie să fie controlate doar la cererea organelor de control a țării de origine a titularului de cont și chiar și în acest caz doar pentru număr, limitat de argumente);
  • Liberalizarea cerințelor de formare a rezervelor aferente conturilor nerezidenților;
  • Eliberarea licențelor de activitate bancară speciale pentru instituțiile care vor deservi doar conturile nerezidenților. Condițiile de eliberare a acestor licențe trebuie să fie simplificate și fără pretenții mari referitoare la mărimea capitalului.

Toate aceste modificări propuse de O. Reidman facilitează spălările de bani prin sistemul bancar din Republica Moldova, transformând sistemul într-o „spălătorie regională”.

În urma avizului pozitiv al Președintelui Voronin, Reidman propune lista membrilor grupului de lucru pentru „problema sistemului financiar” din Republica Moldova (faptul că era puțin mai greu de spălat banii până în 2005 – era o problemă pentru unii politicieni). Astfel, conform anexei 4, observăm membrii acestui grup de lucru: Tarlev V.; Lupu M.; Lazări V.; Bondarciuc N.; Talmaci L.; Pop M.; Reidman O.; +Z. Grecianîi „dacă nu are grafic”. Membrii acestui Grup de lucru sunt făuritorii și executorii planului odios propus de Reidman.

Acest grup de lucru, în anii 2006-2008, a generat modificări masive a legislației financiar-bancare, dar și a regulamentelor BNM care țin de supraveghere în domeniul bancar, al normelor prudențiale referitoare la urmărirea fluxurilor financiare dubioase, a Legii cu privire la BNM și Legii Instituțiilor Financiare. Iar prin eliminarea Impozitului pe venit, de către Ministrul Economiei de atunci – I. Dodon, băncile comerciale au scăpat de singurul impozit pe care-l plăteau.Astfel, eliminarea impozitului pe venit pentru persoanele juridice a condus laneraportarea tranzacțiilor cu mijloacele financiare „migratoare”, de origine dubioasă, în așa fel pierzându-se urma acestor tranzacții de spălare de bani.

O altă modificare efectuată de grupul de lucru Reidman constă în eliminarea în 2008 din art. 251 al Codului Penal a cuvântului „gajate”. (articolul 251 în redacția veche: Însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.). Prin intrarea în vigoare a acestei modificări, cei care însușesc, înstrăinează sau tăinuiesc bunurile gajate – nu mai răspund penal pentru acest fapt.

Spiritul acestei legi a fost modificat radical. Dacă tăinuirea unui bun luat în leasing și neachitat rămâne a fi o încălcare care cade sub incidența codului penal, atunci de ce tăinuirea unui bun gajat nu este o infracțiune penală?

Alături de modificările la codul penal, o altă verigă importantă în acest lanț al modificărilor legislative, orientate împotriva intereselor statului, este abrogarea legii cu privire la secretul de stat nr 106-XIII din 17.05.94 și înlocuirea acesteia cu Legea cu privire la secretul de stat nr 245-XVI din 27.11.2008. Astfel, în conformitate cu legea cu privire la secretul de stat din 17.05.1994 cap. III, articol 6(3). – Argumentarea secretizării informațiilor constă în stabilirea caracterului rațional al secretizării unor informații concrete pentru a preîntâmpina periclitarea securității Republicii Moldova.

Conform acestei prevederi toată informația cu referire la situația de la BEM, BS și Unibank, creditele neperformante acordate și companiile beneficiare nu ar fi putut fi secretizate, pentru că secretizarea acestor informații nu preîntâmpină, ci periclitează securitatea Republicii Moldova. În articolul 12 (1) litera d), al legii cu privire la secretul de stat, din 1994 interzic secretizarea faptelor de încălcare a legalității, inactivitatea și acțiunile ilicite ale organelor puterii de stat și ale persoanelor cu funcții de răspundere, dacă divulgarea acestor fapte nu va periclita

securitatea Republicii Moldova. În contextul legii din 1994 informațiile prezentate Comisiei de anchetă …. nu ar fi putut fi secretizate.

Prin abrogarea legii cu privire la secretul de stat din 1994 și înlocuirea acesteia culegea 245-XVI din 27.11.2008, se modifică din temelie spiritul legii. Astfel, conform legii din 2008, cap. 2, articolul 6 (3) argumentarea atribuirii informațiilor la secret de stat și a secretizării acestora constă în stabilirea caracterului rațional al secretizării unor informații concrete, a eventualelor consecințe economice și de altă natură ale acestei acțiuni, ținând cont de echilibrul dintre interesele primordiale ale statului, ale societății și ale cetățeanului.

La următorul alineat (4), în general e o formulare lipsită de sens, astfel: oportunitatea atribuirii informațiilor la secret de stat și a secretizării acestoraconstă în stabilirea unor restricții privind accesul și răspândirea informațiilor respective fie din momentul elaborării/primirii lor, fie din timp.

În legea din 2008, în general lipsește noțiunea de securitate a statului, iar secretizarea nu se face pentru a evita periclitarea securității statului, ci pentru a asigura „echilibrul” dintre interesele statului și a cetățeanului.

Abia acum înțelegem la ce cu adevărat servește această lege – la acoperirea faptelor de corupție și la periclitarea securității statului. Abia acum putem înțelege, pe deplin, motivele care au stat la baza înlocuirii legii din 1994 cu cea din 2008.

Acestea și alte modificări de acte legislative duc, în ultimă instanță, la contractarea de la BEM, de către agenții economici afiliați clasei politice a unor credite, care abia începând cu 2011 sunt clasificate drept fiind neperformante (Anexa 5).

Creditele neperformante și tranzitul libertin al fluxurilor financiare de proveniență dubioasă devin o preocupare la nivel internațional. Astfel, în 2012 CCCEC (actualmente CNA) primește o solicitare (Anexa 6), în care Hermitage Capital Management LTD, firma la care a lucrat avocatul Magnițki, care a descoperit numeroase scheme de fraude fiscale în Federația Rusă, cere investigarea cazurilor de implicare a instituțiilor bancare înregistrate în Republica Moldova, în „scheme de spălare de bani la nivel regional și internațional”.

În decembrie 2012, directorul CNA a confirmat intentarea urmăririi penale, dar și a faptelor expuse în solicitare, cu toate acestea s-a arătat sceptic referitor la soluționarea dosarului „Magnițki” în Moldova (Anexa nr. 7). Din spusele lui Chetraru (anexa7), fără intervenția BNM, Ministerul Finanțelor Republicii Moldova și a altor instituții, implicarea Moldovei în acest caz răsunător ar fi fost imposibilă.

La data de 06.02.2014, apare pe www.anticorupție.md, citând sursa www.deschide.md, o investigație în care se explică legătura dintre cazul Magnițki și firmele lui Ilan Șor (în special Moldclassica), care, întâmplător sau nu, sunt înregistrate la aceeași adresă cu compania Introstyle Solutions LTD care deține Știri Media TV (Publika TV), dar și câteva firmele Nomirex Trading Limited și Meridian Companies House LTD, implicate în spălarea de bani între Federația Rusă și Moldova (Anexa 8).

Urmare a schemelor de spălare de bani și a creditelor neperformante acordate de BEM, instituția ajunge într-o insuficiență critică de lichidități. Astfel, la 22 februarie 2013, prin Hotărârea Parlamentului nr.16, se înființează „Comisia de anchetă pentru examinarea modului de administrare a pachetului de acţiuni al statului deținut la „Banca de Economii” S.A. şi a situaţiei din domeniul financiar-bancar al Republicii Moldova”. Președintele Comisiei este numit Oleg Reidman, cel care în august 2012 contesta la Curtea Constituțională dreptul statului de a deține 56% din acțiunile BEM.

La 21 iunie 2013, se dezbate în Parlament, în cadrul unei ședințe închise, pseudo Raportul Comisiei, raport ce apare publicat integral pe site-ul Parlamentului și în mass media pe 26 iunie 2013. Fără să menționăm calitatea absolut proastă a raportului, observăm că acesta nu are nici o anexă, nici o semnătură a membrilor Comisiei de anchetă, și nici un număr de înregistrare (acestea au fost motivele pentru care am formulat mai multe demersuri pentru a găsi un raport autentic.)

Amintim, că în urma audierii acestui „Raport”, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 152 din 21.06.2013 (Anexa 9). În această hotărâre, la Articolul 4 se menționează că: Raportul Comisiei de anchetă se remite Procuraturii Generale şi Centrului Naţional Anticorupţie, care, după examinarea faptelor, vor raporta plenului Parlamentului. Menționăm că până în ziua de astăzi, acest articol nu a fost executat nici de Procuratură și nici de Centrul Național Anticorupție (anexa 10, răspunsul CNA la demersul deputatului Chirinciuc și anexa 17, răspunsul Procuraturii Generale la demersul deputatului Chirinciuc).

Imediat după publicarea Raportului Comisiei Reidman în presă, la 26.06.2013, la 27.06.2013 acționarii minoritari BEM prezintă „oferta” pentru recapitalizarea băncii prin eliminarea statului.

În data de 11.07.2013 are loc ședința Comisiei pentru desfășurarea concursurilor comerciale și investiționale de privatizare a proprietății publice, care prin procesul verbal nr 34 decide:

1. A accepta efectuarea emisiunii suplimentare închise de acțiuni fără participarea statului, în mărime de 80249700 lei, la condițiile:

  • Acordarea din partea acționarilor minoritari a unui credit în valoare de 600 milioane lei;
  • Răscumpărarea de către acționarii minoritari a creditelor neperformante, împreună cu bunurile gajate în sumă de 300 milioane lei.

2. A pune în sarcina Ministerului Finanțelor și a Agenției Proprietății Publice încheierea unui acord privind garantarea executării angajamentelor susmenționate sub sancțiunea nulității absolute, cu o supraveghere strictă a respectării tuturor condițiilor.

Amintim că ședința și procesul verbal al Comisiei pentru desfășurarea concursurilor comerciale și investiționale de privatizare a proprietății publice nu este legală pentru că BEM nu era în lista proprietăților publice propuse pentru privatizare.

La 12 Iulie 2013, vineri noaptea târziu, Parlamentul adoptă, în ultima ședință din cadrul sesiunii, un șir de modificări la legea 121 -XVI privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, modificări ce trebuiau să redea caracter legal tuturor ilegalităților față de pachetul majoritar de acțiuni al statului. Aceste modificări intră în vigoare pe 24 august 2013 (important!).

Tot la 12 iulie 2013, Adunarea Generală Extraordinară la BEM decide că statul rămâne cu doar 2 membri în consiliul de administrație, în loc de 5, cu toate că încă deținea 56,1% din acțiuni.

La 15 iulie 2013, luni: BNM confirmă noua componență a Consiliului de Administrare BEM.

În aceeași zi, 15. Iulie 2013, Agenția Proprietății Publice de pe lângă Ministerul Economiei își exprimă acordul cu privire la majorarea capitalului BEM prin emisiune suplimentară închisă. Decizia luată de APP poate fi considerată ilegală pe motiv că Legea 121 – XVI încă nu era intrată în vigoare, iar HG 414 aprobată pe 21 iunie 2013 și aplicată în cazul BEM nu putea fi folosită fără prevederile modificărilor la legea 121.

Iar pe 2 august 2013, AGE decide majorarea capitalului BEM prin emisiune de acțiuni la valoare nominală de 5 lei/acțiuni (nici măcar la valoare intrinsecă de 35 lei), fără participarea statului, adică statul pierde cu votul statului pachetul majoritar, în favoarea unui grup minoritar de acționari.