Cine va scoate hotarul de la PRUT ? Unde sunt unioniştii care să scoată hotarul de la PRUT în anul CENTENARULUI?

Prut

Eroi ai neamului au fost mulţi de la independenţă încoace, politicienii unionişti au programe de reîntregire a neamului , experţi, comentatori politici se dau cu părerea, propun soluţii din cele mai sofisticate, dar hotarul de la Prut stă invincibil, ba mai mult chiar de la cel sovietic a trecut la cel european. Pactul Ribbentrop-Molotov ţine poporul român întrun permanent şah, amintindu-i de o istorie tragică şi neîmplinită. Marele Eminescu permanent ne va aduce aminte în clipele noastre grele:” Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea. Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei preţioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român.”  Ce facem şi ce vom face? De ani buni discutăm, creăm partide unioniste, ONG-uri unioniste, participăm la alegeri parlamentare, ne batem pentru cine este cel mai mare unionist, primim distincţii guvernamentale, STEAUA ROMÂNIEI, facem marşuri, sărbătorim CENTENARUL,  dar râul Prut însângerat curge în matca lui strămoşească, curge domol, câteodată se răscoală, dând peste maluri, alarmând grănicerii puşi să-l păzească de trădătorii de neam.  Ce-ar fi fost dacă atunci  la 6 mai 1990 n-am fi „construit”Podul de flori, dar am fi urmat exemplul germanilor care  au demolat la 9 noiembrie 1989Zidul Berlinului, reprezentând un simbol al ocupaţiei, şi am fi dat jos hotarul de la PRUT, astăzi Basarabia ar fi fost acasă, sărbătorind împreună cu Patria-Mamă, România CENTENARUL cel sfânt. Mă întreb unde sunt unioniştii cei adevăraţi, cei luptători, unde este acea PARTIDĂ UNIONISTĂ care să-şi trimită oştenii şi să dărâme ZIDUL criminal de la PRUT care desparte frate de frate, soră de soră ? Unde sunt acei zece mii de oşteni patrioţi unionişti care să meargă să scoată hotarul de la PRUT ? Ar fi un exemplu de demnitate. Ar fi un prim pas spre reîntregirea ŢĂRII. Istoria mare o fac oamenii mari, puternici şi curajoşi.

MIHAI CIUBOTARU

Deputatul Daniel Gheorghe și-a exprimat dezamăgirea că în anul Centenarului Marii Uniri temele de dezbatere publică sunt altele decât cele care vizează reîntregirea națională. În viziunea parlamentarului, datoria istorică ce trebuie îndeplinită în marja anului 2018 este unirea României cu Republica Moldova. ”Avem o moștenire din moși strămoși pe care vrem sa ne-o amintim în fiecare zi și sa o concretizam prin tot ceea ce facem și avem un destin pe care sa împlinim: o singură țară românească!” a scris parlamentarul pe o rețea de socializare, la un clip video care datează din 25 martie, de la Marea Adunare Centenară de la Chișinău.

Mai jos publicăm un articol de jurnalistul Petru Bogatu

Petru BOGATU // Hotarul de la Prut ca problemă existențială

Presei i-a scăpat o cercetare științifică inedită și extrem de lămuritoare. Evenimentul a fost relatat cu lux de amănunt de mai multe instituții media, nimeni însă nu a stăruit asupra lui. Nu e de mirare că acesta a fost pus în umbră și până la urmă dat uitării de rutina vieții cotidiene.

Granița, obiect de studiu științific

Recent a fost dat publicității un studiu asupra coridoarelor comerciale ale Republicii Moldova, realizat de Programul pentru Reforme Structurale  și finanțat de USAID. La lansarea publică a investigației a participat ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, fapt ce într-un fel certifică valoarea și semnificația ei. Diplomatul american s-a arătat convins că cercetarea oferă mai multe soluții pentru ameliorarea performanțelor comerciale.

Studiul identifică principalul obstacol în calea dezvoltării economice a Republicii Moldova. Acesta  nu este însă ceea ce credeți voi.

Problema numărul 1 nu o reprezintă nici corupția debordantă, nici injustiția sufocantă și nici democrația alterată. Toate acestea constituie, fără doar și poate, niște piedici enorme. Există însă un impediment în fața căruia pălesc toate celelalte.

„Nu starea drumurilor este cea mai mare problemă pentru comerţul Moldovei”, a declarat Douglas Muir, directorul Programului USAID pentru Reforme Structurale în Moldova. Potrivit lui, studiul a arătat că  cea mai mare problemă pentru comerţul extern al Republicii Moldova îl reprezintă hotarul de la Prut. În speță, timpul de aşteptare la frontieră care ajunge și până la 1-3 zile la traversarea punctului de trecere Leuşeni – Albiţa.

Principalul obstacol

Relațiile economice externe se desfășoară pe coridoare comerciale prin care mărfurile sunt transportate pe cale terestră, maritimă sau aeriană. Deficitul căilor de acces către lumea largă se constituie într-un handicap serios pentru Republica Moldova.

Lipsa unei ieșiri la mare complică și mai mult lucrurile, semnalează studiul. În aceste condiții, hotarul de la Prut nu face decât să agraveze situația economică și să încetinească dezvoltarea celui de-al doilea stat românesc.

Frontiera de vest a Republicii Moldova se constituie astfel în principalul obstacol în calea unei ascensiuni economice durabile. Cercetarea spune acest lucruri pe șleau, fără ocolișuri. Concomitent, investigația propune modalități de fluidizare a comerțului cu UE, de îmbunătățire a stării de lucruri în domeniul infrastructurii, transportului și logisticii.

Implicit însă studiul, finanțat de guvernul american prin Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională, îndeamnă de fapt la eliminarea barierelor de tot felul de la granița moldo-română. Menținerea ei în starea actuală este un anacronism.

În condițiile în care cetățenii Republicii Moldova au dreptul să călătorească în Europa fără vize, cel de-al doilea stat românesc fiind membru asociat al UE și făcând parte din Zona de Comerț Liber și Aprofundat, hotarul de la Prut nu corespunde nici noilor imperative internaționale, nici spiritului timpului.  E o fosilă conservată cu bună știință de cei care încearcă să perpetueze divizarea națiunii românești.

O poveste veche, dar încă nespusă

Mai pe scurt, studiul ne vinde o poveste veche, dar încă nespusă până la capăt. Că hotarul de la Prut e o relicvă  a pactului Ribbentrop – Molotov știm cu toții. Însă investigația susținută de USAID vine acum cu fapte și argumente științifice care probează ceea ce fiecare dintre noi intuia apriori.

Fiind centrată pe coridoarele comerciale ale Republicii Moldova, cercetarea scoate în evidență, firește, desuetudinea economică a frontierei vestice. Problema  nu-i însă numai de natură economică. Aceasta are dimensiuni multiaspectuale.

Instalată de țar și întărită de puterea sovietică, granița de la Prut se constituie nu doar într-o barieră pentru importuri și exporturi. E o piedică în calea normalității. A lucidității naționale. A reîntoarcerii noastre în spațiul românesc și cel european.

Astfel stând lucrurile, avem de a face mai mult decât cu o frontieră de origine sovietică. Granița vestică e o problemă existențială. E o un stăvilar politic și un impas cultural.

Hotarul de la Prut nu are limite și fixații geografice și este mai răspândit decât pare.  Suntem expuși efectelor sale nocive oriunde am fi, pentru că-i omniprezent precum radiația. Trece prin mințile și sufletele oamenilor.

Bantustanul din inima Europei

Ne întâlnim cu frontiera la tot pasul. Nu doar când călătorim în România sau în alte state occidentale.

Granița își pune amprenta pe noi toți zi de zi. Ne afectează și viața politică, și relațiile sociale, și comunicarea interpersonală, transformând Republica Moldova într-un tip anume de rezervație geopolitică. Într-un bantustan în inima Europei.

Hotarul de la Prut  a devenit o obișnuință care, precum se știe,  e a doua natură a omului. De aceea îl nesocotim și ne împăcăm totodată cu el, tratându-l ca pe un rău banal, după cum ar spune Hannah Arendt.

Fostul secretar de stat american John Kerry, ridicând cupa, la Cricova, în onoarea gazdelor, a urat Republicii Moldova să revină acolo unde a fost înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și de unde a fost răpită. Mai multe lucruri, firește, trebuie făcute pentru a atinge acest obiectiv. Cel dintâi însă, neîndoios, este înlăturarea hotarului de la Prut.