MAREA BOMBĂ ŞI MAREA SURPRIZĂ INTERNAŢIONALĂ: UNIUNEA EOROPEANĂ şi CHINA ar putea forma un bloc politic şi economic contra unei alianţe politico-militare SUA şi RUSIA

Trump şi Putin alianţă

La sfârșitul lunii trecute, cu ocazia celei de-a 20-a aniversări de la semnarea acordului dintre China și UE privind organizarea întâlnirilor anuale ale liderilor celor două puteri, s-a întâmplat un fapt ce ar putea avea consecințe asupra întregului secol XXI: China și UE și-au exprimat opoziția fermă față de unilateralismul și protecționismul SUA, stabilind să protejeze sistemul comercial multilateral bazat pe regulamentele stabilite de Organizația Mondială a Comerțului.

Cu alte cuvinte, cele două puteri s-au legat printr-un interes economic strategic. Oare acest fapt ar putea duce în timp și la apariția unui bloc politic și economic China-UE?

Desigur că în aceste momente afirmația de mai sus poate părea mai mult decât hazardată, majoritatea analiștilor văzând în această apropiere o defensivă ,,la prima mână’’ împotriva noilor politici protecționiste ale SUA. Să nu uităm însă că și Uniunea Europeană nu a fost la început decât o Comunitate a Cărbunelui și Oțelului (1951) – iată deci cât de departe poate evolua în timp o alianță dezvoltată pe baza interesului economic. Și să ținem minte: Uniunea Europeană este azi cel mai mare partener comercial al Chinei.

China însă, cea care este privită de mulți ca viitoarea primă putere a lumii, are și o mare problemă: demografia. Mai în glumă sau mai în serios, mulți spun că, dacă în a doua parte a secolului XX, Occidentul a învățat că cel mai ieftin muncitor este unul asiatic, în a doua parte a secolului XXI, China va învăța că cel mai ieftin muncitor este o imprimantă 3D. Iar această glumă, dacă se adevereşte măcar în parte, o să vină la pachet cu un ,,mic’’ amănunt de aproape un miliard de șomeri. Conform unor estimări, în următoarele decenii, 77% din joburile din China riscă să fie preluate de roboți.

Această posibilă alianța între China și UE nici nu se va forma peste noapte. Este nevoie de timp pentru a slăbi prezenta legătură transatlantică și mai ales este nevoie de timp pentru a observa dacă această nouă atitudine a SUA chiar îi aparține ei, sau este doar moftul unui președinte american și se va încheia la sfârșitul mandatului (mandatelor) sale.

Evident, dacă acest bloc strategic China-UE se va forma, Rusia va rămâne pe dinafară. Ea nu are nimic de oferit nimănui în afară de gaze și alte resurse minerale, iar o eventuală șantajare energetică concomitentă atât a Uniunii Europene, cât și a Chinei nu poate fi posibilă decât ca exemplu de sinucidere economică imediată: în acel moment Rusia nu va mai avea cui vinde produsul de export pe care se sprijină aprope întreaga ei economie și va intra în colaps.

Pe de altă parte, și Rusia își cunoaște (și, conform tradiției kgb-iste, își maschează) foarte bine slăbiciunile: de la sfârșitul URSS încoace, 800.000 de oameni de știință au părăsit Rusia, iar în prezent, majoritatea oamenilor de știință ruși vor să emigreze. Cu excepția unor inovații în domeniul ingineriei aerospațiale, Rusia nu este prezentă în niciuna dintre cercetările științifice majore care vor duce la crearea invențiilor ce vor marca acest secol, invenții ce vor aduce câștiguri financiare de neimaginat în ziua de astăzi.

Cu alte cuvinte, ea nu se află conectată la sursele de îmbogățire ale viitorului. Rusia mai știe și că este înconjurată de inamici, pe care numai armamentul ei nuclear îi poate ține azi la distanță: China, mimând amiciția, privește cu jind la Siberia cea atât de nepopulată (77% din populaţia rusă este concentrată în partea europeană a Rusiei) și atât de plină de zăcăminte de tot felul; Japonia urmărește mai mult decât să-și ia înapoi insulele Kurile pierdute în al doilea război mondial și ar vrea și ea – dacă s-ar putea – o bucată din partea orientală a Rusiei.

În pantecul Rusiei mai sălăşluiesc țările supuse lui Mahomed, situație care vine cu o veste și mai rea: există presupuneri că, în jurul anului 2050, Islamul va deveni religia predominantă în Rusia.

Apoi urmează Turcia ,,prietenului’’ Erdogan, care visează de secole intregi Caucazul, apoi România și mai ales mândra Polonie, state care nu vor uita niciodată episoadele ,,Basarabia’’ și ,,Katin’’, precum și multe alte mizerii făcute de Kremlin. Rusia este încercuită. În plus, armele nucleare nu ajută cu nimic un stat care poate face implozie, acest lucru văzându-se cel mai bine la destrămarea URSS.

Rusia va încerca deci să-și amelioreze situația împrietenindu-se cu unica putere cu care poate contrabalansa alianța China-UE: Rusia se va apropia de SUA.

Da, chiar dacă în aceste momente un asemenea lucru poate părea de necrezut, să nu facem greșeala de a crede că istoria umanității se comprimă doar la ceea ce s-a întâmplat în ultima sută de ani. Avem exemple din istorie cu state care au fost dușmani zeci sau chiar sute de ani, state care s-au războit pentru ca mai târziu, când interesele lor au coincis, să devină aliați. Astfel, oricât de neverosimil ar părea, singura forță intresată de întărirea Rusiei este tocmai vechiul ei mare dușman, SUA. Iar apropiata întâlnire de la Helsinki dintre Trump și Putin arată că actualul președinte al SUA este foarte interesat de o colaborare cu Moscova, atâta vreme cât acest fapt poate slăbi influența crescândă în lume a UE și a Chinei.

Las la finalul acestui articol temerea noastră cea mai mare: dacă o alianța SUA cu Rusia va deveni realitate, ce se va întâmpla cu România? Mai mult ca sigur vom sfârși prin a fi cuprinși din nou în sfera de influență rusească sau, de ce nu, în cea a Chinei.

Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Petru Rareș, ,,vom fi iarăși ce-am fost’’ ȘI MAI PUȚIN DECÂT ATÂT!

Este posibilă o alianța SUA-Rusia?

 

Lasă un răspuns