Cine sînt, cu adevărat, arienii ? De ce arienii, rasa albă, sînt responsabili de viitorul şi civilizaţia lumii ? Biblia iudeo-creştină este o blasfemie la adresa adevaratului D-zeu

dac-tarabostes

STRĂMOŞII ARIENI

În anul 2000 î.H. triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni (în sanscrita Arya = nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este înca discutata:  unii îi considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de origine „latina”- datorita înrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele „latine”.

Cercetari fara repros au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul spatiu care corespunde conditiilor din vechea literatura vedica, este cel Carpatic, în care  învatatii de la Universitatea din Cambridge plaseaza sub titulatura „Ancient India” faza primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson „The Cambridge History of India -pag.65-76). În 1993 la editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui V.Gordon Childe „The History of Civilization-The ARYANS”. Autorul expune în aceasta carte la pagina 176-177 o harta a distributiei aryenilor în timpul primei lor aparitii din care reiese clar amplasarea acestora în spatiul Carpato-Dunarean, între Carpati si Nistru precum si între Carpati si Peninsula Balcanica.

Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, având în fruntea fiecarui trib un Rege-Rajah a carui functie era ereditara. Viata de familie era dominata de:

TATA (Pitar în sanscrita-nu va suna acest cuvânt familiar?… cel care aduce „PITA” în casa) care în germana este VATER, iar în latina PATER.

MAMA (MATAR în sanscrita, MUTTER în germana, MATER în latina si MITIR în greaca) se bucura de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor si servitorilor.

Aceasta populatie aryana-alba, se suprapune populatiei locale negroide, fara însa a se amesteca cu aceasta, divizând societatea indiana-hindusa în 4 clase sociale numite CASTE:

1.Casta Preotilor-Brahmanii, Aryenii

2.Casta Domnitorilor si Razboinicilor-Ksatriya

3.Casta Negustorilor si taranilor-vaisyas

4.Casta Servitorilor-Sudras care „asudau” muncind pentru primii.

Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor „nascuti de doua ori”, a doua nastere fiind considerata initierea în stiinta arienilor, în stiinta Vedica. Literatura sacra se împarte în doua mari grupuri:

1) auzita, stiuta-shruti (se pronunta „asruti”-traducerea fonetica este foarte asemanatoare:  „stiuti”…”sruti”.)

2) scrisa-smrti-în sanscrita.

Textele din literatura „Shruti” se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANIsADELE.

Cuvântul „vede” or „vid” în sanscrita, înseamna „a cunoaste”, „a vedea” (cu ce limba din lume seamana… va las pe dumneavoastra, românilor sa descoperiti!)

Primele 4 colectii contin imnuri dedicate unor zeitati, în timp ce UPANIsADELE, contin gândiri speculative, filozofice, în cautarea permanenta a realitatii absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filozof prezent contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt în numar de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa vedem cum începe fiecare, chiar traduse în engleza. O alegem pe prima (din cartea „The UppanisHads” ce se poate cumpara la Barnes & Noble Books):

„OM (KATHA)…

May Brahman protect us,

May He guide us,

„OM- PEACE, PEACE, PEACE…”

Singurul cuvânt care nu a putut fi „tradus” din sanscrita în engleza, a fost „OM”-cuvânt „de neînteles” în „toata lumea”… sa fie chiar asa?! Iar în prefata lucrarii autorul ni-l explica:  „Ľ”OM”-symbol of Brahman or God-is to hindus Divine… and has a solemn resonance, indefinitely prolonged”. Cuvântul OM simbolizeaza legatura dintre fiinta suprema si materie, este cuvântul pronuntat în templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stând în picioare.

Dar cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri? SUCIDAVA (orasul zeului SUCI)… MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fara nici un înteles, încep sa-si capete o explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte „asemanatoare”? Cuvântul „IAMA”, nu este cunoscut în limba româna curenta… dar figureaza într-o expresie proverbiala, foarte frecventa:  „a da iama-n vite (cu sensul de a raspândi moarte-n vite)-„IAMA” este domnul si judecatorul mortilor în religia vedica.

Religia si cultura vedica (dupa Gabriel Gheorghe-Aspecte metodologice din „Franta a fost românofona”), au reprezentat cea mai veche manifestare culturala în spatiul Carpato-Danubian. Desi cultura vedica a disparut ca realitate nominala cu foarte mult timp în urma, trairile oamenilor vedici, foarte apropiate de cele ale crestinilor, au continuat sa fie practicate de populatia româneasca, ca obiceiuri transmise de-a lungul mileniilor, din tata în fiu. Este un început de proba ca românii care nu cunosc „crestinarea formala” (fortata) administrativa în istoria lor, sunt crestini dinainte de crestinismul formal.

Sa mai luam un cuvânt „pelasgic” si sa vedem cum îl trateaza arheologia lingvistica… „BAN”-unul din cele mai vechi dintre relicvele lingvistice, cotat ca vechi de cel putin 4500 de ani. A participat si el la „roirea” populatiei ariene din spatiul Carpato-Danubian… ajungând pâna în Asia Centrala, în scrierea sanskrita, având sens principal de „Stapân”… Polonezii îl vor prelua ca BAN-PAN, iar în greceste el ajunge sa însemne mare, celebru, puternic-Pan. Bine ca cel putin sanscritii nu si „l-au adoptat”… Panonia-provincia Panilor (Banilor); în România este întâlnit peste tot:  BANAT, drumul banului, BĂNEASA etc.

Acesti Arieni ai spatiului Carpatic s-au raspândit nu numai spre Asia. Ei au „roit” peste tot în lume, determinând explozii de civilizatii ca în Mesopotamia, Egipt, Creta-reprezentând de fapt apogeul preistoriei, apogeul culturii Carpatice. Dr. Giles (în „Cambridge History of India”, paginile 68-70) defineste leaganul Aryenilor ca fiind pamântul Carpatic, având la sud Balcanii si Alpii la vest. El numeste aceasta prima cultura aryana-Danubian I-caracteristic acestei perioade fiind „Spirala dacica” de mai târziu. Vasele de lut din aceasta perioada având mâzgalite” spirale” fara sens” ?! peste tot. Sa fi fost ele chiar fara sens…?? Vom vedea mai târziu în capitolul „Simbolistica la pelasgi”. Acesti Danubieni, Arieni, spune mai departe Dr. GILES, se raspândesc peste tot prin Europa, ocupând o parte considerabila a Poloniei, sudul Germaniei, întâlnindu-se cu barbatii înalti ai rasei nordice (probabil deja pastori) si asimilându-i. Raspânditi în Balcani-în special în Tesalia-nescapându-le nimic, cuceresc nu atât prin forta, cât prin pregatirea spirituala… Din Troia spre Anatolia, cu toporul ca arma de lupta, de acasa de pe malurile Dunarii, ajungând pâna în Troia.

Cultul, ritul înmormântarii prin ardere – crematia – apartinându-le, îl raspândesc peste tot. Ritualul incinerarii îl vom pastra pâna târziu, de atunci din mileniul al III-lea î.H. pâna când Zalmoxis îl va înlocui pe Gebeleizis. Hindu-sanskritii, chaldeenii, egiptenii, evreii (iudaismul), crestinii (crestinismul) nu sunt altceva decât transmitatori ai vechii culturi pelasgice, ai culturii vedice.

Cu cât înaintam în timp, cunostintele noastre despre trecut se schimba si ele: daca acum 100 de ani limba sanscrita era declarata un dialect grec de catre Lempriere, azi ni se pare o gluma sau ignoranta crasa.

Studiul religiilor si culturilor antice este ca o aventura care-ti aduce reflexii a unor idei de neconceput. Te aventurezi în „literatura Teozofica” sau în „Budhismul Esoteric” si te descoperi purtat din Asia în Europa si de acolo în Africa, doar de niste simple conceptii despre lume, ca mai târziu sa te lovesti din nou de simbolismul lor. Ele descriu lumea în cicluri de câte sapte (7):

http://www.scritub.com/istorie/STRAMOSII-ARIENI33467.php

Universitatea din Cambridge: Carpaţii, leagănul civilizaţiei euro-indo-iranice. Personalități marcante din India confirmă: Arienii au venit din Europa


carpatii 2

TheCambridge history of India , vol. I, cap. III,The Arians (Arienii), p. 67-71:

“Arienii primitivi trăiau în zona temperată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul, salcia, anumite specii de conifere şi, se pare, mesteacănul, posibil teiul şi, mai puţin sigur, ulmul. După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că, după câte se pare, grâul le era familiar.

Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boulşi vaca, oala, calul, câinele, porcul şi unele specii de cerb. În timpurile străvechi, se pare, nu cunoşteau măgarul, cămila şi elefantul. Dintre păsări, putem deduce din limbă că ei cunoşteau gâsca şi raţa. Cea mai familiară pasăre răpitoare era, după cât se pare, aquila (uliul). Lupul şi ursul erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul.

Din aceste date este posibil să localizăm habitatul primitiv din care îşi trag originea vorbitorii acestor limbi.

Nu este probabil (ca habitatul primitiv) să fie India, cum presupun primii investigatori, întrucât nici flora, nici fauna, cum se reflectă ele în limbă, nu sunt caracteristice acestei zone. Şi mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorâte regiuni de pe faţa pământului. Nu este probabil ca „Asia Centrală”, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinit acest rol, chiar dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent.

Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau fagul trebuie să fi locuit la vest de o linie care pleacă de la Königsberg, în Prusia, până în Crimeea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să îndeplinească aceste condiţii în câmpiile din nordul Europei. După câte ştim, în timpurile primitive era o ţară acoperită de păduri.

Există vreo parte a Europei care combină agricultura cu păstoritul, strâns legate una de cealaltă, care să aibă şesuri calde, potrivite culturii grâului şi păşuni bogate, la altitudine, necesare turmelor şi cirezilor, şi, în acelaşi timp, arbori şi păsări de felul celor menţionate mai sus?

Există, după toate aparenţele, o singură astfel de arie în Europa, anume aria delimitată la est de Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Böhmer Wald, şi la nord de către Erzgebirge şi munţii care fac legătura cu Carpaţii.

Dacă această zonă este într-adevăr habitatul originar – şi, destul de curios, că deşi îndeplineşte atât de multe condiţii, nu pare să fi fost propusă până acum – răspândirea limbilor indo-germanice devine uşor de înţeles.

Fără îndoială că direcţia cea mai atrăgătoare de a ieşi din această zonă în căutarea de noi spaţii de locuit ar fi de-a lungul Dunării în Valahia de unde nu este greu de trecut spre Bosfor şi Dardanele.

Ce dovezi avem noi despre o astfel de migraţiune, şi în cazul în care a avut loc, care a fost data? După toate probabilităţile, migraţia popoarelor din habitatul primitiv pe care noi l-am localizat în zonele ce se numesc acum (1913! – anul scrierii acestui text – Nota ns.) Ungaria (cu Transilvania inclusă în acea vreme, n.n.), Austria, Boemia, nu a avut loc într-o perioadă foarte îndepărtată. Toate datele despre această migraţiune, atât cât le cunoaştem, pot fi explicate fără postularea unei date anterioare anului 2500 î.e.n. Trebuie reţinut faptul că aceste migraţii nu au avut loc pe zone nepopulate, că înainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei, wiros-ii trebuie să fi avut de luptat cu populaţiile deja existente care considerau trecerea lor asemănătoare unui nor de lăcuste distrugătoare care le devorau substanţa şi îi lăsau să piară de foame sau să supravieţuiască în mizeria captivităţii unor cuceritori cruzi. Trebuie să presupunem că succesul s-ar fi putut obţine numai în valuri succesive care urmau la intervale scurte: căci dacă succesorii lor ar fi întârziat prea mult, primul val de migratori ar fi fost oprit sau absorbit. Ştim că în timpuri istorice multe triburi au trecut astfel în Asia din Europa, printre acestea fiind frigienii, misienii şi bitinienii. S-a arătat în mod plauzibil că armenii au fost primul val al migraţiei frigiene şi se pot aduce dovezi care fac posibilă afirmaţia că triburi şi mai vechi de cuceritori venind din vest spre est erau reprezentaţi de strămoşii îndepărtaţi ai persanilor şi indienilor moderni”

Jawaharlal NEHRU, fost prim-ministru al Indiei, scrie:

“Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Se prea poate ca devierea spre agricultură să fi fost imprimată de noii veniţi, de arienii care pătrundeau în India în valuri succesive, venind dinspre nord-vest.” (Descoperirea Indiei, București, Editura de Stat pentru literatură politică,1956, p. 77 si 73)

vedeleAlt indian celebru, Rabindranath TAGORE ne arată:

“Când arienii au invadat India, pădurile noastre le-au oferit adăpost, lor şi turmelor lor, împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo tot ce aveau nevoie şi astfel triburile lor, natural patriarhale, s-au statornicit de la început. Susţinută de condiţii naturale, cultura s-a putut dezvolta în voie.” (Daniela Neacșu, editor, Tagore România.Amintiri, Editura Paideia, 1998, 168 p.)

Satsvarūpa Dāsa GOSWAMI, autor indian:

“Pe vremuri, Vedele erau transmise pe cale orală, dar mai târziu, înţeleptul Vyasadeva a dat tuturor sastrelor vedice o formă scrisă.” (Introducere în literatura vedică.Tradiția vorbește prin ea însăși, Editura GOVINDA, 1993, pag. 5)

“Cât despre arheologia Indiei, săpăturile întreprinse în oraşe şi temple nu au adus date experimentale concludente asupra celei dintâi apariţii a culturii vedice.” (Chavarria-Aguilar, Traditional India, p.24)

“Cele mai cunoscute descoperiri arheologice legate de perioada preistorică au fost făcute sub direcţia arheologului Sir John Marshall, care în 1920 a dezgropat oraşele Harappa şi Mohenjaro, localizate pe teritoriul actualului Pakistan. Deşi reprezintă o fabuloasă descoperire pentru arheologie, Harappa a contribuit totuşi foarte puţin la înţelegerea vechii perioade vedice. Dacă s-a sperat că descoperirile de la Harappa şi Mohenjaro ar putea să arunce o oarecare lumină asupra Vedelor, această speranţă nu s-a împlinit.” (Chavarria-Aguilar, Traditional India, p.21)

Ediţia franceză a Vedelor

“Nu există arheologie vedică: nici o urmă ce poate fi atribuită arienilor n-a fost găsită pe pământul Indiei, nici olărit, nici arme, nici bijuterii, nimic deci care să permită ilustrarea Vedelor.” (Le Véda, Textes réunis et présentés par Jean VARENNE, Verviers,5.1 vol.I, 335 p., Edition Gérard & Co, 19675.2 vol.II, 396 p. (336-731)

“Arienii, purtători ai elementelor de bază ale religiei vedice, intrară în India prin nord-vest în cursul celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre. Ei s-au ciocnit în bazinul Indusului cu popoarele care construi­seră marile cetăţi de cărămidă din Mohenjo-Daro, Harappa şi altele. Mai târziu (începutul primului mileniu), ei şi-au întins dominaţia în valea su­perioară a Gangelui. Centrul civili­zaţiei vedice s-a deplasat atunci spre sud-est. Kuruksetra (la sud de mo­dernul Delhi) deveni Pământul sfînt al brahmanismului” (Le Véda, Textes réunis et présentés par Jean VARENNE, Edition Gérard & Co, 19675.2 vol.II, 730 p.)

Mulțumim foarte mult domnului Dumitru Ioncică,  directorul editurii Uranus, pentru oferirea acestor informații, spre publicare. Acestea, dar și multe alte informații deosebite despre istoria veche a meleagurilor românești de astăzi, le puteți găsi în cartea GETICA, de Iordanes – ediție critică bilingvă (latină-română), publicată de editura Uranus. Cartea poate fi achiziționată aici: http://dacia-art.ro/products-page/carti/

NOTA MEA: Personalitățile străine care vorbesc despre faptul că Vatra Vechii Europe a fost în spațiul carpato-danubiano-pontic sunt tot mai numeroase, vocea lor fiind tot mai puternică. Și totuși… când anume va fi auzită această voce de Academia Română și Ministerul Culturii, pentru a demara o cercetare pluridisciplinară intensă, cu scopul de a pune în evidență aceste adevăruri? De ce oare cei care se află în punctele cheie ale culturii noastre se fac că nu știu sau că nu are importanță? Și nu în ultimul rând, câți dintre cei care obstrucționează aflarea adevărului sunt alogeni ascunși sub nume românești? Poate SRI-ul ne va spune într-o zi…

Daniel Roxin

Lasă un răspuns