Cine conduce, de fapt, Uniunea Europeană ?

Goldman Sacchs

Goldman Sachs Group Inc., bancă de origine anglo-saxonă, creată în 1869 de Marcus Goldman și Samuel Sachs, prezentă din culise pe tot mapamondul, a ajuns „acționarul majoritar“ al (firmei) Uniunii Europene.

Iezuitul Peter Sutherland, cunoscut ca fiind „Părintele Mondializării“, este fostul președinte al băncii Goldman Sachs și președintele pentru Europa al „trans-atlantic policy network“, care este un grup de „gândire” (think tank), având ca obiect principal elaborarea acordurilor comerciale transatlantice (crearea imperiului comercial euroatlantic, patronat de capitalul cosmopolit anglo-saxon), în care statele-națiuni sunt sortite dispariției, urmând ca societățile și națiunile să fie transformate într-o masă compactă, fără identitate, de pseudo-consumatori sub autoritatea (tutela) Majorelor.

Iezuiți

Peter „îți mănânc guvernul la micul dejun” Sutherland l-a numit pe Mario Draghi, în 2011, la direcția Băncii Centrale Europene (B.C.E.), în locul lui J.C. Trichet.

Înainte de asta, Mario Draghi ocupa postul de vicepreședinte la Goldman Sachs. Făcând uz de influența pe care o are Goldman Sachs, „Super-Mario“ nu s-a oprit aici și a făcut în așa fel încât, la Președinția Consiliului Italiei, în locul lui Silvio Berlusconi să fie ales Mario Monti, fără ca acesta să treacă prin alegeri!

Mario cu “Bibi” Netanyahu

Ca și cum în România ne-am trezi, într-o dimineață, și am afla că membrii consiliului de administrație al Coca-Cola ar fi decis să ne schimbe președintele fără ca acesta să fie supus alegerilor…. mă rog, în cazul României din ultimii ani, parcă se potrivește!

Este important de precizat că chiar dacă Silvio Berlusconi nu este ușă de biserică, nici un scandal privat, public sau financiar, nu i-au afectat de nici un fel cariera politică.

În schimb, când dictatorii mondialiști precum Peter Sutherland și Manuel Barroso au decis că Berlusconi trebuia să fie răsturnat din cauza unui comportament suspectat de a fi prea patriotic…, Berlusconi nu a mai rezistat nici măcar zece zile!

Înaintea promovării în fruntea Consiliului Italiei, Mario Monti a fost consultant la Goldman Sachs și comisar european… „Democrație, dulce melodie – de mă iubești, de ce mă amăgești…”

Schiță de portret al lui Mario Monti pe când era consilier la Goldman Sachs

Acelaşi procedeu a fost aplicat și în Grecia-SRL, unde Giorgos Papandreou, primul ministru, a decis să organizeze un democratic referendum în problema condițiilor impuse de Uniunea Europeană și B.C.E. cu privire la datoria publică față de creanțierii privați, adică Goldman Sachs. În urma acestei inițiative, considerată ca fiind „colaboraționistă“ (cum să implici poporul în destinul propriu, ai înnebunit?!)

Giorgos Papandreou, considerat și el prea legat de poporul său și nesănătos de apropriat sufletește de acesta, a devenit imediat victima unui linșaj mediatic… după o săptămână de teroare, având elanul democratic serios avariat, domnul Papandreou a renunțat la referendum, pretextând: „probabil că până la urmă acest referendum nu este o idee chiar atât de bună!“ – Să mori de râs nu alta!

Imediat după linșaj, mediul mafiot cosmopolit l-a doborât din funcție pe Papandreou, după care, tot fără să treacă prin alegeri, în locul lui a fost numit prim-ministru ireproșabilul Loukas Papadimos.

În CV-ul domnului Papadimos observăm legătura absolut inocentă pe care o întreținea cu mafia bancară transnațională.

Conflictul de Interese La Nivel Înalt Sau Cum Arată Manipularea Maselor!

Mafia bancară transnațională (O parte)

Printre altele, Loukas Papadimos a fost consilier federal al băncii din Boston (S.U.A.), guvernator al Băncii Centrale din Grecia (proprietatea familiei Rothschild) în anii 1994-2002 și, bineînțeles, a trecut și prin B.C.E., unde a fost vicepreședinte până în 2010.

Acest domn distins este cunoscut ca fiind, împreună cu Goldman Sachs, falsificatorii conturilor Băncii Centrale din Grecia pentru a forța aderarea poporului grec la U.E. –Dacă nu intri de bună voie în subordinea crimei organizate, te bagă ea cu forța!

Cred că avem o imagine destul de explicită, care permite fiecăruia să înțeleagă pericolul pe care îl reprezintă Uniunea Europeană pentru națiunile și popoarele pe care le are în subordine.

Conflictul de Interese La Nivel Înalt Sau Cum Arată Manipularea Maselor!

UNIUNEA

Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional, adică aceași care au finanțat și provocat Primul și prelungirea acestuia, Al Doilea Război Mondial – Ce serviți la aperitiv… o colonie, o măslină, un val de musulmani, niște Sodoma?

Faptul că politicienii se arată ori neputincioși, ori în acord total cu acest sistem mafiot neasumat, demonstrează caracterul dominant și, mai ales, dimensiunea antidemocratică disimulată în spatele acestei temnițe populare, adevărat penitenciar politic care s-a impus prin forță, șantaj financiar, manipulare de masă și dezinformare globalizată!

Identitatea națională, neamul, religia, memoria (experiența) strămoșească, limba, tradițiile, familia și frontierele sunt ultimele obstacole care mai stau în fața mondializării și împotriva cărora se duce o luptă disimulată și extrem de agresivă.

In mod firesc, nici o piesă din ansamblu nu trădează cacealmaua; nici politicienii și nicimass media nu vorbesc despre această agresiune permanentă împotriva oamenilor, libertății și democrației.

Anumiți intelectuali, atâta timp cât au mai putut fi văzuți, auziți și publicați, au avut curajul să scrie și să vorbească despre această stare de fapt numind-o „războiul silențios împotriva națiunilor“.

Dar, după linșajul mediatic, atacurile ad hominem, procesele, amenzile și cenzura… intelectualii care deranjau Sistemul, așa zișii „complotiști“ și alți „conspiraționiști”, au fost interziși de televiziuni, de ziare și de alte publicații, nemaiputând nici măcar să-și tipărească lucrările!

Astăzi puțin sunt cei care mai au curajul să critice Sistemul și, totuși, nivelul de stres, conflictele sociale permanente, insecuritatea, năvălirea populațiilor musulmane, șomajul de masă, lipsa încrederii în viitor, imposibilitatea occidentalilor de a mai fonda o familie și a avea copii demonstrează, într-un fel deloc „silențios“, că, măcar din punct de vedere instinctual, oamenii au început să-și dea seama că în „paradisul“ european ceva nu este în regulă, e ceva  putred pe la vârf!

Când vine vorba de „Majore” (marile firme transfrontaliere) – adică „partidele” capitalului transnațional care, după modelul „partidelor politice”, sunt utilizate ca să creeze iluzia pluralității economice – trebuie să știm un lucru esențial, deținătorii capitalului  cunoscând faptul că poporul are în general neplăcutul obicei să fie lipsit de încredere și temător în fața sistemelor centralizate, pun totul în aplicare pentru a da impresia unei pluralități în mediului economic.

Pentru a întreține această iluzie, se folosesc printre altele de holdinguri (Societăți Portofoliu); spre exemplificare Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.) are ca acționar majoritar Société Générale, în timp Banca Comercială Română (B.C.R.) are ca acționar majoritar Erste Bank… etc.

Acest procedeu „legal” este folosit în toate departamentele economice și face ca, în aparență, marile societăți naționale, care se bucură de încrederea oamenilor, să pară independente (româneşti) – prin acest procedeu de expatriere profanul nu poate constata evoluția centralizării capitalului, care distruge în întregime țesutul economic național.

E doar o coincidență, goy…

Așa s-a ajuns în lume în situația în care Majorele au ajuns mai bogate decât ţările care le găzduiesc cu ospitalitate, întru jefuirea populațiilor și a resurselor cu concursul politicienilor de paradă – slugile de casă.

Prin trădarea speței politice, îndeosebi după debarcarea Europei și nu a „aliaților”,  raportul de forță între capitalul privat și națiune s-a inversat definitiv; de aici putem să deducem forța de influenţă și presiunea de care este capabil.

Instituțiile europene au fost elaborate și organizate de la bun început de capitalul transnațional, lucru care se observă prin faptul că națiunile nu mai au nici o putere împotriva Majorelor, care au avut grijă ca, utilizând șantajul datoriilor suverane – acumulate tot prin trădare politică internă – să-și poată scrie propria Constituție!

Ca să mergem repede, în primul act, Majorele (băncile anglo-saxone) au reușit să pună mâna pe Statele Unite, provocând și finanțând războiul de secesiune (1861-1865), care le-a permis, în cele din urmă, înființarea „Rezervei Federale“ – care este o bancă privată, dar lasă iluzia că ar fi banca națională a S.U.A.!

Altă coincidență…

În actul doi, după conflicte centenare, culminând cu Al Doilea Război Mondial, Majorele au reușit să pună mâna și pe Europa.

Instituțiile cunoscute de toți ca fiind naționale, precum guvernele, parlamentele, Justiția… etc, au fost deposedate de sens, în favoarea instituțiilor supranaționale, care dirijează cu măiestrie realitatea (iluzia) cotidiană în care trăim.

Ca să mergem la obiect și fără ocolișuri, cei dintre voi care mai cred că sunt reprezentați în țară sau pe la Bruxelles/Strasbourg de politicienii lor, ei bine, se înșală amarnic și, pe undeva, chiar îşi merită soarta.

Trebuie să înțelegem un lucru esențial: sunt două feluri de politicieni. Prima categorie începe în politică, fiind deja vânduți altor interese (trădătorii de neam și slugi de casă).

A doua categorie, dacă au avut la începutul carierei ceva gânduri nobile, ori sunt striviți de tăvălugul Sistemului, care-i împiedică să întreprindă orice inițiativă în favoarea țării lor, și renunță, devenind şi ei simplii figuranți – ori își intră în „rol“ pe de-a întregul și devin trădători de neam și slugi de casă în solda intereselor străine.

Doar coincidențe circumstanțiale.

La Bruxelles ori Strasbourg se întâmplă exact aceleași lucru: demnitarii ori sunt deja vânduți cosmopolitismului, ori se vor vinde în curând, din cauza sistemului de lobby-iști (mercenarii Majorelor), care o să năvălească peste ei, 24 de ore din 24, în instituții, la birou, pe holuri, acasă, la telefon, pe mail, pe contul din Panama sau cel din Delaware.

Cei care se încăpățânează, neînțelegând „fenomenul politic european” și neavând pe nimeni de partea lor, sfârșesc prin a renunța la luptă; unii mai și mor din cauze naturale… (Extras din lucrarea, Manifest Cartea Neagră a României, pag. 39-42)

 

Mihai Șerban