EXCLUSIV: Decizia de invalidare a alegerilor Primarului general de la Chişinău a fost luată la Bucureşti? Nu cumva Judecătoarea Berdilo a fost şantajată ?

Andrei Nastase

Alegerile de la Primăria Municipiului Chişinău au fost invalidate. Trei instanţe judecătoreşti s-au pronunţat în acest sens. Fiind fără precedent, suspiciunea de implicare politică în luarea deciziei este îndreptăţită. Aşa cum era de aşteptat, opoziţia, privată de mandatul de primar, a organizat ample mişcări de protest al căror sfârşit nu se întrevede. Alegătorii sunt pe bună dreptate revoltaţi, invocând faptul că li s-a furat dreptul la vot.
A fost vorba de implicarea factorului politic sau de inabilitatea judecătorilor în a se pronunţa legat de un caz în care nu există jurisprudenţă, iar normele nu sunt precis formulate? Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui mai întâi prezentate normele relevante. Republica Moldova are un Cod electoral din 1997, modificat de foarte multe ori, republicat pentru ultima oară în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 451-463/768 din 29 decembrie 2017. Art. 52, alin. 8 precizează că “în ziua alegerilor şi în ziua precedent nu se admite niciun fel de agitaţie electorală”. Codul electoral nu defineşte însă ce înseamnă “agitaţie electorală”. Alin. 1 al aceluiaşi articol precizează că „Cetăţenii Republicii Moldova, partidele şi alte organizaţii social-politice, blocurile electorale, candidaţii şi persoanele de încredere ale candidaţilor au dreptul de a supune discuţiilor libere şi sub toate aspectele programele electorale ale concurenţilor electorali, calităţile politice, profesionale şi personale ale candidaţilor, precum şi de a face agitaţie electorală în cadrul adunărilor, mitingurilor, întîlnirilor cu alegătorii, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, prin expunerea de afişe electorale sau prin intermediul altor forme de comunicare.” Ȋn mod evident, din lectura atentă a acestei prevederi îndemnul la a vota în ziua alegerilor nu intră în definiţia „agitaţiei electorale”. Norma se referă strict la mesajele cu caracter politic, nu şi la cele cu caracter civic. A nu face campanie electorală în ziua/preziua alegerilor este o normă care are corespondent în majoritatea legislaţiilor electorale, pentru ca alegătorii să nu fie influenţaţi cu puţin timp înainte de a vota. Ȋn cazul în care nu se respectă aceste norme referitoare la agitaţia electorală, sancţiunea este răspunderea contravenţională, potrivit art. 77 din Codul electoral. Orice sesizare cu privire la existenţa unei încălcări a Codului electoral trebuia să aibă în vedere în primul rând această sancţiune. Ȋn cazul de faţă, s-a procedat invers: au fost invalidate alegerile, apoi s-a trecut la aplicarea art. 77. Alegerile pot fi invalidate în condiţiile art. 148: „dacă în cadrul operaţiunilor electorale au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influenţat rezultatele votării şi atribuirea mandatelor”. O constatare ca cea potrivit căreia alegerile trebuie anulate se bazează pe constatarea legăturii de cauzalitate între agitaţia electorală nepermisă şi stabilirea rezultatelor alegerilor. Cu alte cuvinte, instanţa ar fi trebuit să demonstreze că Andrei Năstase a câştigat un număr de voturi pe care altfel nu le-ar fi câştigat decât prin agitaţia electorală nepermisă din ziua alegerilor, iar în lipsa acestui comportament voturile sale ar fi fost mai puţine decât ale contracandidatului său. Conform datelor oficiale, în turul doi al alegerilor la Chişinău s-au întregistrat 248.674 voturi, Andrei Năstase a obţinut 52,58% din total, iar Ion Ceban 47,42%, ceea ce înseamnă că în favoarea lui Năstase s-au exprimat 130.752 alegători, iar pentru Ceban au votat 117.921 alegători. Pentru a scădea sub pragul de 50% + 1 din totalul voturilor exprimate, Andrei Năstase ar fi trebuit să obţină 124.336 de voturi. Scăzând aceste voturi din cele obţinute, ar însemna că Năstase a obţinut 6416 voturi în mod fraudulos, voturi pe care altfel le-ar fi obţinut contracandidatul său. Instanţa ar fi trebuit prin urmare să demonstreze că îndemnul la vot adresat de Năstase în ziua alegerilor a determinat 6416 alegători care ar fi votat cu Ceban să voteze cu contracandidatul său. Demonstraţie imposibilă, din moment ce Năstase a îndemnat la vot şi nu la schimbarea opţiunii electorale. Argumentul potrivit căruia unii alegători ar fi venit la vot doar ca urmare a îndemnului lui Năstase nu se susţine, deoarece este imposibil de evaluat câţi alegători ar fi votat din cei peste 60% care nu au venit la vot. Instanţa nu a făcut acest test, ci a decis doar că postările pe Facebook ale lui Năstase adresate “unui număr de persoane incontestabil mai mare decât diferenţa de voturi dintre candidaţi, atestă faptul că alegerile, la finalul lor, au fost alterate prin comportamentul candidaţilor electorali”. Care este acest număr? Mister. Este interesant de remarcat faptul că instanţele de recurs au realizat problema fundamentală a cazului, anume indicarea unui număr de alegători care au fost influenţaţi să voteze în vreun fel. S-a afirmat astfel că respectivele îndemnuri la vot ale lui Năstase postate pe Facebook ar avea peste 250000 de vizuallizări, fapt suficient pentru a demonstra comportamentul său de încălcare a legii în ziua scrutinului. Raţionamentul este absurd, din moment ce nu se poate determina cu certitudine câte vizualizări au fost în ziua şi preziua alegerilor şi câte au fost în timpul campaniei electorale sau ulterior zilei alegerilor. Să presupunem că s-ar putea determina cu precizie matematică faptul că aceste îndemnuri au avut minim 6416 vizualizări în ziua şi preziua alegerilor. Ar trebui mai departe demonstrată legătura de cauzalitate între numărul celor care au urmărit aceste îndemnuri la vot şi numărul voturilor exprimate, cu alte cuvinte că cel puţin 6416 alegători, în urma vizionării unei postări pe Facebook, au mers la vot, cu opţiunea schimbată faţă de cea iniţială. Exact acest tip de examinare ar fi trebuit făcut de toate instanţele care au analizat acest caz. Nu este însă cumva imposibil de demonstrat acest fapt? Cei care totuşi ar crede că acest fapt se poate demonstra ar trebui însă să ştie cum se face acest tip de examinare în practică. Anularea unui scrutin electoral se întâmplă foarte rar, tocmai datorită faptului că este foarte dificil a colecta toate probele necesare. Două cazuri sunt relevante, apelând la dreptul comparat. Primul caz este decizia Curţii Supreme a SUA în cazul Bush v. Gore. Ȋn aplicarea primei decizii a Curţii Supreme, Bush v. Palm Beach County Canvassing Board, Curtea Supremă din Florida a decis ca toate circumscripţiile electorale din Florida să numere aşa – numitele „under-votes”, voturile care nu indicau clar un candidat sau altul, în număr de aproximativ 9000. George Bush a cerut să se constate că această numărătoare contravine Constituţiei. Curtea Supremă a decis că sunt importante voturile cetăţenilor şi opţiunea lor electorală, iar o astfel de renumărare ar însemna un tratament „arbitrar” al voinţei alegătorilor. Renumărarea nu poate avea loc decât dacă este făcută unitar, cu standarde identice, fără diferenţe de la o circumscripţie la alta. Astfel, Curtea Supremă a decis în Bush v. Gore că fiecare vot contează, iar dacă se vrea ca un număr de x voturi să fie renumărate trebuie aplicată o procedură unitară, în lipsa căreia s-ar încălca egalitatea votului. Probabil că instanţele din Republica Moldova, atunci când au analizat cazul alegerilor din Chişinău, nu au avut în vedere jurisprudenţa Curţii Supreme a SUA, deşi Bush v. Gore este un caz arhicunoscut. Egalitatea votului este însă un concept care derivă din egalitatea cetăţenilor. Anulând alegerile, s-a încălcat de fapt egalitatea cetăţenilor. Voturile unor alegători care au optat pentru Năstase au fost considerate valide, iar alte voturi pentru acelaşi candidat nevalide. Constituţia Republicii Moldova precizează însă că „toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii” (art. 16). Prin invalidarea alegerilor, fără a se proceda la un examen detaliat legat de felul în care a fost exprimat votul fiecărui cetăţean, s-a încălcat egalitatea cetăţenilor, principiu constituţional. Ȋn SUA, tocmai pentru a nu se încălca acest principiu, s-a oprit renumărarea voturilor. Există însă şi cazuri, extrem de rare, în care alegerile sunt anulate datorită unor încălcări ale legislaţiei electorale. Este cazul alegerilor prezidenţiale din Austria din 2016, anulate de Curtea Constituţională. Rezultatul final a fost o diferenţă de doar 30.863 de voturi, la o participare de 4,4 milioane de alegători. Motivul anulării alegerilor a fost deschiderea unor voturi exprimate prin corespondenţă de către persoane neautorizate, precum şi numărarea prematură a acestora în noaptea zilei de duminică (atunci când încă se mai vota) şi nu în timpul zilei de luni. Ȋn total, prin corespondenţă au fost exprimate aproximativ 77.000 de voturi. Anularea a 30.432 de voturi dintre acestea ar fi dus la inversarea rezultatelor finale în turul doi. Pentru a ajunge la decizia de anulare a alegerilor, Curtea Constituţională a audiat toţi preşedinţii de secţii electorale, precum şi 90 de martori care au participat la procesul electoral. Argumentaţia Curţii s-a bazat în final pe încălcarea regulilor de numărare a voturilor prin corespondenţă şi mai puţin pe motivul anulării voturilor. Argumentele în favoarea încălcării legii electoatele în sensul numărării voturilor în timpul votării erau pertinente şi imposibil de contestat. Chiar şi aşa, decizia de anulare a alegerilor a fost extrem de contestată, întrucât un calcul statistic anterior deciziei a arătat că şi în situaţia în care exprimarea tuturor celor 77000 de voturi ar fi fost afectată de vicii formale, rezultatul votului ar fi fost influenţat cu 0,0000000001%, ceea ce nu ar fi influenţat în mod evident stabilirea câştigătorului alegerilor prezidenţiale. Curtea Constituţională din Austria a fost criticată pentru nefolosirea metodelor statistice în analiza votului. Ȋn cazul alegerilor de la Chişinău, judecătorii nu par să fi auzit de metode statistice. Ar fi trebuit totuşi să cunoască precedentul austriac (cazurile de anulare a alegerilor sunt extrem de rare în democraţiile consolidate, în lipsa unei influenţe politice asupra magistraţilor) şi să procedeze întocmai, efectuând o audiere a tuturor persoanelor implicate în procesul electoral, inclusiv administratori ai paginilor de Facebook ale candidaţilor Ceban şi Năstase. Acest proces ar fi durat câteva luni. La Chişinău nu s-a făcut nicio audiere, decizia Judecătoriei Chişinău a fost dată fără nicio motivare solidă. Ȋn viziunea judecătorilor care s-au pronunţat în acest caz, opinia iniţială a fost că alegerile trebuiau anulate şi anularea trebuia să se producă foarte rapid, ceea ce s-a şi întâmplat. A surprins foarte mult faptul că judecătoarea care a decis prima dată anularea alegerilor a invocat în decizie art. 47 din Codul electoral, iar apoi, printr-o postare pe Facebook, a invocat corect articolul care se referă la agitaţia electorală (art. 52). Nu ştia oare judecătoarea respectivă că acest act normativ fusese modificat şi trebuia menţionată versiunea corectă? Cum a realizat abia ulterior şi a invocat corect art. 52? S-a spus că textul judstificativ de pe Facebook al judecătoarei Berdilo nu ar fi fost scris de ea. Ipoteza noastră este că acest text a fost scris de ea dar decizia instanţei a fost scrisă de fapt de altcineva, altundeva. Să presupunem că am fi în poziţia cuiva dintr-un stat terţ care nu cunoaşte foarte bine legislaţia Republicii Moldova dar ştie ce să caute. Neavând la îndemână Monitorul Oficial din această ţară, gestul reflex este a căuta cu ajutorul Google. Atunci când se caută cuvintele cheie „Codul electoral al Republicii Moldova”, apare invariabil versiunea veche a Codului, cea din 1997 la care ultima modificare este din 12 august 2016. Aceasta este versiunea de pe siteul www.lexjustice.md (Registrul de Stat al Actelor Juridice din Republica Moldova), iar adresa unde se găseşte Codul respectiv este http://lex.justice.md/md/312765/. Astfel, ultima versiune republicată în Monitorul Oficial a Codului electoral nu este evidenţiată în forma electronică a acestui Registru. Cineva care acţionează din afara sistemului şi nu are acces la Monitorul Oficial, în versiune tipărită sau electronică, încercând să redacteze o hotărâre judecătorească în locul unui judecător, preia inevitabil referinţa la vechea formă a Codului electoral – ceea ce s-a şi întâmplat în cazul de faţă. Cine ar putea fi însă acea persoană? A fost avansată ipoteza că decizia invalidării alegerilor la Chişinău vine de la Bucureşti, cu ajutorul firelor nevăzute care îl leagă pe oligarhul Plahotniuc de anumite cercuri de interese din România. Desigur, este doar o ipoteză faptul că doamna Berdilo ar fi primit decizia în plic din afara Republicii Moldova, însă dacă ar fi primit-o din interiorul Republicii Moldova ar fi fost menţionat art. 52 din Codul electoral. Justificarea ulterioară postată pe Facebook a arătat că doamna Berdilo nici nu s-a uitat atent la decizia pe care a dat-o. Cum însă ar fi fost posibil ca judecătoarea respectivă să fie în contact cu alte persoane interesate de invalidarea alegerilor? Răspunsul îl găsim indirect din analiza unui document extrem de interesant. Ȋn Republica Moldova există Agenţia de administrare a instanţelor judecătoresti, autoritate administrativă subordonată Ministerului Justiţiei. Această instituţie publică trimestrial rapoarte privind repartizarea aleatorie automată a dosarelor în instanţele de judecată din Republica Moldova. Repartizarea aleatorie a dosarelor nu exista în Republica Moldova până în 2014, fiind considerată o sursă majoră de influenţă a factorului politic în funcţionarea justiţiei. Problemele din sistem nu s-au rezolvat în totalitate, în ciuda câtorva progrese. Toate aceste rapoarte pot fi consulatate la adresa http://aaij.justice.md/ro/rapoarte/rapoarte-privind-repartizarea-aleatorie. Ultimul Raport al acestei agenţii se referă la perioada 1 – 30 aprilie 2018. Din acest document aflăm că în primele 3 luni ale anului 2018 s-au întregistrat 49 de blocări la Judecătoria Chişinău pentru un număr de nu mai puţin de 37 de judecători. Prin comparaţie, următoarea judecătorie menţionată este cea din Orhei, cu un total de 7 blocări, de 7 ori mai puţin decât la Chişinău. Din acelaşi raport aflăm că la Judecătoria Chişinău existau la 1 aprilie 2018 131 de judecători activi şi restul blocaţi. Aceasta înseamnă că la această instanţă din 4 judecători unul este blocat deoarece au existat suspiciuni că dosarele nu i-au fost repartizate aleatoriu. Raportul mai oferă o cifră interesantă: 83/94% din dosarele aflate în instanţă au fost repartizate aleatoriu, ceea ce înseamnă că majoritatea dosarelor repartizate în mod suspect în întreaga Republica Moldova se află la Judecătoria Chişinău! Judecătoarea Rodica Berdilo se află pe lista judecătorilor blocaţi, cu o abatere. Prin urmare, a acţionat la comandă politică prin repartizarea suspectă a unui dosar o dată. A doua oară, în cazul Năstase, a fost probabil avertizată că are suficientă acoperire să aplice o decizie prefabricată, cu ameninţarea că dacă va vorbi se va da drumul la a doua blocare a sa în sistem, ceea ce ar avea serioase consecinţe pe planul carierei profesionale. Desigur şi aceasta este o ipoteză. Ȋnsă nu ar fi cazul ca circumstanţele deciziei de invalidare a alegerilor să fie investigate serios în Republica Moldova? Nu ar fi cazul ca şi în România DNA să investigheze acest caz în care există suspiciunea că decizia respectivă a fost mai întâi redactată la Bucureşti de utilizatori nepricepuţi ai motorului de căutare Google? Se pune întrebarea de ce ar fi existat interesul ca alegerile să fie invalidate la Chişinău şi cine a avut sau ar fi avut de câştigat dintr-o asemenea operaţiune? Prima decizie se referea la comportamentul de nerespectare a Codului electoral din partea ambilor candidaţi, Ceban şi Năstase. Invalidarea a afectat iniţial doar turul doi şi nu era exclusă repetarea alegerilor pentru turul doi. Ceban şi Năstase ar fi fost eliminaţi din competiţia electorală, ceea ce ar fi însemnat că s-ar fi repetat un tur doi cu ceilalţi candidaţi. Silvia Radu ar fi avut prima şansă în turul doi, fiind clasată pe locul 3, după Ceban şi Năstase. O mână invizibilă a dorit să înlăture din turul doi exact primii doi candidaţi, pentru a crea mai multe şanse pentru candidatul Radu, susţinut de Plahotniuc. Ipoteza pe care o expun este că instanţele superioare Judecătoriei Chişinău au realizat acest scenariu şi au decis invalidarea atât a turului întâi, cât şi a turului doi. Alegerea judecătorilor a fost nu de a valida sau invalida turul doi, ci între a invalida ambele tururi sau doar turul doi. Este vorba de instanţe la care influenţa politică nu este atât de evidentă ca la Judecătoria Chişinău dar în niciun caz nu putem vorbi de instanţe independente de puterea politică. Formulez astfel trei ipoteze care ajută la înţelegerea motivaţiei invalidării alegerilor de la Chişinău:

– Decizia (care conţine erori materiale) luată la Judecătoria Chişinău a fost redactată în afara Republicii Moldova, cel mai probabil la Bucureşti;

– Judecătoarea Berdilo a fost şantajată cu apariţia unui incident care i-ar fi curmat definitiv cariera profesională şi a primit asigurări că va avea imunitate completă în cazul în care acceptă preluarea deciziei de invalidare a alegerilor;

– Instanţele superioare au găsit soluţia tehnică pentru a nu se repeta turul doi în absenţa candidaţilor Ceban şi Năstase. Procedând astfel, au salvat ce mai era de salvat din reputaţia justiţiei. Toate aceste ipoteze trebuie investigate temeinic. Ȋn caz contrar, invalidarea alegerilor de la Chişinău se poate repeta la alegerile parlamentare din toamnă la nivelul întregii ţări, ceea ce ar însemna abolirea totală a democraţiei din Republica Moldova.

adevarul.ro

RADU CARP