Interzicerea Frumuseții pe Pământ. De ce corectitudinea politică este tirania secolului XXI ?

Corectitudinea politica

 

Patul lui Procust și ”corectitudinea politică”

Dacă toți oamenii din lume ar fi deștepți și frumoși, pe Pământ ar fi o plictiseală îngrozitoare. Nici vorbă de atingerea unei societăți ideale. Iar cine crede că toți oamenii sunt egali se înșeală amarnic. Unii sunt inteligenți, alții, proști, unii, talentați, alții, neîndemânatici, unii, voinici, alții, bicisnici, unii, frumoși, alții, urâți. Nici măcar în fața legii nu sunt egali oamenii. Cine are bani plătește un clănțău și scapă de orice condamnare, pe când un amărât, sărac lipit pământului, chiar și nevinovat, nu are nicio șansă în vreun tribunal din lume.
Tot așa, în principiu, bărbatul este mai voinic decât femeia, iar ea este mai frumoasă decât el. Aparțin aceleiași specii, evident, Omul, dar sunt diferiți. Femeia mai și naște. Vine însă un curent din Vestul și din Nordul Europei care vrea să interzică cuvintele mamă și tată, în favoarea unuia singur, anume ”părinte”, ca să nu mai existe ”discriminare” între sexe!!! N-aș fi crezut să apuc în această viață o asemenea bazaconie.
Zilele trecute, a venit știrea că s-a hotărât ca, la concursul de ”Miss America”, să se renunțe la proba cu costumul de baie și să nu mai conteze frumusețea fizică. Vorba unui internaut: ”Păi, atunci concursul să fie transmis la Radio”! Așadar, de-acum încolo pot participa la această competiție femei cu mustață și barbă, cocoșate sau știrbe, cu păr pe picioare etc. Mai mare dragul, nu-i așa? Și-apoi, ar fi ”corect politic” să participe și bărbații, că tot se merge pe ștergerea diferențelor dintre sexe!
Probabil că nici dracului, cât e el de drac, nu i-a trecut prin cap până acum asemenea neghiobie!
Dar minților bolnave care au pus la cale schimbarea condițiilor competiției cu pricina le-a mai venit o idee și mai tâmpită decât aceea privind costumul de baie: renunțarea la defilarea concurentelor în rochie de seară! Degeaba ai încerca să le explici acelor mutanți că rochia nu este doar un veșmânt, ci, de multe ori, o operă de artă, de când e lumea și pământul!
Până și comunismul, care propovăduia egalitatea deplină a oamenilor avea concursuri, unde campionii se detașau nu doar față de cei simpli, ci și de ceilalți concurenți, fiind răsplătiți pentru strădaniile lor. Nu cumva vor fi interzise toate concursurile, inclusiv Jocurile Olimpice, ca nu cumva să se mai creadă că există oameni mai înzestrați decât alții? În același sens, ar fi bine ca și geniile să stea la locul lor, să nu mai încurce ”egalitatea între oameni”. Totodată, femeile care ar avea ghinionul să se nască frumoase vor trebui să se automutileze sau măcar să poarte măști, ca să nu jignească urâtele!
Ideea ”corectitudinii politice” nu e așa de nouă pe cât s-ar crede, inițiatorul ei fiind un anume Procust, mai exact, Prokrustes, din îndepărtata Antichitate greacă. Acesta ademenea drumeții și le oferea ospitalitatea casei sale. Odată ajunși în casă, Procust îi obliga să se culce pe un pat de aramă. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi întindea trupul, trăgându-l de mâini și de picioare, până ce-l lungea pe potriva patului. Dacă oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia capul sau picioarele. Evident, în orice situație, deznodământul era moartea călătorului nenorocos. Eroul Tezeu a pus capăt vieții și practicilor sadice ale lui Procust, supunându-l acelorași tratamente pe care le rezervase el ”oaspeților” săi.
Metaforic, ”Patul lui Procust” a devenit simbolul practicilor abuzive de încadrare a oamenilor, a gândirii și simțămintelor lor, în anumite tipare prestabilite.
Mă tot gândesc de unde naibii a (re-)apărut ”corectitudinea politică” și cum de o mai rabdă Cerul. Mă ispitește o posibilă explicație. Astfel, celor care conduc astăzi lumea, dacă nu sunt putrezi de bogați, măcar nu le lipsesc banii. Altminteri, nu au nicio sclipire de geniu, niciun talent, nicio compasiune, nicio calitate umană. De obicei, sunt mediocri. Toate faptele lor, în  aparență bune și frumoase, nu-i costă aproape nimic, nu sunt decât populism, singurul scop fiind atragerea cât mai multor voturi. Invidioși, măcar instinctiv, pe cei care se afirmă prin alte fapte decât câștigul banilor, pe cei care îi întrec prin inteligență, frumusețe fizică sau sufletească ori prin dragostea de libertate, politicienii actuali strâmbă natura și încearcă să-i facă pe toți ceilalți egal de șterși, de needucați,de  antinaționali, de nesimțiți. Fenomenul se mai numește și ”globalizare”. Zi și noapte, mass-media le cântă în strune susținătorilor ”corectitudinii politice”, uneori din interes, alteori de frică și, de cele mai multe ori, din prostie.

Sunt sigur că un Făt Frumos s-a născut, fiind de așteptat să prindă puteri și să pună capăt acestei rușini cu care avem nenorocul de a fi contemporani. Am eu o presimțire, că salvarea Europei Occidentale și a Americii de Nord ar putea veni din Estul Uniunii Europene…

Adrian Bucurescu

Corectitudinea politică: „religia” Noii Ordini Mondiale

Corectitudinea politică este o ideologie: marxism cultural. Şi e mai primejdioasă decît marxismul economic, pentru că vizează schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor, deci a vieţii noastre, în profunzime şi în mod ireversibil.

Marxismul cultural şi-a propus să dărîme „lumea veche”, întemeiată pe tradiţie – înţelească ca moştenirea socială referenţială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvînt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală şi socială, ateism şi viciu.

Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forţa şi menţinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gîndi, vorbi şi acţiona decît în limitele trasate de corectitudinea politică. Libertatea va fi anulată, dar propaganda va susţine că numai fără libertate sîntem liberi cu adevărat.

Normalitatea va fi redefinită, după calapodul corectitudinii politice, aşa cum se întîmplă deja în unele ţări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realităţii cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca de pildă „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domnişoară”, „soţ”, „soţie” şi oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale bărbatului şi femeii în familie şi în societate, dar nu numai acestea.

Alte cuvinte vor deveni normă, ca „gen” în loc de „sex”, „partener(ă)” în loc de „soţ(ie)”, „persoană cu nevoi speciale” în loc de „invalid” sau „handicapat”, „persoană de culoare”, în loc de „negru”, „contracepţie post-concepţională” în loc de „avort“, „persoană cu dimensiuni” în loc de „gras” sau „obez” ş.a.m.d. Rolul lor este de a minţi asupra realităţii, sub pretextul că astfel se înlătură discriminarea. O ipocrizie pură, menită să justifice poliţia gîndirii.

Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit.

Nu aduc întîmplător vorba despre sexualitate, căci aceasta este esenţială în ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează o bună parte din temeliile „lumii vechi”.

Toate eforturile corectitudinii politice ţintesc crearea unui „om nou” (fără de care nu ar fi posibilă o „lume nouă”, nu-i aşa?), printr-un proces de spălare pe creier. Prin urmare, idealurile marxiştilor au rămas fundamental aceleaşi, doar mijloacele au fost schimbate. Deoarece neomarxiştii au înţeles că războiul pentru o Nouă Ordine Mondială este în primul rînd unul cultural.

Mişcarea de prefacere a marxismului economic în marxism cultural a început în anii ‘20 ai secolului trecut, cu ceea ce a rămas în istorie sub numele de Şcoala de la Frankfurt – în fapt Institutul de Studii Sociale, fondat de un grup de marxişti. Membrii Şcolii de la Frankfurt, care erau evrei, au emigrat în Statele Unite ale Americii, în anii ‘30.

În mediul academic de peste Ocean influenţa lor a crescut treptat, pînă astăzi, cînd a devenit covîrşitoare la nivelul întregii societăţi. Generaţii în şir au fost formate în tiparele corectitudinii politice, ceea a provocat modificări sociale importante.

Din S.U.A., corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar şi cu ajutorul dat de mass-media, şi în Europa, unde are o înrîurire semnificativă asupra politicilor publice. Şi în România se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de Facultăţile de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Comunicare, în care scrierile corifeilor Şcolii de la Frankfurt sînt canonice. Puţini sînt profesorii care au îndrăzneala de a spune adevărul: corectitudinea politică este o utopie, iar utopiile ucid.

Noua utopie are, ca şi marxismul clasic (vechea utopie), ambiţia de a deveni „religia” Noii Ordini Mondiale. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de raţiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujeşti pînă la ultimele consecinţe. Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-şi păstreze libertatea (de gîndire, expresie şi acţiune), adică umanitatea. Cît mai e posibil. Deocamdată este.

De aceea, Corectitudinea politică: „religia” marxistă a Noii Ordini Mondiale se adresează, în primul rînd, celor care pot trezi conştiinţa publică.

Din Cartea Corectitudinea politică: „religia” Noii Ordini Mondiale

Corectitudinea politică sau noul chip al totalitarismului

Astazi, in lumea occidentala postmoderna, “este foarte greu – indiferent de locul unde traiesti sau de cercul social la care te raportezi, sa porti o discutie serioasa despre rasa, imigratie, politica educationala sau cea culturala, fara a intalni priviri ciudate si chiar reactii de uimire si stanjeneala din partea prietenilor si a vecinilor.”

Astazi, raul nu se mai distinge clar, totalitarismul “bland” este o rafinare a metodelor de reeducare, prin care sufletul omului,sau launtric este inrobit raului; raul, deghizat sub aparenta binelui, este acceptat de bunavoie.

O lume tulbure, invalmasita, populata de oameni lipsiti de identitate si unicitate, uniformizati, remodelati astfel, din interior, prin ingineriile sociale impuse de ideologia corectitudinii politice, inlocuieste treptat o societate care functiona dupa reperele traditionale ale binelui si raului, ale adevarului (au mai ramas insa ramasite din aceasta societate mai ales la sate). Aceste repere, care dadeau lumii coerenta, fundament si stabilitate, sunt spulberate, iar oamenii care alcatuiesc o astfel de lume nu mai pot fi liberi sufleteste, nici nu mai pot gandi liber, in afara discursului acceptat.

Fundatia pentru o Societate Deschisa a lui George Soros a avut un rol important in descoperirea „opresiunii homosexualilor” in Europa de Est, in 1990, iar impunerea propagandei homosexualitatii a condus la bizarerii precum „prima parada gay” din Belgrad, din octombrie 2010, eveniment aplaudat de Hillary Clinton doua zile mai tarziu, la sosirea ei in Belgrad intr-o vizita de stat.

„Astfel, in mod absolut ridicol, aceste obsesii specifice marxismului cultural bazate pe rasa, «gen» si sexualitate sunt, de fapt, prezentate de clasa politica occidentala drept calea de urmat, biletul catre modernitate, catre integrarea in Uniunea Europeana, in Postmodernia occidentala. Iar aceste tendinte incep sa fie adoptate de elitele din Europa de Est.”

Pentru a inchide gura celor incomozi, gardienii corectitudinii politice vor apela la termeni ideologici, lipsiti de sens, aplicandu-le etichete precum “rasist”, “fascist” etc. pentru a infiera oponentii, fara a intra insa intr-o dezbatere serioasa.

Imagini pentru corectitudinea politica
Promovarea homosexualitatii, lesbianismului este incurajata puternic de capitalul transnational. Este acceasi “distrugere creatoare” promovata de neoliberalism, de data asta insa cu metode “culturale”. Este in primul rand o MISCARE POLITICA globalista care submineaza bazele statului national si a fundamentului sau, familia. In ultimul timp, miscarea gay&lesbian vrea sa convinga societatea “hetero” ca gay&lesbian pot sa fie buni parinti, buni soldati, buni preoti si preotese si doar sinistrul moralism homofob ii impiedica sa se “integreze”. In multiculturalism grupurile identitare trebuie sa fie echivalente si intersanjabile – familia crestina sa fie intersanjabila cu familia gay, preotul ortodox cu preoteasa lesbiana. Este aceeasi logica a capitalului care creeaza o echivalenta generalizata la baza careia exista un singur numitor comun: Banul.

Acest tip de om pe care l-a format marxismul cultural este tipul perfect integrabil in sistemul economic neoliberal, in cadrul caruia devine acelasi individ slab si dezradacinat.

Irina Bazon – irinamonica.wordpress.com