Istoria Atlanților: Cum s-a petrecut cucerirea Americii

piedra_del-sol

Fiul Soarelui

În ordinea succesiunii a patru mari împărați atlanți, ulterior considerați Arhangheli, ultimul era A MA ZONES ”Cel mai Tânăr; Cel mai Plăcut”; cf. rom. a – art. adj.; mai (adv.); mie (nr.); alban. me”încă; mai”; rom. june; zână; alban. zonje ”doamnă”; germ. schon ”frumos”; rom. mezin; magiun. Sintagma A MA ZONES se traduce și prin ”Cel mai Puternic (Intens; Întins; Larg; Umflat)”; cf. rom.a; mai; alban. me; rom. sân ”golf; piept; țâță”; latin. zona ”cingătoare; centură; brâu; șerpar; pungă de bani; dungă, fâșie circulară pe o piatră prețioasă”; alban. zenie ”cuprindere”; MEZEANOI – trib tracic; rom. a mișuna.
Fiind ultimul din succesiunea sacră, i s-a atribuit și ultimul anotimp din calendarul atlant, Toamna, și, în același sens, ultimul pătrar, adică Amurgul Zilei, patronând până la Miezul Nopții, căci A MA ZONES mai însemna și ”Soarele la Apogeu”; cf. rom. a; mai; alban. me; germ.Son, engl. Sun ”Soare”. De aceea, acest Arhanghel era și Domnul Apusului (Asfințitului).
Cum limba atlantă era plină de omonime, sinonime și paronime, AMA ZONES mai însemna și ”Din (cu) Mamă Preoteasă; Care cinstește (îndrăgește) Soarele”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; alban.eme ”mamă”; rom. zână; germ. Son, engl. Sun ”Soare”. De aici, se vede că acest principe era fiul împărătesei ARIADNE, Mare Preoteasă a Soarelui. La Atlanți, Soarele era de genul feminin, cum este și astăzi la popoarele germanice. Din această situație, vechii Greci au (re-)creat mitul lui PHAETHON, fiu al lui HELIOS, Zeul Soarelui; cf. grec. phaethon ”strălucitor”.  Astfel, printre alte isprăvi, lui Phaeton i s-a atribuit, la un moment dat, conducerea Carului Solar.

De aici, în atlantă, ulterior în tracă, acest Arhanghel a mai fost numit și SAR PEDON ”Ivit (Apărut) din Soare”; cf. rom. Soare; vedenie.
Această traducere mai dovedește și că prințul s-a născut la HELIS ”Solar”, unde tatăl său, împăratul Dionysos, mutase capitala Imperiului Atlant, adică pe locul unde astăzi se află ruinele cetății getice HELIS; cf. grec. Helios – Zeul Soarelui. Mai târziu, un erou traco-lykian, sosit în ajutorul Troienilor, a purtat și el numele de Sarpedon.

 De la Ialomița la Amazon

S-AR PEDON se mai traduce și prin ”Ca Aurul de Strălucitor (Minunat); Care se vede (arată) ca Aurul”; cf. rom. ; aur; alban. ar ”aur”; rom. vedenie”. Sintagma este sinonimă cu NAP ARIS; cf. alban. nef ”naos”; latin. novus ”nou; neobișnuit; nemaiîntâlnit; extraordinar”; slav. nebo ”cer”; rom.aur; alban. ar. NAPARIS era Râul Sacru al Atlanților, ulterior al Geților. Se mai numea și AUR UMETTI, însemnând tot ”Ca Aurul de Strălucitor”; cf. rom. aur; omăt.
Pas cu pas, se vădește că Strălucitorul ca Aurul se născuse și crescuse la Helis, cetatea de pe malul drept al Ialomiței, unde Dionysos, tatăl său, mutase capitala Imperiului Atlant.
De mult ar fi trebuit să dea de gândit numele marelui fluviu american, Amazon, prea potrivindu-se cu cel al celebrelor AMAZONES, care, cum am mai scris în acest serial, își aveau capitala în preajma râului Naparis. Fie că, la sosirea pe țărmul american, uriașul fluviu a primit numele de la cel mai tânăr împărat, fie că i s-a zis, grație măreției sale, A MA ZONES ”Cel mai Puternic; Cel mai Întins”, denumirea rămâne europeană
Revenind, SARPE DON se mai tălmăcește și prin ”Șarpele de pe Colină”; cf. rom. șarpe; alban.tun ”muche”; franc. dune, ital. duna, oland. dune ”colină”. Altă pronunție duce la SAR PEDON ”Văzut de Sus”; cf. rom. a sări; șură; vedenie. Exact așa se prezintă misteriosul șarpe întrupat pe un gorgan din ținutul Adams, statul nord-american Ohio!

Desigur, nu întâmplător, și Piscului Crăsanilor, unde se afla cetatea natală a lui SARPEDON, i se mai spune și Colina Șarpelui, căci, privită dinspre Nord, din lunca Ialomiței, aceasta arată ca un șarpe.

 Primul Quetzalcoatl

Acum câțiva ani, aflându-mă la Los Angeles, am întrebat în stânga și în dreapta de unde vine denumirea Californiei și nimeni de pe-acolo n-a știut să-mi răspundă. Am găsit însă două nume de familie europene, care m-au pus pe gânduri: rom. Calboreanu și latin. Calpurnius.
M-am tot gândit și răzgândit, și iar m-am gândit, și iată la ce tălmăcire am ajuns: CALIFOR NIA ”Șarpele Strălucitor (Minunat); Șarpele Luminos (Luminat; Inteligent); Șarpele din Răsărit (Zori); Șarpele de Sus; Șarpele Plutitor (Zburător)”; cf. latin. coluber ”șarpe; viperă”; rom. nea; nai; noi”picuri de rouă; stropi de apă pe roata morii; apă neîncepută; zori”; naie ”corabie; barcă; luntre”; latin. no ”a înota; a naviga; a pluti; a zbura”; grec. noia ”minte; spirit; inteligență”. Dar toate aceste tâlcuri duc la Însuși Quetzalcoatl, Zeul Suprem al Aztecilor!

De obicei, QUETZAL COATL este tradus prin ”Șarpele cu Pene (de Quetzal)”, quetzal fiind o pasăre cu un penaj viu colorat. Noi, Românii, ne putem gândi că o pasăre zboară, că plutește, că e pe sus (deasupra); cf. rom. a se cățăra; huzur; a huzuri; căciulă; a cuceriCozla – un munte. Totodată, lexemele atlanto-europene  pentru COATL ”Șarpe” sunt rom. cutră și latin. Hydra – șarpe monstruos, cu șapte capete, deci un balaur!

Dar nu este oare acest șarpe-balaur drapelul de luptă al Geto-Dacilor? Înseamnă că și Zeul Quetzalcoatl și steagul strămoșilor noștri sunt mult mai vechi decât se crede îndeobște, și că, de-a lungul mileniilor, au suferit mai multe interpretări.

Venit pe continentul american dinspre Răsărit, primul Quetzalcoatl a fost considerat de băștinași ca Zeu al Luminii Zorilor, și, în această calitate, purta titlul deTLAHUIZCALPANTECUHTLI, adică ”Stăpânul Stelei Zorilor”.
Toate aceste titluri ale primului Quetzalcoatl i-au fost atribuite ulterior, de către Azteci, altui mare împărat, dar care a domnit pe la anul 1.000 e.n. Îi va veni rândul și acestuia, în serialul ”Istoria Atlanților”. Până atunci, mai sunt de remarcat și alte sonuri europene moștenite de America, de pildă KU KULKAN, un titlu al aceluiași prim Quetzalcoatl, la Mayași, însemnând cu siguranță ”Cel mai Mare (Înalt; Lat);  Cel mai Puternic (Valoros)”; cf. rom. cu; ca; GLYCON – divinitate, reprezentată de o statuetă descoperită la Tomis, cu trup de șarpe, cu plete și cu bot de cervideu; rom. găligan; calcan ”partea superioară a unei clădiri; un pește lat, din Marea Neagră”;gologan.
Vom vedea, în următorul episod, ce multe alte lexeme duc la descoperirea Americii de către Atlanți, cu câteva milenii înainte de Vikingi și de Columb! Până atunci, să ne gândim la Mississippi, marele fluviu nord-american și la neamul illyro-tracic, emigrat în Sudul Italiei, zis MESSAPI, adică ”De-a Lungul Apei; Peste Apă; Apă Multă (Mare)”; cf. rom. moș; alban. moshe”vârstă”; rom. apă; nisip.
Să ne gândim și la Caraibe, regiune a Americilor, constând din Marea Caraiebelor, insulele sale și coastele înconjurătoare! COROEBE este numele unui luptător trac, sosit în ajutorul Troienilor. Iată cum se traduce acest nume: CO RO EBE ”Cel de deasupra Apei; Cel cu (de; din; pe) Apă”; cf. rom. cu; re-; alban. re ”nor”; rom. apă; lat. rivus ”râu; val”; rus. rîba ”pește”; rom. corabie; carafă;crap; grec. Corfu – insulă în Marea Ionică.
Se vădește, inclusiv prin documente, că, până în  anul 3.000 î.e.n., Atlanții chiar au descoperit și cucerit America!

   Fețele Palide

În miturile amerindiene, Quetzalcoatl este descris ca un European, cu fața albă, părul blond și cu barbă. Este limpede că imaginea Zeului care i-a părăsit pe Azteci, plecând spre Răsărit, aparține de fapt primului cu acest nume, cel care a descoperit și cucerit America.

Ne amintim cu toții, din cărți și din filme, că ”Pieile Roșii” îi numeau pe Europeni ”Fețe Palide”. Ei bine, limba română a moștenit din S-AR PEDON ”Cel care strălucește (arată) ca Aurul”, adjectivul sarbăd, cu varianta salbăd, care înseamnă ”palid”. În ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”, apare și expresia ”cu fețele salbede”, care înseamnă ”cu fețele palide”.
Așadar, cu milenii înainte de Cristofor Columb, tot așa li s-a spus și primilor albi, veniți în America: Fețe Palide.
Quod erat demonstrandum.

Adrian Bucurescu