De ce istoricii ascund adevărul? Finanţarea şi orchestrarea de pe Wall Street al Celui de-Al Doilea razboi Mondial. Ce rol au avut HITLER şi STALIN?

al-doilea-razboi-mondial

Întelegerea dintre Hitler si bancherii americani este parafata in iunie 1929. Dintre magnatii de pe Wall Street participanti la intalnire amintim: John D. Rockefeller, J. H. Carter (din partea Bancii Statului New York si al trustului bancar Guaranty Trust Company), Randolph Hearst (mogul al trustului american de presa Consolidated Publications) si insusi presedintele SUA la acea vreme, Clark Hoover. Aceste informatii sunt mentionate de profesorul de stiinte economice Antony Sutton in cartea sa “Wall Street and the rise of Hitler” (Anglia, 1976).

Ulterior acestei intelegeri, fondurile au continuat sa curga. Prescott Bush (tatal presedintelui George Bush Senior si membru Skull & Bones) l-a sprijinit pe Hitler cu 100 de milioane de dolari intre anii 1926-1942 prin intermediul bancii din New York, Harris & Brothers. Compania Shell (o companie anglo-olandeza de combustibili fosili care in prezent activeaza la nivel mondial si are o cifra de afaceri de 460 de miliarde de dolari) i-a virat lui Hitler aproximativ 30 de milioane de lire sterline pana in anul 1931. Compania Ford (a francmasonului Henry Ford) primeste multumiri prin scrisori oficiale din partea lui Hitler pentru contributiile generoase facute in sprijinul nazistilor.

Conform informatiilor centralizate de Stalin dupa terminarea razboiului, 40.000 de companii detinute de masoni au finantat consolidarea masinariei de razboi germane chiar si dupa 1938. Finantarea nu s-a limitat doar la costurile trupelor si echipamentelor, ci a inclus si costurile propagandei.

Spre exemplu, mogulul presei americane Randolph Hearst a manifestat un mare interes in publicatiile controlate de el pentru Partidul Nazist si pentru liderul sau, Adolf Hitler. New York Times se refera favorabil la discursurile lui Hitler, iar Harvard University publica un studiu lung despre nazism. Harold Rothermere, magnatul presei britanice, se alatura si el propagandei naziste. The Magazine publica un articol in care Hitler este omagiat, fiind numit „Mesia al Germaniei”. In anul 1938 Time Magazine il desemneaza pe Hitler drept “Omul Anului” datorita eforturilor de mentinere a pacii in lume.

In paralel, Rockefeller Jr. foloseste cunoscuta agentie de publicitate Ivy Lee & T. J. Ross din New York pentru a crea o imagine pozitiva pentru bolsevici, care trebuiau priviti ca niste idealisti naivi si umanisti milostivi. Aceeasi agentie compileaza pamfletul insidios de propaganda “URSS – o enigma”. In 1927 Ivy calatoreste in Uniunea Sovietica, fiind chemat de Stalin pentru a discuta despre propaganda comunista din Vest. In acelasi timp el este insarcinat de superiorii sai americani sa profite de vizita pentru a perfectiona metodele de manipulare psihologica ale ideologilor sovietici. Ziarul Time il desemneaza in 1939 pe Stalin “Omul Anului” (titlu decernat imediat dupa exterminarile masive din 1938-1939). Aceeasi “onoare” ii este acordata de Times in 1987 si francmasonului Mihail Gorbaciov, dupa ce acesta promite ca va extermina poporul afgan.

Personalitatile anului desemnate de ziarul american Time: Hitler, Stalin, Bush, Obama, Putin, Gorbaciov, Clinton si Trump

Cetatenii Germaniei naziste de dinainte de razboi erau organizati intr-un singur organism colectiv. Comunistii din tarile Europei de Est au folosit acelasi sistem dupa razboi. Hitler a invatat multe de la Lenin si de la comunistii masoni bolsevici, in admiratia carora fusese inca de la inceputul carierei sale. Acesta este unul dintre motivele pentru care institutia criminala nazista SS a inceput sa combine controlul centralizat al economiei cu sistemul lagarelor de concentrare. Socialismul Hitlerist avea acelasi caracter ca cel al comunismului Leninist. Un socialist din Germania nazista trebuia sa-si cedeze propria individualitate organismului colectiv si obiectivelor sale, identic intamplandu-se in cazul unui comunist din Rusia sovietica. In 1928 Hitler tine un discurs (prin intermediul Zentral Sprechabend) catre grupurile din Munchen, in care afirma: „Suntem acuzati ca folosim metode marxiste in Berlin. Bineinteles ca folosim metode de actiune marxiste! Aceste metode sunt pur si simplu cele mai bune si singurele corecte daca dorim sa castigam masele. Trebuie doar sa ne perfectionam putin in ceea ce priveste tactica lor!” (jurnalistul Konrad Heiden despre Adolph Hitler, Zurich, 1936).

Fiindca pozitia Germaniei se inrautateste prin exploatarea fara mila de catre Franta si Belgia ca urmare a prevederilor tratatului de la Versailles, autoritatile din cele doua tari ne dand dovada de nici un pic de clementa in jefuirea economiei germane, “salvatorii” de pe Wall Street intervin din nou si garanteaza suplimentar Germaniei lui Hitler un imprumut de 800 de milioane de dolari. Banii sunt folositi pentru a construi corporatia gigant I. G. Farben, controlata de clanul Rothschild. Trustul I.G. Farben a produs impreuna cu o alta companie finantata de bancherii masoni americani (Vereinigte Stahlwerke) 95% din explozibilii utilizati de nazisti in timpul razboiului.

I.G.Farben pe Rin, 1932I. G. Farben s-a dezvoltat ulterior, devenind unul dintre liderii mondiali din industria chimica, fabricand orice, de la arme pana la medicamente. Conducerea companiei era formata in intregime din francmasoni. Aceasta companie a lansat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial planul de a florura apa potabila, diferitele produse alimentare si pe cele cosmetice (cum este pasta de dinti), deoarece s-a descoperit ca florul producea o usoara deteriorare a unei regiuni de la baza creierului cunoscuta drept glanda Pineala. Aceasta deteriorare avea un efect important pentru interesele de control si dominatie asupra maselor: era mai greu pentru persoana afectata sa se mobilizeze pentru a-si apara valorile, individualitatea si libertatea, devenind in schimb mult mai docila si mai supusa fata de autoritati, fata de propaganda. Fluorul afecteaza capacitatea individului de a face corelatii si scade nivelul inteligentei, afectand celulele creierului.

I. G. Farben a inceput sa-l sprijine oficial pe Hitler in 1931. I. G. Farben a sprijinit, de asemenea, si gruparea SS a lui Himler (criminal de razboi nazist si colaborator apropiat al lui Adolf Hitler). Acelasi lucru l-au facut companiile americane ITT si General Motors. La randul ei, Deutsche Bank a recunoscut recent ca a finatat lagarul de concentrare de la Auschwitz. Cei de la I. G. Farben foloseau lagarul de la Auschwitz pentru a-si testa medicamentele si alte inventii pe oamenii inchisi acolo. Experimentele erau conduse de doctorul francmason Josef Mengele, un tortionar in halat alb care a distrus vieti nenumarate la Auschwitz in numele unor proceduri semanand mai degraba a sacrificii umane rituale decat a orice fel de act medical.

Fiindca apartineau unor investitori americani, fabricile I. G. Farben din Hanovra si Koln au fost complet ocolite de bombardamentele care au devastat orasele in timpul razboiului, cladirile din jur fiind distruse total. Nici uzinele Ford si United Rayon de pe Rin nu au fost atinse. La fel s-a intamplat si in Bucuresti cu fabrica de tevi Republica, patronata de industriasul american Malaxa. La procesul de la Nuremberg, numai 3 manageri din trustul I. G. Farben (toti nemasoni) au fost acuzati de crime de razboi si de crime impotriva umanitatii. Directorii americani n-au fost nici macar mentionati pe parcursul procesului.

DUPA RAZBOI, I. G. Farben s-a divizat in 3 mari companii: Bayer, BASF si Hoechst activand si astazi ca parte a unei industrii plina de scandaluri si de crime (impotriva umanitatii si a mediului inconjurator).

Moscova a pastrat bineinteles tacerea in privinta rolului jucat de Wall Street, deoarece comunistii depindeau de aceeasi sursa de capital si se aflau ierarhic mai jos decat fratii lor americani in lantul trofic masonic.

Statele Unite a fost singura tara care a obtinut profit in urma celui de-al doilea razboi mondial, toate celalalte tari au pierdut masiv industrie, oameni si bani, sfarsind in ipostaza de vasali ai Americii.

Hitler intelege inca din 1930 ca suprematia Germaniei in eventualitatea unui razboi depinde de independenta tarii fata de sistemul financiar capitalist controlat prin camata de finantatorii masoni din afara tarii, la mana carora era intreaga economie de razboi a Germaniei. Prin urmare, Hitler decide in 1934 sa abandoneze etalonul financiar international si incepe sa emita bani in raport cu un etalon bazat pe valoarea muncii prestate efectiv. Imediat somajul incepe sa scada, pana in 1937 numarul de someri ajungand de la 6.000.000 la doar 1.000.000. In final, cu putin timp inainte de razboi, somajul dispare complet. Din 1932 pana in 1937 produsul intern brut se dubleaza. Sunt construite autostrazi intr-un mod cat mai putin distructiv pentru natura, chiar daca acest lucru presupunea o crestere a investitiei. Hitler insusi asista la proiectarea unor masini ieftine pe care sa le poata cumpara fiecare muncitor german, precum Volkswagen (masina poporului).

Datorita infloritoarei dezvoltari a Germaniei, America decide ca este timpul sa recunoasca puterea de la Kremilin, fapt pentru care Statele Unite atesta existenta statului national Uniunea Sovietica si il include in Liga Natiunilor. Se dirijeaza sume imense catre construirea frontului sovietic si catre marile santiere ale comunismului. Printre cei mai activi contributori financiari: General Electric, Ford, Loeb & Co, trusturile Rockefeller, trusturile J. P. Morgan. SUA lua parte in felul acesta la dezvoltarea economiei Uniunii Sovietice pe care ulterior urma sa o controleze intensiv si sa o foloseasca in conflagratia mondiala preconizata. Presedintele Roosvelt a aprobat finantarea planurilor cincinale ale lui Stalin.

In acelasi timp, noua politica a lui Hitler in privinta aurului, a creditelor si a dobanzilor a fost o grea lovitura pentru sistemul economic european. Liderii bursei din Londra care erau cu totii francmasoni priveau acest fapt ca pe o amenintare la adresa tranzactiilor nationale si internationale controlate de ei. Au amenintat ca distrug prin razboi Germania daca tara nu revine la vechiul sistem. Scenariul se apropia tot mai mult de ceea ce voiau bancherii de pe Wall Street: un razboi devastator intre mai multe fronturi europene. Lucrurile se precipita chiar inainte de declansarea oficiala a razboiului: guvernul masonic al Poloniei incepe o persecutie intensa a germanilor care locuiau pe teritoriul polonez. Din martie pana in septembrie 1939, autoritatile poloneze deporteaza 50.000 de nemti in lagare de munca, din care multi nu s-au mai intors niciodata. Maresalul polonez a declarat public in 1939 ca “Polonia doreste un razboi cu Germania”. Ulterior declaratiei, mii de nemti sunt masacrati de polonezi ca urmare a instigarii de catre guvern.

Polonia planuia un atac fulgerator asupra Berlinului, cu trupe de 700.000 de oameni pregatiti special pentru ACTIUNI OFENSIVE. Ca sa porneasca invazia, Varsovia nu mai astepta decat un semnal de la Londra. Germania nu mai putea sa stea de-o parte. Hitler incheie un pact de neagresiune cu Stalin la 23 august 1939 (cunoscut drept pactul Molotov-Ribbentrop) dupa care ambii pornesc pe fronturi diferite la decimarea Poloniei (mizand pe totala nepregatire a trupelor poloneze in sustinerea unui RAZBOI DEFENSIV, contrar celui ofensiv pentru care se pregatisera).

Polonia invadata in al doilea razboi mondialHitler declanseaza oficial cel de-al doilea razboi mondial la 1 septembrie 1939 cand invadeaza Polonia pe mai multe fronturi. Imediat, faptul atrage in conflict Franta si Anglia, care au declarat razboi Germaniei pe 3 septembrie 1939. Uniunea Sovietica profita de ocazie pentru a ocupa, la 17 septembrie 1939, partile bieloruse si ucrainiene ale Poloniei. Ocupatia dureaza 21 de luni, timp in care sunt omorati de rusi 750.000 de oameni apartinand acestor minoritati. In februarie 1940, 1.250.000 din fostii cetateni polonezi sunt deportati in Siberia si Asia Centrala. Copii mici, femei si oameni batrani mor din cazua frigului care uneori ajungea si la -40 de grade Celsius. Spre Nord Est, caile ferate sunt marginite de cadavre inghetate. Aproape jumatate din cei deportati mor pe drum in vagoane de vite, sigilate. In 1941, pana la 100.000 de polonezi sunt impuscati de NKVD, politia secreta sovietica.

In Al Doilea Razboi Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scara mare impotriva zonelor locuite de civili. Germania a bombardat tinte civile din prima zi de razboi. Guvernul britanic a decis bombardarea fara exceptie, la ras, cu tot cu civili, incepand din 1942. Pana in 1945, bombardamentele de radere a oraselor au fost folosite pe scara larga de ambele tabere aflate in conflict. Bombardamentele germane asupra oraselor poloneze, rusesti, englezesti si iugoslave sunt responsabile pentru moartea a 600.000 de civili. Bombardamentele aliatilor anglo-americani asupra oraselor Axei (Tokyo, Hamburg si Dresda), ca si folosirea bombei nucleare americane impotriva oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, au ucis aproximativ 750.000 de civili. La sfarsitul razboiului milioane de refugiati erau pe drumuri, economia europeana se prabusise, 70% din infrastructura industriala a vechiului continent fusese distrusa.

Costurile financiare totale ale razboiului au fost de 1200 de miliarde de dolari (la valoarea dolarului din 1945) pentru cele 7 mari puteri implicate (SUA, Germania, URSS, Anglia, Franta, Italia si Japonia) iar costurile umane au totalizat 60 de milioane de morti (aproximativ 25 de milioane de soldati si cam 35 de milioane de civili). La valoarea de azi a dolarului, costurile financiare ale celui de-al doilea razboi mondial se ridica la 11.000 de miliarde de dolari.

CONTROLAREA DICTATORULUI NAZIST PRIN OTRAVIRE PROGRESIVA

Medicatia hitlerista

Doctorul lui Hitler, Theodor Morell, profesor de psihiatrie si membru al societatii Thule, a reusit sa-l aduca pe Hitler in starea ceruta de cei care finantau curentul nationalist-socialist (nazismul) in Germania. Lui Hitler i se dadeau pana la 20 de tablete de beladona si stricnina in fiecare zi. Beladona provoaca paralizia sistemului nervos si a organelor interne cum ar fi stomacul, inhiband secretiile tubului digestiv si ale membranelor mucoase. Beladona are de asemenea efecte negative asupra creierului. Cu cat persoana este mai inteligenta, cu atat beladona este mai daunatoare. Senzitivitatea pacientului se deterioreaza, el devine maniac si predispus la izbucniri isterice de furie. BELADONA afecteaza de asemenea vazul si auzul, poate provoca o vorbire foarte rapida, ameteala si simptome de turbare. Inhiba substanta nervoasa a maduvei spinarii. STRICNINA este de asemenea o otrava care provoaca amnezie, crampe, dureri de cap, produce dificultati in a mentine capul drept si afecteaza capacitatea locomotorie. Lui Hitler i se mai administra si ATROPINA, o substanta care produce dezorientare si exaltare. El avea halucinatii, palpitatii cardiace si o grava constipatie. Neurochirurgul american Bert Edward marturisteste in cartea sa din 1986 “Impactul bolilor asupra liderilor lumii”, faptul ca Morell, doctorul personal al lui Hitler, nu era un doctor ignorant care a gresit tratamentele administrate liderului nazist, asa cum s-a dat de inteles oficial, ci el a fost cel care l-a otravit progresiv pe Hitler, actionand la ordin. Doctorul ii mai administra CARDIAZOL, CORAMINA, SIMPATOL, cantitati mari de COFEINA, in total 28 de medicamente si droguri inca de la inceputul razboiului. Hitler a cerut sa i se administreze produse terapeutice naturale, dar acestea erau neutralizate de PERVITINA, o substanta asemanatoare amfetaminei, care a inceput sa-i distruga creierul. Se trezea deseori noaptea tremurand si tipand. A devenit maniaco-depresiv si a dobandit frica de intuneric. Hitler incepea fiecare zi obosit, morocanos si prost dispus. Dupa doza zilnica de pervitina, ochii ii deveneau ca ai unui nebun, vorbea repede si confuz iar trupul ii tremura. Tratamentele lui Morell includeau de asemenea doze mari de TESTOSTERON, hormonul sexual masculin. In 1945 Hitler ajunsese sa ia 92 de chimicale diferite.

Injectarea cu substante chimice sau ingestia lor este o metoda des utilizata de masoni in controlarea celor implicati in activitati cu importanta strategica pentru lucrarile conspirationiste. Presedintele american John. F. Kennedy avea de asemenea creierul distrus de amfetamine si steroizi. Doctorul mason Max Jacobson vizita membrii familiei Keneddy de 4 ori pe saptamana pentru a le administra injectii. In anul 1961, familia Kennedy era deja dependenta de amfetamina.

Dupa atentatul din iulie 1944, Hitler incepe sa primeasca diferite doze de COCAINA pentru problemele sale cu sinusurile. Cocaina produce depresie si lipsa de energie, pierderea poftei de mancare si afecteaza inima. In consecinta apar stari de slabiciune, ameteala, palpitatii, dureri de cap si o insomnie incurabila. Este afectat simtul mirosului, creierul nu mai functioneaza normal iar persoana devine un zombi, un canal perfect pentru fortele raului.

Hitler trebuie sa fi avut o sanatate foarte buna si o rezistenta fizica exceptionala pentru a putea suporta atacurile unor asemenea coctailuri de chimicale, raspunzatoare intr-o mare masura pentru deciziile criminale luate de Fuhrer sub influenta lor.

In final Hitler este un om distrus. El nu mai vrea sa-si asume consecintele faptelor sale si, pe 30 aprilie 1945, se sinucide in buncarul cartierului general din Berlin. Dupa lasarea intunericului, in aceasta zi din an este sarbatorita Noaptea Valpurgiei, un interval de timp in care vrajitorii de magie neagra pot invoca energii negative si demoni care sa se dezlantuie, coalizand cu cei care i-au invocat pentru infaptuirea unor lucrari diavolesti.

Artileria comunista distruge complet locul mortii lui Hitler, fapt pentru care din corpul sau nu se mai gaseste nimic. Comunistii au falsificat fotografiile si toate asa zisele dovezi. Chiar si procesele verbale despre o presupusa autopsie, disponibile in 1992, au fost falsificate.

Persoanele responsabile cu declansarea si derularea celui de-al doilea razboi mondial precum si cu epurarile in masa operate ani la rand nu au fost niciodata judecate la Nuremberg. In opinia lui Antony Sutton, procesul crimelor de razboi de la Nuremberg a fost o farsa politica, in care nu au fost mentionate niciodata atrocitatile sovieticilor si nici cumplitele crime ale aliatilor din timpul razboiului si de dupa razboi sau racolarea ulterioara a ofiterilor SS in structurile militare euro-atlantice in paralel cu absolvirea lor de toate crimele comise.

Adolf Heusinger, comandant al Directiei Operative a Statului-Major General al Germaniei hitleriste si primul inspector SS din Budeswehr, devine dupa razboi presedinte al Comitetului Militar al NATO

Doar o mica parte din liderii nazisti au fost acuzati de crime impotriva umanitatii, iar guvernul german a fost acuzat ca a uneltit impotriva pacii. Nu s-a spus nici un cuvant despre faptul ca, incepand cu aprilie 1945, fortele americane si franceze au omorat mai bine de UN MILION de prizonieri de razboi germani. Majoritatea se aflau in taberele americane. Generalul Dwight Eisenhower (viitorul presedinte al Statelor Unite intre anii 1953-1961) a creat un regim de teoare cum istoria militara americana nu mai cunoscuse niciodata. In lagarele de prizonieri au fost infaptuite acte de tortura si crime infioratoare, acestea fiind de fapt adevarate tabere de exterminare.

http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/masoneria/rolul-francmasoneriei-in-orchestrarea-celui-de-al-doilea-razboi-mondial.htm