De ce 9 MAI, cea mai mare tragedie din istoria umanităţii, este ziua VICTORIEI a MARILOR BANCHERI EVREI AMERICANI care au câştigat averi fabuloase şi au învins în cel DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Bancherii americani

Sărbătoarea 9 mai – „Ziua Victoriei”, „Ziua Eliberării”, aşa cum este concepută de actuala guvernare din Republica Moldova, a rămas în perimetru propagandei sovietice. Resuscitarea vechiului scenariu a început la 25 aprilie 2001, atunci când guvernarea comunistă prin decret prezidenţial a instituit o comisie pentru organizarea „serbării” zilei de 9 Mai. Preşedintele Igor Dodon continuă aceeaşi politică a Partidului Comuniştilor lui V. Voronin. Se cunoaşte „estimările numărului total de victime ale războiului sunt diferite, deoarece multe decese au rămas neînregistrate. Cele mai multe sugerează că au murit aproximativ 60 de milioane de oameni în război, dintre care aproximativ 20 de milioane de militari⁠) şi 40 de milioane de civili. Mulţi dintre civili au murit din cauza genocidelor deliberate, a masacrelor, bombardamentelor masive, a bolilor şi foametei⁠(.Uniunea Sovietică a pierdut aproximativ 27 de milioane de oameni în timpul războiului, dintre care 8,7 milioane de militari şi 19 milioane de civili morţi. Cea mai mare parte din militarii morţi au fost 5,7 milioane de etnici ruşi, urmat de 1,3 milioane de etnici ucraineni. Un sfert din populaţia Uniunii Sovietice a fost rănită sau ucisă. Germania a suferit pierderea a 5,3 milioane de oameni în luptă, mai ales pe Frontul de Est şi în timpul ultimei bătălii din Germania.Din numărul total de decese în al Doilea Război Mondial, aproximativ 85%—cea mai mare parte sovietici şi chinezi—au fost de partea Aliaţilor şi 15% au fost de partea Axei. Multe dintre aceste decese au fost cauzate de crime de război comise de forţele germane şi de cele japoneze în teritoriile ocupate. Între 11 şi 17 milioane de civili au murit ca urmare, fie directăm fie indirectă, a politicilor ideologice naziste, de la 5 până la 6 milioane de etnici polonezi şi alţi slavi (inclusiv ucraineni şi belaruşi)—romi), şi alte grupuri etnice şi minoritare. Sute de mii (estimări diferite) de etnici sârbi, împreună cu romi şi evrei, au fost ucişi de Ustaşii aliniaţi cu Axa în Iugoslavia, iar după ce s-a încheiat războiul s-au comis şi crime de răzbunare.

Civili chinezi îngropaţi de vii de către soldaţii Armatei Imperiale Japoneze, în masacrul de la Nanking, decembrie 1937. În Asia şi Pacific, între 3 milioane şi peste 10 milioane de civili, cea mai mare parte chinezi (circa 7,5 milioane), au fost ucişi de către forţele de ocupaţie japoneze. Cea mai cunoscută atrocitate japoneză a fost masacrul de la Nanking, în care între cincizeci şi trei sute de mii de civili chinezi au fost violaţi şi ucişi. Mitsuyoshi Himeta a raportat că Sankō Sakusen⁠) a făcut 2,7 milioane de victime. Generalul Yasuji Okamura a pus această politică în aplicare în Heipei şi Shantung. Forţele Axei au utilizat arme biologice şi chimice. Armata Imperială Japoneză a folosit diverse astfel de arme în timpul invaziei şi ocupaţiei Chinei (vezi Unitatea 731) şi la începutul conflictelor cu sovieticii.  Atât germanii, cât şi japonezii au testat astfel de arme împotriva civililor şi, uneori, pe prizonierii de război. Uniunea Sovietică a fost responsabilă pentru masacrul de la Katyn a 22.000 de ofiţeri polonezi, şi cu încarcerarea sau executarea a mii de deţinuţi politici de către NKVD, în statele BalticePolonia de est, şi Basarabia ocupate de către Armata Roşie.

Şi totuşi cine a avut de câştigat de pe urma celei mai mari tragedii ale umanităţii ? Istoria, de obicei, este scrisă de învingători. Dar timpul trece şi pietrele încep a spune adevărul. Adevărul iese la lumină şi răzbate către  sufletele noastre prin glasul unor istorici, cercetători, ziarişti pentru care idealul vieţii este dreptatea şi MARELE ADEVĂR.
Felicitarea Președintelui RM cu prilejul Zilei Victoriei

ADEVĂRAŢII VINOVAŢI AL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: MARII FINANŢIŞTI AMERICANI

cel-de-al-doilea-razboi-mondial-300x227

Iată o întrebare care stă în mintea celor pasionaţi de istorie: De ce marea finanţă internaţională îl aduce pe Hitler la putere în Germania, îi susţine efortul de înarmare şi, mai cu seamă, nici până la finele războiului (adică fără întrerupere) nu încetează să sprijine maşina de război germană?

Mari bancheri şi industriaşi cer venirea la putere a lui Hitler

În realitate, industriaşii şi afaceriştii bogaţi din cercurile financiar-bancare internaţionale au fost cei care i-au garantat succesul lui Hitler. După ce Hitler a pierdut votul popular în cadrul alegerilor organizate în 1932, în favoarea bătrânului erou de război, feldmareşalul Paul von Hindenburg, treizeci şi nouă de lideri din lumea afacerilor, cu nume cunoscute precum Krupp, Siemens, Thyssen, Bosch au semnat o petiţie adresată lui Paul von Hindenburg în care se cerea ca Hitler să fie numit Cancelar al Germaniei.

Acest târg, care l-a adus pe Hitler la conducerea guvernului, a fost făcut în casa bancherului baron Kurt von Schroeder, la 4 ianuarie 1933. Potrivit spuselor lui Eustace Mullins, la această întâlnire au luat parte de asemenea şi John Foster şi Allen Dulles de la firma de avocaţi Sullivan&Cromwell din New York, care reprezentau Banca Schroeder. Anul următor, atunci când Rosenberg l-a reprezentat pe Hitler în Anglia, el s-a întâlnit cu directorul sucursalei de la Londra a băncii lui Schroeder, T.C. Tiarks, care era şi director în cadrul Băncii Angliei. Pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial, banca Schroeder a acţionat ca agent financiar pentru Germania, atât în Anglia, cât şi în S.U.A.

Principala sursă de putere a lui Hitler: concernul Farben

Companiile germane de produse chimice și farmaceutice au apărut în Germania înaintea Primului Război Mondial și s-au consolidat ulterior prin comasare, dând nașterea, în 1925, colosului I.G. Farben, care fabrica produse farmaceutice, coloranți, vopsele, materiale fotografice, explozivi și o multitudine de alte produse chimice. Veriga de legătură s-a numit Fritz Haber, părintele armelor chimice, un evreu născut în data de 9 decembrie 1868, convertit la creștinism, revenit la iudaism și devenit mare naționalist german. În timpul Primului Război Mondial, Fritz Haber a produs și furnizat armatei germane gaze toxice letale. În data de 22 aprilie 1915, 180 de tone clor lichid au fost eliberate în atmosferă sub îndrumarea lui Haber, devenit ulterior căpitan în armata germană, asupra trupelor aliate de la Ypres (Belgia), acesta fiind primul atac cu arme chimice de ucidere în masă din istoria omenirii. Aproximativ 5.000 dintre soldații francezi mor în chinuri cumplite din prima zi, iar aproape 7.000 supravieţuiesc, însă vor rămâne cu sechele grave pentru tot restul vieţii.

Fritz Haber la Ypres, indicând soldaților cum să lucreze cu ucigătorul clor lichid
Pentru crimele lui, evreul Fritz Haber a fost recompensat în anul 1918 cu premiul evreiesc Nobel. În anul 1925 a fost fondat concernul I.G. Farben, iar Fritz Haber devine membru în Consiliul de Administraţie. Tot sub conducerea evreului Fritz Haber, cercetătorii de la Institutul de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin au obținut pesticidele „Ziklon A” și „Ziklon B”, ultimul fiind folosit la gazarea coreligionarilor săi, conform acuzelor aduse după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.
Al Doilea Război Mondial s-a desfășurat cu tetraetilul de plumb necesar pentru combustibilul avioanelor. Acesta era livrat de firmele americane conduse de bancherii evrei Rockefeller atât germanilor, cât și englezilor. I.G. Farben a cumpărat în 1939 tetraetil de plumb în valoare de 15.000.000 de dolari, via Standard Oil, fiind susținută financiar de banca Chase, ambele deținute de familia Rockefeller. La finele celui de-al doilea război mondial s-a constatat că în Frankfurt mai erau în picioare, neatinse de bombe și nedistruse de soldații americani, doar clădirile concernului I.G. Farben, datorită ordinelor date de secretarul de război american. Secretarul de război american, Robert P. Patterson, era avocatul familiei Rockefeller, partenera de afaceri al lui I.G. Farben!

SediuI I.G. Farben de la Frankfurt.

Așa cum am arătat mai sus, gazul furnizat lagărelor de exterminare, „Ziklon B”, a apărut ca urmare a cercetărilor evreului Fritz Haber, fiind fabricat de I.G. Farben, iar Consiliul de Administraţie, din care făcea parte și Haber, știa pentru ce este produs. Parte din cei 24 de manageri ai concernului I.G. Farben judecați pentru crime împotriva umanităţii la Nürnberg, au fost condamnați. Procurorul Telford Taylor, acuzatorul SUA, a declarat în timpul procesului: „Fără I.G. Farben, al Doilea Război Mondial nu ar fi fost posibil.”

Intrarea în sediul I.G. Farben în timpul nazismului german.

Conducerea I.G. Farben era evreiască, la fel ca familiile Rockefeller, Rothschild, Warburg sau Oppenheimer, nume grele în al Doilea Război Mondial, care de fapt au și decis învingătorii. I.G. Farben a fost unul dintre cei mai mari susținători financiari ai lui Hitler.

A fost sursa principală de putere a lui Hitler. Importanţa sprijinului acordat de I.G. Farben mişcării socialiste a fost relevată într-o carte despre cartel, care afirma: “fără imensele facilităţi de producţie ale I.G. Farben, departamentul său dezvoltat de cercetări, variata experienţă tehnică şi concentrarea sa monopolistă de putere economică, Germania nu şi-ar fi putut permite să înceapă războiul de agresiune din septembrie 1939”.

Celebrul bancher american Morgan, în spatele lui Farben, deci şi a lui Hitler

Exista însă o sursă mai puţin cunoscută a enormei puteri economice de care se bucura I.G. Farben: Wall Street, SUA. Fără capitalul oferit de Wall Street, în primul rând nu ar fi existat niciun I.G. Farben şi, aproape sigur, niciun Adolf Hitler şi nici un al doilea război mondial.

Charles Dawes

Charles Dawes

I.G. Farben s-a înfiinţat în 1924, când bancherul [cetăţean] american Charles Dawes a contractat o serie de împrumuturi externe totalizând 800 de milioane de dolari pentru a organiza marile companii de oţel şi chimicale în carteluri, printre care şi I.G. Farben. Profesorul Carrol Quigley defineşte Planul Dawes: “în mare, un proiect al lui J.P. Morgan”. A nu se uita că acest Charles Dawes a devenit şi vice-preşedintele SUA între 1924 şi 1928.

Trei companii participante la Wall Street, Dillon, Read&Co, Harris, Ford&Co, împreună cu National City, s-au ocupat de trei sferturi din împrumuturile folosite pentru crearea acestor carteluri.

Adevărata miză a lui Farben: transformarea cărbunelui în benzină

Adevărata importanţă a I.G. Farben în eforturile de război ale lui Adolf Hitler consta în utilizarea procesului cunoscut ca hidrogenare, producerea de benzină din cărbune, creată de cartelul de chimicale I.G. Farben. Germania nu dispunea de resurse naturale pentru producţia de benzină, şi acesta a fost unul dintre motivele pentru care a fost înfrântă în primul război mondial.

Un om de ştiinţă german a descoperit în 1909 procesul de transformare a cărbunelui în benzină (Germania dispunea de mari rezerve de cărbune), dar procesul tehnologic nu fusese definitivat în timpul războiului. În august 1927, Standard Oil a acceptat să participe la un program de cooperare în domeniul cercetării şi dezvoltării procesului de hidrogenare, pentru a rafina petrolul necesar Germaniei pentru a pregăti cel de-al doilea război mondial.

Şi, în cele din urmă, la 9 noiembrie 1929, cele două companii gigantice au semnat un contract de cartel. După cum s-a exprimat un purtător de cuvânt al companiei Standard Oil: “I.G. Farben nu va intra pe piaţa ţiţeiului – şi noi nu vom intra pe piaţa chimicalelor”.

AVION RAZBOIDe ce n-au fost bombardate de aliaţi rafinăriile I.G. Farben?

Acest contract de cartel a fost extrem de important pentru război, căci, până la sfârşitul războiului, Germania a ajuns să asigure prin eforturi proprii 75% din necesarul de combustibil prin sintetizare. Mai important a fost faptul că aceste uzine n-au fost bombardate de Aliaţi, aşa că, până la sfârşitul războiului, cam 25-30 de rafinării germane erau încă funcţionale, fiind afectate în proporţie de numai 15%.

Şi bancherul american Rockefeller se afla în spatele lui Farben…

William Bramley, un autor american, remarca existenţa următoarelor conexiuni financiar-bancare internaţionale: Max Warburg, un important bancher [cetăţean] german, şi fratele său, Paul Warburg, care jucase un rol crucial în înfiinţarea Sistemului Rezervelor Federale din SUA, erau totodată directori la Interessen Gemeinschaft Farben sau I.G. Farben. La rândul său, H.A. Metz de la I.G. Farben era director al Băncii Warburg din Manhattan, care mai târziu a devenit o parte componentă a lui Chase Manhattan Bank,
ce aparţinea familiei Rockefeller.

Unul dintre directorii americani de la I.G. Farben era C.E. Mitchell, care era şi unul dintre directorii Băncii Rezervelor Federale din New York şi ai lui National City Bank, aparţinând familiei Warburg. Preşedintele concernului I.G. Farben din Germania, Herman Schmitz, era de asemenea şi membru al consiliilor de administraţie de la Deutsche Bank şi Banca de Reglementări Internaţionale. În 1929, Schmitz a fost ales preşedinte al consiliului de Administraţie al National City Bank, devenită acum Citibank.

Aşadar, cine a fost de vină pentru susţinerea lui Hitler? Tot americanii!

Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler. Abia după atacul japonezilor la Pearl Harbor firmele americane au încasat aceste venituri.

După cum se vede, totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor.
Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia, are foarte puţină asemănare cu realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război.

Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o “încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie”. Încet şi sigur, însă, adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri.

Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939.
După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor), Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei. Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi ex-sionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că, dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere.

În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 de soldati din Dunkerque. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar, alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică. Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor, lordului Lloyd, să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.

Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?

Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes. Acest război cu 30 milioane de morţi, face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale, “Novus Ordo Seculorum”. Al doilea război a adus Iluminaţilor încă ceva: în ordinea naţiunilor, a societăţii s-au creat rupturi: bazele financiare şi sociale ale moralei tradiţionale au fost înlăturate. America a renunţat la propria ei politică.

Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 de miliarde de dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller, în New York. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.

De asemenea, al doilea război mondial a deschis drumul înfiinţării statului Israel. Acest lucru era plănuit din 1871. Rănile în Europa de Vest începeau să se închidă, când opinia publică a fost canalizată către Orientul Mijlociu.

sursa: Secretele lumii