DEZVĂLUIRE-ŞOC: Moishe Arye Friedman, rabinul care demască şi condamnă industria Holocaustului

Moishe Friedman

Reprezentant de frunte al comunităţii iudaice ortodoxe din Austria, rabinul Moishe Arye Friedman este un antisionist convins. El face distincţie clară între evrei şi sionişti, pe care-i cosideră vinovaţi de Holocaust şi-i acuză de colaboraţionism cu Adolf Hitler. Iudaismul a fost înfiinţat în jurul anului 2000 î.C. de Avraam, Isaac şi Iacob. Iudaismul afirmă credinţa într-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului şi care conduce poporul ales, evreii, prin profeţii cu care vorbeşte. Comunitatea ortodoxă a acestei religii onsideră Torah-ul ca provenind direct de la Dumnezeu, şi de aceea respectarea lui este obligatorie; Moishe Arye Friedman este reprezentant al acestei comunităţi.

Un rabin ortodox despre sionism şi Holocaust

Cum apreciaţi cerinţa includerii lui Dumnezeu în Constituţia Europeană?

 

Moishe Arye Friedman: O raportare la Dumnezeu ar fi importantă, căci cei fără credinţă în Dumnezeu au fost cei care au contribuit la Holocaust şi sunt cei care distrug şi astăzi pacea în Orientul Apropiat. Şi mă refer mai ales la regimul israelian, care a transformat regiuni întregi din Palestina în uriaşe lagăre de concentrare. Cum se poate vorbi în viziunea Uniunii Europene de legătura cu Dumnezeu şi, pe de altă parte, să fie sprijinit atât de puternic regimul Sharon, cum o fac Berlusconi şi Schüssel?! Şi cum se poate vorbi în Constituţie de o raportare la Dumnezeu şi apoi să ne fie interzisă nouă, evreilor ortodocşi, împotriva prevederilor Constituţiei austriece şi a Convenţiilor Europene a Drepturilor Omului (art. 9), formarea unei comunităţi de cult proprii?!…
– Cum apreciaţi atitudinea ministrului Educaţiei [al Austriei], doamna Gehrer, vis-a-vis de recunoaşterea unei comunităţi de cult iudeo-ortodoxe?

 

Friedman: În anul 1890 autorităţile de stat ale Austriei au avut intenţia de a ne facilita nouă, evreilor ortodocşi, libertatea religioasă deplină. Legea adoptată în cadrul Consiliului de Stat a dovedit însă exact contrariul, lucru de care am fost atenţionaţi încă de la început de către specialişti în redactarea Constituţiei, şi anume că noi, evreii ortodocşi, am fost vârâţi în aceeaşi oală cu evreii sionişti şi cu cei reformaţi. Drept care, aşa cum era de aşteptat, s-a instalat o situaţie insuportabilă iar, odată cu moartea împăratului Franz Joseph n-a mai fost posibilă formarea unei comunităţi de cult evreieşti ortodoxe (O.J.K.G. – Orthodoxe Judenkultusgemeinde) pentru întreaga monarhie, care să fie strict separată de comunitatea reformată şi sionistă.

Sioniştii au colaborat cu Hitler

În anii 1934-1935 au existat alte cereri pentru întemeierea acestei comunităţi, dar care au fost amânate ca urmare a presiunii sioniste. Până în 1938 mulţi ortodocşi s-au separat din motive religioase de acea Comunitate de cult israelită (J.K.G.) care a colaborat cu autorităţile naţional-socialiste şi din rândurile căreia câteva mii de funcţionari au supravietuit fără nici o problemă celui de-al doilea război mondial, prin colaboraţionismul lor. Adolf Hitler personal a dat ordinul de menţinere a J.K.G., spre deosebire de toate celelalte comunităţi de cult.

După terminarea războiului, în 1945, întreaga conducere a Comunităţii de cult israelite din Viena a fost arestată pe motivul acestei colaborări şi parţial condamnată de acele tribunale populare de atunci. Dar, înainte de a fi arestată, această conducere a Comunităţii de cult israelite s-a decretat exclusiv răspunzatoare de toată comunitatea evreiască. Acest decret a fost considerat ulterior, de aproape toţi experţii constituţionali, ca fiind ilegal, căci ar fi trebuit abrogată mai înainte de toate legea din 1890. De aici rezultă, după părerea mea, că întreaga existenţă a J.K.G. este ilegală.

În cadrul acestei comunităţi, evreii traditionalişti ortodocşi aproape că nu-şi pot exercita credinţa, din pricina directivelor pe care trebuie să le urmeze. Lui Adolf Hitler îi datorează această Comunitate de cult israelită privilegiul, pe care nu-l are nici o biserică creştină, de a-şi lăsa neachitate contribuţiile de membru, fără nici un fel de acţiune de execuţie a datoriei. Această lege s-a păstrat şi în timpul celei de-a doua Republici. Şi această situaţie este menţionată de doamna ministru Gehrer, care lucrează cu aceleaşi metode ca ale J.K.G. – sub conducerea lui Ariel Muzikant, în contradicţie cu articolul 9 al Drepturilor Omului din cadrul Convenţiei Europene.

Austria este singura ţară din lume în care drepturile la credinţă ale cetăţenilor ortodocşi evrei sunt împiedicate şi care interzice recunoaşterea evreimii tradiţionaliste. Şi asta deşi, după cunoştinţele mele, conform Legii 31/79 din 1981, evreii ortodocşi au dreptul, fără nici o altă condiţie, să-şi întemeieze propria comunitate. Dar doamna ministru Gehrer se opune arbitrar Curţii Constituţionale.

– În curând va avea loc aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Theodor Herzl, întemeietorul sionismului. Cum apreciaţi personalitatea lui Herzl şi ce părere aveţi despre festivităţile ce urmează să aibă loc?

Fondatorul sionismului a fost psihopat

Friedman: Theodor Herzl a fost o catastrofă pentru evrei. Un om fără Dumnezeu. După studiile unor psihologi englezi şi americani de renume mondial, un adevărat psihopat. Copiii săi s-au sinucis, iar el nu s-a bucurat de o înmormantare evreiască. Nu a crezut [nici] el însuşi în ceea ce a propovăduit în cărţile sale, iar prin politica sionistă pe care a dus-o, a contribuit la catastrofa evreilor, pentru ca statul Israel să poată fi fondat. Herzl este pentru mine tatăl spiritual al acelei linii evolutive care a dus la Holocaust. Faptul că urmează să fie sărbătorit cu mare tam-tam se potriveşte coaliţiei Schüssel-Sharon.

– Relaţiile austriaco-israeliene par să se îmbunătăţească şi, ca urmare, în curând va fi acreditat un nou ambasador israelian în Austria. Ce părere aveţi despre asta?

Friedman: Relaţia austriaco-israeliană nu are nimic de a face cu relaţia austriaco-evreiască. Trebuie să se facă distincţia dintre evrei şi Israel, ceea ce nu fac cei care vor cu orice preţ să împiedice orice critică adusă Israelului. Dacă austriecii ar şti ce s-a întreprins pentru reîntoarcerea ambasadorului israelian, şi anume împotriva intereselor Austriei, ar exista un cutremur politic. Nici un guvern austriac nu s-a lăsat până acum atât de tare şantajat ca regimul Schüssel.

În special doamna ministru Gehrer s-a făcut sluga intereselor sioniste. Doamna ministru Gehrer abuzează de banii contribuabililor austrieci pentru instituţii îndoielnice ale Comunităţii de cult israelite, precum şcolile sioniste în care se prepară hrana spirituală pentru coloniştii violenţi din Palestina. Asta este fără îndoială ilegal în cadrul Uniunii Europene.

După hotărârea Parlamentului de la începutul anului 2001, de a se pune capăt cererilor de despăgubire şi de a se mai efectua noi plăţi, doamna ministru Gehrer i-a supus la presiuni pe aleşii statului, pentru a efectua în continuare plăţi la dispoziţia sa, ceea ce contravine vădit intereselelor naţionale ale Austriei. Pe termen îndelungat, această politică poate duce Austria la ruină. Ar fi mai bine ca ambasadorul israelian să rămâna la el acasă. Odată cu el ar veni şi alţi agenţi secreţi ai Mossadului [serviciul secret israelian] în ţară, care au participat şi până acum la acte criminale şi care i-ar pune în mare pericol pe evreii ortodocşi.

Israel – un pericol pentru pacea mondială

În Uniunea Europeană s-a realizat de curând un sondaj care a scos la iveală faptul că 59% din europeni consideră statul Israel drept cel mai mare pericol pentru pacea mondială. Sunt din acest motiv 59% din europeni antisemiţi?

Friedman: În Europa, şi mai ales în Austria, libertatea de opinie este deja de mai mult timp ameninţată, în contradicţie cu articolul 10 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

Trebuie să constatăm că tot mai multe idei şi păreri ce sunt legate de principiul libertăţii de opinie devin teme tabu şi sunt interzise. Dacă s-ar face un sondaj printre credincioşii evrei traditionalişti din întreaga lume şi antisionişti, cei intervievaţi vor răspunde 100% că statul Israel este cel mai mare pericol chiar pentru noi, evreii, şi pentru siguranţa noastră de pretutindeni.

Evreii sionişti poartă o parte din vina Holocaustului şi dăunează extrem de mult evreimii credincioase din întreaga lume. Se poate dovedi că cercuri sioniste au provocat chiar pogromuri pentru a încuraja disponibilitatea de a se merge în Palestina.

– Aleksander Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel, a publicat de curând al doilea volum al operei sale despre ruşi şi evrei: 200 de ani împreună. El relatează în detaliu că Revoluţia bolşevică din 1917 şi teroarea bolşevică ce a urmat au avut loc cu o participare puternică a evreilor ruşi. Este aceasta consecinţa unui antisemitism tipic rusesc? Şi dacă corespunde realităţii, de ce a fost aşa?

Bolşevicii au fost sionişti

Friedman: Sunt total de acord cu constatările lui Al. S., cu precizarea că persoanele de origine evreiască participante la revoluţia şi dictatura bolşevică nu aveau absolut nimic de a face cu populaţia evreiască tradiţionalistă, ci erau extremişti fără Dumnezeu. Evreii traditionalişti, credincioşi, s-au numărat printre primele victime ale bolşevicilor. Nenumăraţi au fost omorâţi sau alungaţi. Mai trebuie luat în considerare faptul că nu toţi bolşevicii evrei erau într-adevăr de origine evreiască, la fel ca şi în cazul Comunităţii de cult israelite (J.K.G.) a Austriei, unde multi membri nu sunt de origine evreiască, ca de exemplu secretarul general Dr. Arshalom Hodik. Asta este cu atat mai de remarcat cu cât această Comunitate de cult israelită are în realitate puţin de a face cu religia evreiască, ci ne urmăreşte pe noi, adepţi credincioşi ai religiei evreieşti.

– Cel care a fost pentru mulţi ani premierul Malaeziei şi care a demisionat de curând din funcţie a precizat, într-un discurs foarte critic, că lumea islamică ar trebui să ia exemplu de la evrei, care au reuşit să exercite o influenţă în întreaga lume atât în politică, cât şi în economie. Ce părere aveţi?

Friedman: În primul rând, premierul malaezian a vorbit explicit despre statul Israel şi a explicat că nu s-a referit la evrei ca evrei (populaţie). În al doilea rând, nu avem voie să interzicem nimănui dreptul de a-şi exprima părerea. În al treilea rând, a intenţionat prin aceasta să împărtăşească poporului său ideea unui ajutor frăţesc islamic, fără teroare sau vărsare de sânge, care să se impună prin metode exclusiv economice şi politice împotriva statului terorist şi de apartheid Israel. Idee bine fondată din punct de vedere moral, umanitar şi religios.

Prin acest discurs, el a încercat să contribuie la o rezolvare reală a conflictului. Că cercuri sioniste s-au opus, nu este de mirare, căci, ca nişte adevăraţi terorişti, reprezentanţii acestora au nevoie de teroare pentru a-şi justifica propriile fapte în faţa opiniei publice mondiale şi pentru a-i reduce la tăcere pe critici. Premierul malaezian Mahatir, recent demisionat din funcţie, este în realitate un bun prieten al comunităţii evreieşti tradiţionaliste şi, prin aceasta, absolut deloc duşman al evreilor, ci numai al sionismului politic.

– Un politician creştin-democrat stă zilele acestea în focurile criticii din Germania pentru că a susţinut că atât infractorii naţional-socialişti, cât şi infractorii bolşevici au fost oameni care s-au depărtat de Dumnezeul poporului lor, fie ei creştini sau evrei. Ce părere aveţi despre această declaraţie?

 

Friedman: Hohmann are dreptate deplină cu declaraţia sa. În primul rând, în religia evreiască este exclus şi absolut fără sens să desemnezi un întreg popor ca responsabil pentru faptele unor indivizi. În al doilea rând, evreii sunt un popor doar prin religia lor. Atât bolşevicii, cât şi sioniştii nu aparţin în nici un caz, ca oameni fără credinţă, poporului evreu. Evreimea strict tradiţionalistă a fost mereu urmărită de cele două grupări. Este grav că în Germania nu-ţi poţi exprima părerea critică vis-a-vis de Israel, de sionism sau de bolşevicii de origine evreiască, apostaţi de la credinţă.

Amintesc doar de mult apreciatul politician german şi fost ministru de Externe, Jürgen Möllemann, care, din pricina declaraţiilor sale cinstite, echilibrate şi documentate despre politica jignitoare a Israelului împotriva tuturor rezoluţiilor ONU, nu numai că s-a împotmolit politic, dar a fost, după toate probabilităţile, omorât cu sânge rece. Or, Möllemann a făcut în mod justificat deosebire între evrei şi sionişti; mâinile a numeroşi politicieni germani sunt pătate cu sânge vis-a-vis de moartea misterioară a lui Möllemann, indiferent dacă a fost crimă sau sinucidere.

– În Austria, conform sondajului de opinie citat, aproape 70% din populaţie este de părere că Israelul reprezintă cel mai mare pericol pentru pacea mondială. Rezultă de aici că austriecii sunt într-un procent mai mare antisemiţi? Dumneavoastră, de când trăiţi în Austria, aţi simţit acest antisemitism?

Friedman: Nu, problema este a austriecilor care nu vor să deosebească între evrei şi sionişti. Critica Israelului nu trebuie confundată cu anti-iudaismul sau anti-semitismul. O mare parte a sioniştilor nici nu este de origine evreiască, pe când arabii sunt fără îndoiala semiţi. Israelul este răspunzător pentru o politică catastrofală de purificare etnică, de teroare şi apartheid.

Israel – catasrofa evreilor

Noi, ca evrei tradiţionalişti de bună credinţă, nu avem nici un fel de simpatie pentru acest stat, pe care îl privim ca pe o catastrofă pentru adevărata şi credincioasa populaţie evreiască.

Numai pe cale spirituală, îndeplinind voinţa lui Dumnezeu, ne va fi înapoiată Ţara Făgăduinţei, niciodată însă prin exercitarea forţei, prin măsuri militare sau politice, pe care noi, evreii tradiţionalişti, le respingem categoric. Soarta care ne-a fost hărăzită nouă este diaspora, iar aceasta implică supunerea paşnică faţă de legile acelei ţări în care trăim.

– Cum vedeţi problema unui presupus sau efectiv antisemitism în alte ţări?

Friedman: Adevăraţii antisemiţi sunt aceia care conlucrează cu sioniştii. Sioniştii au pus în Israel bazele unui stat terorist, de apartheid, care îi urmăreşte pe palestinieni şi-i alungă, iar pe plan internaţional au pus la cale, din interese de afaceri sau de putere, industria Holocaustului.

Noi, evreii credincioşi, nu vrem nimic altceva decât să trăim conform normelor ţării voastre, ca nişte cetăţeni buni şi paşnici, şi să ne putem exercita religia în libertate. Pentru aceasta nu va găsi nimeni motiv de antisemitism. Dar atâta timp cât dreptul la opinie şi exprimare nu este respectat, iar oamenii cu gândire de dreapta sunt reduşi la tăcere prin cele mai odioase şi criminale metode, atâta timp cât mijloacele industriei Holocaustului mai sunt utilizate împotriva unei lumi întregi, se va tăia în continuare în propria carne şi antisemitismul va fi o veşnică poveste.

(Articol preluat din „Puncte Cardinale)

http://www.certitudinea.ro/de-la-lume-adunate/view/moishe-arye-friedman-rabinul-care-recunoaste-si-condamna-industria-holocaustului