Pactul Putin-Merkel. Trădarea României

Pactul-Putin-Merkel

Ştim deja că inamicul cel mai de temut al SUA ar putea fi numai o alianţă politico-economico-militară între Germania şi Rusia, între capitalul şi tehnologiile germane şi resursele şi diponibilitatea părţii ruse. Nu o spun eu, ci nenumăraţi analişti, americani sau occidentali.

Deci SUA încearcă din răsputeri să ţină separate aceste două entităţi. Priviţi la Angela Merkel. Domnia sa face un dans sublim şi de mare echilibru adoptând poziţii proamericane ori de câte ori este nevoie, fapt care îi atrage destule critici din interiorul ţării. La care nu apleacă urechea, pentru că, în fapt, şi cancelarul german este convins că viitorul Germaniei este strâns legat de Rusia. Iar adevăraţii paşi, din spatele baletului proamerican indică acest lucru fără tăgadă.

În primul rând, Germania este într-o bună măsură dependentă de piaţa de desfacere rusească. Apoi, evident, gazul rusesc pune în mişcare performanta economie germană. Resursele ruseşti sunt un magnet pentru maşina economică germană, dar să nu uităm de miliardele oligarhilor ruşi care se investesc anual în Germania. Atragerea acestui capital este vital pentru menţinerea tehnologiilor germane la cel mai înalt nivel posibil, de departe cel mai înalt din toată Europa. Dar,  problema se extinde: motorul Uniunii Europene este Germania. Alianţa sa cu Franţa, ca un fel de nucleu politic al UE nu face decât să evidenţieze puterea Germaniei în Occident şi mai ales faptul că deciziilor sale nu se poate împotrivi nimeni. Nimeni din UE.

Cu Occidentul practic îngenuncheat, Germania îşi joacă fără teamă cartea rusă.

Am mai putea ilustra spusele noastre cu faptul că multe dintre companiile ruseşti mai la faţadă, sau mai la adăpost, au în conducere personalităţi germane de prim rang. Este deja cunoscută şi arhicunoscută poziţia lui Gerhardt Schroeder în cadrul Gazprom, deci nu vom mai insista.

Însă, este de obligaţia nostră să tragem un semnal de alarmă foarte serios: arestarea liderului proeuropean Filat este primul pas antiromânesc din înţelegerea ruso-germană şi indică interesul Moscovei în păstrarea Moldovei în spaţiul ei de influenţă şi, probabil, infiltrarea politică a României. Care se va face dur, folosind soluţii radicale.

În atare condiţii, România nu se poate baza pe sprijinul Germaniei, nici invocând strategii geopolitice foarte raţionale şi pertinente. Prietenia germano-rusă nu include sub nici o formă România, şansa ei europeană sau interesele ei legitime. Pe scurt, ne vor vinde ca la piaţă.

Norocul României stă în parteneriatul strategic cu Statele Unite, singura protecţie sau alianţă ce susţine independenţa economică şi politică a ţării noastre. Îndârjirea nostră pentru acestă cauză va convinge Washingtonul că putem juca o carte importantă în zonă.

Revenind la prietenia germano-rusă, din moment ce aceasta nu este o politică de stat asumată, România ar putea să înceapă o acţiune de epurare a vectorilor ce se supun acestei directive de împrietenire.  Aceşti vectori de influenţă, prezenţi şi în societatea civilă, dar şi în structurile statale, nu vor beneficia de sprijinul direct al Bonn-ului sau al Moscovei, deci am putea relativ uşor încerca marginalizarea şi demascarea lor ca persoane ce lucrează în detrimentul intereselor Uniunii Europene şi a valorilor democratice unanim asumate. Dacă o astfel de iniţiativă s-ar fi născut mai devreme, probabil că mascarada cu Vlad Filat nu ar mai avut loc. Şi nici partidele pro-ruse n-ar fi ricanat cu atâta ferocitate. Şi aşa ne-am fi ajutat fraţii de peste Prut care acum sunt din nou pe drumul către dependenţa de Kremlin.

Acţiunea pe care o propun mai sus ar mai avea un mare avantaj: ne-ar aşeza printre aliaţii de mare încredere ai Washingtonului într-o zonă care oricând poate deveni un adevărat Vulcan.

Ninel PEIA

Deputat PSD Ilfov

www.ninelpeia.ro