Octavian Țîcu: „A-l opune pe Ștefan cel Mare, domnitor român, lui Ștefan cel Mare, domnitor moldovean, este cea mai mare fraudă istorică!”

Stefan Cel Mare Ţăcu O.

Interviul dimineții cu cercetătorul-coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe pe tema inițiativei președintelui Dodon referitoare la așa-numitul drapelul istoric al lui Ștefan cel Mare.

Președintele Igor Dodon a anunțat că, la inițiativa sa, începând cu 24 aprilie, cu prilejul Zilei Drapelului de Stat al Republicii Moldova, marcat la 27 aprilie, fiecărei primarii îi va fi transmis câte un Drapel de Stat, dar și ceea ce el consideră că este drapelul istoric al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Șeful statului a mai adăugat că săptămâna precedentă, Comisia Națională de Heraldică de pe lângă Președintele Republicii Moldova „a aprobat conferirea statutului legal de simbol național istoric al Republicii Moldova drapelului purtat de Ștefan cel Mare în ziua de 12 septembrie 1485”. Dodon a înaintat în acest sens o inițiativă legislativă pentru completarea Legii Drapelului de Stat al Republicii Moldova… O convorbire la această temă cu Octavian Țîcu, cercetător-coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe.
Europa Liberă: Pr

Octavian Țîcu în studioul Europei Libere la Chișinău

Octavian Țîcu: „Pe de o parte, e comică, pe de altă parte e serioasă. Partea comică este că acest simbol și lucrurile pe care le face Dodon, de fapt nu contravin ideilor unioniste, pentru că promovarea acestor valori a Țării Moldovei în perioada lui Ștefan cel Mare nu este altceva decât o idee de unitate cu moldovenii din toată România. Lucrul acesta chiar mi se poare comic și nu înțeleg de ce istoricii din anturajul lui Dodon nu văd că de fapt ei și unioniștii fac același lucru.

Asta este o viziune de istoric post-modernist, așa dacă vreți, în care mi se pare că rivalitatea asta este absolut ridicolă și nu văd de ce Igor Dodon se opune intențiilor unioniștilor de a se uni cu restul moldovenilor din Moldova Mare, așa am spune, pentru că așa cum știm, asta o știu și elevii de al liceu, majoritatea moldovenilor trăiesc în România.

Al doilea lucru care mi se pare de asemenea comic este că acest drapel nici măcar nu a existat, nu avem o reproducere exactă a acestui drapel. El este o invenție a Marianei Șlapac, un membru al acestei comisii, care după închipuirea ei și asocierile cu anumite descrieri a spus că ar arăta cam așa, dar asta nu este o abordare serioasă a unei comisii de stat, care trebuie să aibă indicii exacte ale parametrilor, a formelor care reprezintă un drapel de asemenea proporții, care vrea să fie proiectat ca un drapel istoric și aici să nu facem confuzie cu drapel de stat. prin urmare, capul de bour a evoluat în stema României și este parte și a stemei Republicii Moldova. Este o formă firească de evoluție a unor însemne de stat, în condițiile în care au loc transformări politice care sunt așa cum sunt.

Pe de altă parte, ceea ce face Igor Dodon este o chestiune care o face de când a intrat în campanie electorală pentru președinție și de când a câștigat președinția în sine. Pentru că el este asemenea unui indian care a scos securea războiului și din când în când o flutură ca să arate și tribului lui că este încă în capacitate de luptă și adversarilor imaginari că are anumite influențe. Ne aducem aminte – a ieșit cu cartea de istorie a Moldovei, care este plină de minciuni sovietice, a finanțat apariția unui film, care este de asemenea un afront adus științei istorice și mai mult decât atât, a decorat oameni care au făcut acest film. Face gropi la memorialul Eternitatea unde a pus acest mormânt acelor 62 de soldați sovietici imaginari care au apăra Chișinăul, când se știe că Chișinăul a fost abandonat chiar după bătălia de la Țiganca și aruncat în aer de trupele sovietice.

Acum, vine ideea acestui drapel care într-un mod curios și iarăși comic vine ca o continuitate de la guvernarea comunistă. Dacă ne uităm, comuniștii au preluat acest drapel, același lucru îl fac și socialiștii dacă vă uitați atent, este vorba de un transfer al culorii. Nu este vorba de drapel în sine, ci faptul că el este de culoare roșie. Asta este găselnița lui Dodon, și înainte de asta a comuniștilor pentru că el este de culoare roșie și asociativ transferă imaginarul moldovenilor actual în faptul că drapelul roșu al comuniștilor și socialiștilor era de fapt și drapelul lui Ștefan cel Mare.”

Europa Liberă: Nu a fost guvernare care să nu fi avut retorică de venerare a lui Ștefan cel Mare. Domnitorul și-a găsit, peste vremuri, avocați înveterați chiar printre cei pentru care patria istorică este Rusia, de exemplu. Uneori ai senzația că voievodul este președinte de onoare al uni partid sau altul. Cum explicați acest fenomen?

Octavian Țîcu: „Este o bătălie mai veche simbolică. A început încă în perioada interbelică și a fost inițiată chiar de guvernarea, de administrația românească, de la momentul în care Ștefan cel Mare a fost implantat în mijlocul Chișinăului ca monument, a început o bătălie a simbolurilor. Pentru că Ștefan cel Mare este văzut pe de o parte ca un mare domnitor român, pe de altă parte în perioada sovietică, în lipsa unor alte modele, l-a proiectat pe Ștefan cel Mare din mai multe considerente. În primul rând, pentru că este cel mai mare domnitor, în al doilea rând, pentru că a luptat împotriva muntenilor. Dar nu din considerentul că era altceva decât român, ci din considerentul bătăliilor geopolitice care erau și necesităților pe care le avea Țara Moldovei ca stat. Și, în al treilea rând, Ștefan cel Mare a avut o anumită afinitate cu Rusia moscovită, deci cu Ivan al III-lea, și lucrul acesta a prins bine. Actualmente, așa cum am văzut, după 1991 este practic omniprezent în toate denumirile de străzi centrale, academii, instituții, școli, monumente ș.a.m.d. Pentru că cuiva această imagine a lui Ștefan cel Mare îi convine foarte bine să fie opusă ideii de românism. Asta este cea mai mare și cea mai importantă fraudă istorică care se produce în Republica Moldova: de a-l opune pe Ștefan cel Mare – domnitor român lui Ștefan cel Mare – domnitor moldovean.”

Europa Liberă: De altfel, din pură curiozitate nesatisfăcută, știți cumva de ce se face referire la 12 septembrie 1485?

Octavian Țîcu: „Este vorba de închinarea de vasalitate a lui Ștefan cel Mare în fața regelui Poloniei la Colomeea și lucrul acesta iarăși este o chestie rușinoasă care de multe ori nu este menționată pentru că este în discordanță cu discursul triumfalist legat de victoriile lui Ștefan cel Mare.”

Europa Liberă: Igor Dodon și-ar propune prin promovarea acestui drapel să consolideze societatea Republicii Moldova. Cum s-ar regăsi, în această operă de unificare a societății, minoritățile naționale sub acest drapel? Ne putem imagina drapelul istoric cu cap de bor lângă drapelul cu cap de lup de-asupra primăriilor din Gagauz Yeri, de exemplu?

Octavian Țîcu: „Este o bună întrebare. În general, vreau să menționez că Dodon încă nu are împuternicirile pentru a impune astfel de schimbări. Asta este prerogativa Parlamentului și o astfel de tentativă mie mi se pare o deturnare a simbolurilor naționale ale Republicii Moldova. În condițiile în care nu există o lege clară, adoptată de Parlament, pentru a accepta prezența unor astfel de simboluri adoptate de către o comisie de heraldică, care din nefericire întotdeauna a fost subordonată Președinției RM, dar din nefericire acum a venit rândul lui Dodon să o instrumentalizeze.

Este regretabil că în această comisie, unde sunt oameni destul de importanți și influenți, doar doi s-au găsit să se opună acestei condiții în care toată lumea știe că nu este vorba de istorie, ci este vorba de instrumentalizarea politică a unui artefact care este

Ca un copil care-și are jucăriile lui și vrea să le arate la toată lumea, Igor Dodon își urmărește agenda lui politică pentru a capta electoratul, pentru a irita spiritele…
foarte discutabil, deci din punctul acesta de vedere întrebarea Dvs. este relevantă, fiindcă avem o mulțime de drapele istorice în afara drapelului lui Ștefan cel Mare. Avem drapelul orizontal al Sfatului Țării, avem drapelul lui Mihai Viteazul. Deci, sunt mai multe drapele istorice de stat a RM care însă cad în umbră în condițiile în care s-a luat o decizie de a numi anul 2018 anul Ștefan cel Mare. Și evident ca un copil care-și are jucăriile lui și vrea să le arate la toată lumea, Igor Dodon își urmărește agenda lui politică pentru a capta electoratul, pentru a irita spiritele și pentru a devia lucrurile și atenția publică de la chestiuni foarte importante legate de viitorul acestei țări.”

Europa Liberă: Aveți o explicație a faptului că istoria apare deseori pentru politicieni ca un „afrodisiac”?

Octavian Țîcu: „Da, pentru că istoria întotdeauna a fost formatoare a opiniei publice, a mentalității colective și memoria istorică, cultura istorică este fundamentul culturii politice. Deci noi votăm ceea ce cunoaștem din istorie. Asta este explicația simplă. Prin urmare, oricine își poate permite, în condițiile în care are acces la funcțiile de stat să instrumentalizeze istoria. Asta convine în manipularea opiniei publice și în ordonarea și disciplinarea electoratului. Partidele politice sunt expresia unor anumite cerințe, cereri care există în societate. Prin urmare, atâta timp cât avem o societate așa cum este, divizată politic și istoric, nu avem cum să nu atestăm intervenția chiar și unor președinți, economiști, matematicieni și de alt gen, care-și vor face de fiecare dată mendrele, pentru că istoria este un domeniu care oricui îi place pentru a fi instrumentalizată.”

Alexandru Canțîr
Natalia Sergheev

https://www.europalibera.org/a/29193094.html